OXSORALEN

Prospect

Publicat: 07 Mai 2009 | Actualizat: 16 Aprilie 2021

Compozitie
Capsule gelatinoase: 8-metoxipsoralen 10 mg pe capsula.
Solutie: se prepara in trei concentratii: Oxsoralen solutie 0,15%, continand 15 mg 8-methoxypsoralen la 10 ml. Oxsoralen solutie 0,75%, continand 75 mg 8-methoxypsoralen la 10 ml. Oxsoralen solutie 1,00%, continand 100 mg 8-methoxypsoralen la 10 ml.

Actiune terapeutica
Caracteristici: 8-metoxipsoralenul (8-MOP) apartine grupului furocumarinelor, avand sub influenta luminii ultraviolete (UV-A, lungime de unda 320-400 nm) un efect de fotosensibilizare. Formarea de legaturi dublu ramificate impiedica sinteza adn la nivelul epidermei si, prin aceasta, reduce conditiile hiperproliferative, patogenizante pentru psoriazis. Mecanismul terapeutic al tratamentului PUVA (psoralen si UV-A) nu a fost stabilit in detaliu. S-au observat reactii inflamatorii, urmate de cresterea sintezei de melanina si a numarului de melanocite, concomitent cu ingrosarea stratului cornos al epidermei. 8-MOP nu actioneaza ca atare; este activat sub influenta lampilor speciale UV-A sau a luminii solare intense. Radiatiile din domeniul vizibil si ultraviolet cu lungimi de unda mici (UV-B si UV-C) nu produc activarea 8-MOP. De aceea, se recomanda administrarea 8-MOP doar atunci cand exista surse de radiatii corespunzatoare. Biodisponibilitatea foarte buna se datoreaza administrarii sub forma lichida, in capsule gelatinoase. La o ora dupa administrare orala sunt atinse deja picurile plasmatice si tisulare ale 8-MOP. Astfel dozele administrate pot fi reduse la jumatate, spre deosebire de cazul in care se folosesc formele cristalizate. Timpul de injumatatire plasmatic este de aproximativ 2 ore. 8-MOP este metabolizat prin hidroxilare si glucuronoconjugare in ficat si eliminat pe cale renala. Dupa 6-8 ore, 90% din substanta administrata se regaseste in urina.

Indicatii
Cazuri grave si foarte grave de psoriazis vulgaris.

Doze si mod de administrare
Capsulele se administreaza cu lapte. La o ora dupa administrare, pacientul este supus unui test de fotosensibilizare cu doze diferite de UV-A. Ca doza initiala se foloseste doza minima fototoxica (care produce un eritem usor). La inceput, tratamentul se face o data pe zi, de cel mult 4 ori pe saptamana. Dupa fiecare doua expuneri consecutive se recomanda o zi fara tratament.
Posologie:
Greutatea Doza
pana la 40 kg 10 mg
40-50 kg 20 mg
50-60 kg 30 mg
peste 60 kg 40 mg (cel mult 50 mg)
In cazul pacientilor cu o sensibilitate mai redusa la radiatii, se pot folosi doze mai mari pentru a evita supraexpunerea la radiatii. Dupa ameliorarea simptomelor, se continua tratamentul cu aceleasi doze, de doua ori pe saptamana in prima luna si o data pe saptamana in a doua luna. Daca simptomele nu reapar pe parcursul celor doua luni de tratament intermediar, medicatia poate fi intrerupta deoarece sunt de asteptat remisiuni de lunga durata ale maladiei. Doza totala de 8 metoxipsoralen si iradiere cu UV-A vor fi mentinute la un nivel cat mai redus.

Contraindicatii
hipersensibilitate la psoralene; insuficienta hepatica sau renala severa; maladii care provoaca hipersensibilitate la lumina: porphyria cutanea tarda, porphyria variegata, protoporphyria erythropoetica, xeroderma pigmentosum, fotodermatoze polimorfice; lupus eritematos; albinism; melanom invaziv sau carcinoame ale pielii cu celule scuamoase; tratament simultan cu citostatice sau radiatii ionizante; copii sub 12 ani; perioadele de sarcina si lactatie. Contraindicatii relative: expunere in prealabil la alti factori de risc, cum ar fi gudronul, tratamentul cu preparate de arseniu, radiatii UV-B sau X. Daca este posibil se evita terapia PUVA in cazul acestor factori de risc. Se recomanda atentie marita la: pacienti tineri, pacienti cu piele de tip I sau II, pacienti cu tumori cutanate in antecedente. La acesti pacienti, aplicarea terapiei PUVA se va face cu multa prudenta. carcinom spinocelular si bazocelular, melanoza Dubreuilh, leucodermie cu etiologie infectioasa. Pe parcursul tratamentului PUVA este absolut necesar ca segmentele afectate ale tegumentului sa fie acoperite inainte de iradiere. herpes simplex; absenta cristalinului, cataracta, corioretinita, glaucom; tulburari cardiace si circulatorii (cand perioadele de iradiere sunt indelungate se prefera pozitia culcat pentru pacient).

Reactii adverse
Rareori au fost observate greata si varsaturi imediat dupa administrarea preparatului, dureri de cap, nervozitate, insomnii si efecte secundare fototoxice, cum ar fi eritem, vezicatie si prurit. Numai in caz de supraexpunere la UV-A se pot observa eriteme si vezicatie asemanatoare celor produse de arsurile solare, ajungand pana la arsuri de gradul II. Deoarece aceste simptome ating apogeul la 48-72 de ore dupa iradiere, se interzice marirea dozei in cursul a doua zile consecutive. In cazuri rare pot aparea decolorarea parului, complet reversibila la intreruperea temporara a tratamentului cu 8-MOP. Efectele secundare ale tratamentului de lunga durata: hiperkeratoze, imbatranirea prematura a pielii, depigmentari maculare, rareori modificari ale hemogramei, tulburari hepatice si renale. S-a demonstrat ca exista riscul unei incidente crescute a carcinomului cu celule scuamoase. Riscul creste mult atunci cand este expusa zona genitala la barbati si nu poate fi exclus pentru femei.

Masuri de precautie
Interactiuni medicamentoase: trebuie manifestata prudenta la administrarea simultana a substantelor citotoxice sau a altor substante fotosensibilizante, cum ar fi: anthralina, gudron de carbune, griseofulvina, acid nalidixic, sulfamide, tetracicline, derivati halogenati ai salicilanilinei, tiazide, fenotiazine, derivati de sulfoniluree, albastru de metilen, albastru de toluidina, rosu bengal, metiloranj, anticoagulante cumarinice. Fenitoina poate potenta efectul psoralenelor. Administrarea simultana a retinoizilor este posibila si reduce viteza de aparitie a recaderilor.
Dependenta: nu se cunosc cazuri. Datorita pigmentarii progresive dozele de radiatii trebuie crescute lent in timpul tratamentului. Marirea dozei si a timpului de expunere sunt determinate de rezultatele testului prealabil de fotosensibilitate.
Precautii: fotochimioterapia trebuie administrata doar de personal medical specializat, in institutii adecvate acestui scop. Pe langa testarea corespunzatoare a pacientului inainte de inceperea tratamentului, pentru a determina doza ce va fi administrata, pentru fotochimioterapie se vor folosi numai lampi speciale, cu emisie constanta in domeniul UV-A si fara emisii relevante in UV-B si UV-C. Trebuie sa existe oricand posibilitatea de masurare exacta si constanta a energiei UV-A emise (Jouli) si implicit a intensitatii radiatiei (J/m2); trebuie sa existe la indemana dispozitive de siguranta adecvate. Fototestarea trebuie realizata pe zonele sensibile la radiatii ale corpului (regiunea gluteala, regiunea inghinala). Deoarece arsurile solare conduc la rezultate incorecte ale testului, trebuie evitata expunerea la soare cu 24 de ore inainte de testare. In cazul aparitiei unui eritem doza de radiatie nu se va mari sub nici un motiv. Pe parcursul expunerii la UV-A ochii trebuie protejati eficient (invelis opac). Se recomanda examenul oftalmologic inaintea tratamentului, iar dupa tratament, examen anual. Este necesar controlul hemogramei, anticorpilor nucleari, ai parametrilor functiilor hepatice si renale inainte de tratament, iar dupa tratament la intervale de 6, 8 sau 12 luni. La pacientii care sufera de epilepsie trebuie luat in considerare riscul declansarii crizelor convulsive datorita luminii pulsatile a tuburilor fluorescente UV-A. zona genitala a barbatilor trebuie protejata adecvat, deoarece s-a semnalat cresterea incidentei carcinomului cu celule scuamoase in aceasta regiune. Protectia zonei genitale este necesara si la femei, atunci cand iradierea se realizeaza in pozitia culcat. Pentru a ameliora pruritul pot fi administrate unguente grase sau antihistaminice.
Informatii pentru pacient : cu 24 de ore inainte de inceperea tratamentului nu va expuneti timp indelungat la soare. In primele 8 ore dupa administrarea Oxsoralenului purtati ochelari de soare (din plastic verde sau gri), nu stati in aer liber perioade indelungate si evitati expunerea la lumina solara prin geamuri de sticla, deoarece in mod normal lumina solara contine radiatii UV-A care in contact cu Oxsoralenul pot produce efecte negative. Pe parcursul iradierii cu UV-A folositi un protector pentru ochi, impermeabil la lumina, si evitati expunerea la soare in perioada tratamentului. Dupa iradiere poate aparea o usoara inrosire a pielii si mancarimi. Daca eritemul este mai accentuat sau apar vezicule, cereti imediat sfatul medicului. Faptul ca pielea se bronzeaza este normal. Capsulele de Oxsoralen nu sunt recomandate pentru bronzare. Utilizarea neadecvata poate conduce la arsuri ale pielii, cu pierderea vitalitatii acesteia si la un risc mai mare de aparitie a cancerului pielii. Daca observati efecte secundare sau survine sarcina, luati imediat legatura cu medicul. Efectuati strict testele clinice (ochi, hemograma, functii renale si hepatice) recomandate de medic. In cazul administrarii de Oxsoralen este necesar ca medicul sa fie informat de toate medicamentele (prescrise sau nu) pe care eventual le folositi. Intoxicatie acuta: se manifesta prin varsaturi violente. Tendinta la varsaturi trebuie accentuata, iar pacientul trebuie mentinut intr-o camera intunecoasa cel putin 24 de ore.

Citeste si despre:

Alergiile si aerul uscat din interior: Cum sa gestionezi disconfortul respirator Nodulii tiroidieni: cauze, diagnostic si tratament detaliat Premiera nationala: echipa Spitalului MedLife Polisano Sibiu a efectuat cu succes prima mastectomie bilaterala robotica cu sistemul daVinci Lordoza lombara: cauze, simptome si optiuni de tratament Sindromul de disparitie a cailor biliare Probioticele. De la disbioza la eubioza si imunitate optima. De ce merg romanii la stomatolog? Pentru un zambet ca la Hollywood Hipoventilatia sau depresia respiratorie Biopsia - cum se obtine si rolul ei in oncologia moderna Lipodistrofia: diagnostic si tratament Rolul probioticelor in sanatatea gastrointestinala Supravietuirea si calitatea vietii dupa un diagnostic de cancer: aspecte psihologice si medicale