Indicatii
Tratament HTA la pacientii a caror tensiune arteriala nu este controlata adecvat prin monoterapie. Asocierea in doze fixe trebuie folosita ca terapie alternativa.
Comprimate la pacientii care necesita o scadere mai accentuata a tensiunii arteriale. Efectul antihipertensiv maxim apare in 2-4 saptamani. In IR/IH usoara-moderata de etiologie non-biliara si fara colestaza nu se ajusteaza doza.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la oricare din componentii produsului; IH severa, ciroza biliara si colestaza; anurie, IR severa (clearance al creatininei < 30 ml/min); hipokaliemie refractara, hiponatriemie, hipercalcemie sau hiperuricemie simptomatica; sarcina.
Atentionari
Modificari ale electrolitilor serici. Utilizarea concomitenta a suplimentelor de potasiu, a diureticelor ce economisesc potasiu sau a altor medicamente ce pot creste concentratia plasmatica de potasiu (heparina etc.) trebuie facuta cu precautie. Este recomandata monitorizarea frecventa a potasemiei. Tratamentul cu diuretice tiazidice a fost asociat cu hiponatriemie si alcaloza hipocloremica. Tiazidele cresc excretia urinara de magneziu, putand determina hipomagneziemie. Pacientii cu depletie sodica si/sau de volum. La pacientii cu depletie severa de sodiu si/sau volum, cum ar fi cei care primesc doze mari de diuretice, hTA simptomatica poate apare in cazuri rare. Depletia sodica si/sau de volum trebuie sa fie corectata inainte de a incepe tratamentul cu Co-Diovan 80/12,5. Daca apare hTA, pacientul trebuie sa stea in clinostatism si, daca este necesar, trebuie administrata o perfuzie intravenos cu ser fiziologic. LES, Au fost raportate agravarea sau activarea lupusului eritematos dupa administrare de diuretice tiazidice. Alte tulburari metabolice. Diureticele tiazidice pot altera toleranta la glucoza si creste conc. plasmatice de trigliceride si acid uric. Efectul antiHTA poate fi crescut prin asocierea cu alte antiHTA. A fost raportata o crestere reversibila a concentratiilor plasmatice si a toxicitatii litiului in timpul administrarii concomitente de IEC si de tiazide. Asocierea cu AINS ii poate scadea actiunea. Hipokaliemia produsa de tiazide poate fi agravata de alte diuretice kaliuretice, glucocorticoizi, ACTH, amfotericina, carbenoxolona, penicilina G, derivati ai acidului salicilic. Hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazide pot apare ca efect nedorit, favorizand instalarea aritmiilor produse de digitalice. Co-administrarea de diuretice tiazidice poate creste incidenta hipersensibilizarii la allopurinol, riscul reactiilor adverse ale amantadinei si efectul hiperglicemiant al diazoxidului, poate reduce excretia renala a medicamentelor citotoxice (ciclofosfamida, metotrexat), potentand efectul lor mielosupresiv. Absorbtia intestinala a diureticelor tiazidice este scazuta de colestiramina. Administrarea diureticelor tiazidice concomitent cu vitamina D sau cu saruri de calciu poate potenta cresterea calcemiei. Tratamentul concomitent cu ciclosporina creste riscul de hiperuricemie si riscul complicatiilor de tip gutos.
Interactiuni medicamentoase
Nu a fost pusa in evidenta nici o interactiune clinica semnificativa cu alte medicamente. Urmatoarele produse au fost asociate valsartanului pe parcursul studiilor clinice: cimetidina, warfarina, furosemidul, digoxina, atenololul, indometacina, hidroclortiazida, glibenclamida. Diovanul nu se metabolizeaza de maniera semnificativa si este putin probabil sa se produca interactiuni medicamentoase prin inductie sau inhibare a sistemului enzimatic de citocromi P450. Cu toate ca valsartanul se leaga puternic de proteinele plasmatice, studiile "in vitro" nu au aratat nici o interactiune la acest nivel cu alte molecule caracterizate si ele printr-o puternica legare proteinica, cum ar fi: diclofenacul, furosemidul si warfarina. O crestere a kaliemiei se poate produce in cazul tratamentului concomitent cu diuretice care cruta potasiul (cum ar fi spironolactona, triamterenul si amiloridul) precum si in caz de utilizare a unor produse pentru regim desodat, continand potasiu. Daca acest tip de asociere este considerat indispensabil, tratamentul trebuie condus cu precautie.
Nu exista nici o experienta de utilizare a Diovanului la femeia gravida. Totusi, conform unor rapoarte, utilizarea inhibitorilor de enzima de conversie in cursul trimestrelor II si III de sarcina a provocat leziuni si, uneori, moartea fatului expus la aceste substante in utero, de aceea, Diovanul nu trebuie utilizat in timpul sarcinii. Daca se descopera o sarcina in timpul tratamentului cu Diovan, acesta trebuie intrerupt imediat. Nu se stie daca valsartanul, substanta activa a Diovanului, trece in laptele matern la femeie, dar s-a constatat ca trece in laptele sobolanilor. Totusi, nu se recomanda administrarea Diovanului pe perioada alaptarii.
Pacientii in tratament cu Diovan, sau cu alte antihipertensive in general, trebuie sa fie prudenti in timpul supravegherii unor utilaje, sau in timpul conducerii autovehiculelor.
Cefalee, ameteli, nazofaringita, oboseala, dureri de spate, tuse, infectii ale tractului respirator superior, sinuzita, dureri precordiale, dureri ale extremitatilor, urticarie si alte forme de rash, pierderea apetitului alimentar, greata si varsaturi usoare, hTA posturala, care pot fi agravate de alcool etilic, anestezice generale sau sedative; impotenta sexuala. Rare: fotosensibilizare, disconfort abdominal, constipatie, diaree, colestaza intrahepatica sau icter, aritmii, tulburari ale somnului, depresie, parestezii, tulburari de vedere, trombocitopenie, rareori purpura.
Compozitie
Principiu activ: (S)-N-valeryl-N-2-(1H-tetrazol-5-yl)-biphenyl-4-ylmethyl-valine. Excipienti: celuloza microcristalina, polividon, lauryl-sulfat de sodiu, crospovidone, stearat de magneziu.
Ambalaj
Comprimate filmate 80 mg valsartan si 12,5 mg hidrocortiazida; ct. x 2 blist. x 14 comprimate