Concluziile unui studiu recent arata ca un receptor hormonal - CRF 2 (corticotropin-releasing factor tip 2) care pana acum se stia ca este implicat in reducerea aportului alimentar actioneaza si prin cresterea comportamentului legat de stres.
Odata cu cresterea interesului pentru tratarea obezitatii, oamenii sunt interesati in depistarea de noi tinte care pot fi folosite pentru a produce medicamente care sa reduca apetitul si consumul de alimente fara insa a avea efecte adverse.
Studiile anterioare au aratat ca activarea acestui receptor scade aportul alimentar la soarecii infometati, efect denumit anorexie. Aceasta descoperire a facut ca unii cercetatori sa sugereza ca receptorul CRF 2 poate fi utilizat in tratarea obezitatii.
Cu toate acestea, studiul a aratat ca receptorul CRF 2 dintr-o zona a cortexului (septul lateral) mediaza atat obiceiurile alimentare cat si pe cele legate de stres, sugerand ca aceasta proteina s-ar putea sa nu fie tinta terapeutica ideala.
Prin stimularea selectiva a acestor receptori, cercetatorii au descoperit ca soarecii supusi acestui tip de tratament au consumat per total mai putine alimente, aproximativ jumatate din cantitatea de alimente consumata de soarecii netratati, pentru ca petreceau mai putin timp mancand. Motivul pentru care soarecii tratati mancau mai putin dupa stimularea receptorului CRF 2 a fost ca soarecii in loc sa manance petreceau mai mult timp manifestand un comportament asemanator celui din situatiile de stres.
In plus, supresia alimentatiei poate fi secundara efectului de inductie a stresului generata de stimularea acestui receptor. S-au depistat raspunsuri asemanatoare anxietatii la doze chiar mai mici de medicamente decat cele necesare pentru reducerea alimentatiei. Asadar este probabil ca acest tip de medicamente sa induca mai intai stresul apoi la doza mai mare sa apare si reducerea apetitului alimentar.