Sfecla rosie (Beta vulgaris)

Planta bianuala, cultivata in majoritatea regiunilor tarii. Frunzele sunt mari si radacina conica, groasa. Florile apar din al doilea an de cultura. Fructul este o glomerula.

Sfecla contine glucide, proteine, lipide, glucoza, fructoza, zaharoza, celuloza, acizi organici (malic, oxalic, citric, succinic), fenoli, vitamine (B, C), substante minerale (potasiu, sodiu, fosfor, calciu, magneziu, bor, fier, mangan). In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacina.

Planta este utilizata in gastronomie in prepararea salatelor, in forma cruda sau fiarta, in diverse combinatii cu alte legume.

Uz intern:

- hipertensiune, anemie, guta, gripa, leucemie, gastroduodenite, tuberculoza, bronsita, constipatie - se consuma radacina cruda, sub forma de suc.

Uz extern:

- leucoree, vaginite, traumatisme, contuzii, paradontoza - sub forma de cataplasma, bai sau spalaturi locale, gargara.

Contraindicatii:

- Planta este contraindicata in cantitati mari in diabet.

Efecte adverse:

- Supradozajul poate produce tulburari digestive, hipocalcemie, blocaj renal, hipotiroidism, hipovitaminoza A.

Citeste si despre:

Sucul de sfecla rosie si hipertensiunea arteriala Alimentatie pentru o viata lunga Tratament naturist pentru anemia nutritionala Hematuria (urinarea cu sange) Stomatita – ce este si cum o putem trata Semne si simptome: ce incearca organismul sa ne transmita? Detoxifiere naturala de primavara Arsurile stomacale: 10 sfaturi pentru sarbatori