Indicatiile terapiei electroconvulsivante (TEC)

Generalitati

Terapia electroconvulsivanta, denumita anterior terapie cu electrosocuri, este utilizata pentru tratarea multor afectiuni psihiatrice inca din anul 1938.

La inceputurile acestei terapii, persoanele supuse tratamentului sufereau adesea efecte secundare importante, precum deteriorari ale dintilor si oaselor, dar si anxietate semnificativa inainte de inceperea tratamentului sau chiar pierderi de memorie.

Incepand cu anii 1960, utilizarea terapiei electroconvulsive a inceput sa devina din ce in ce mai rara, deoarece antidepresivele si medicamentele antipsihotice au devenit disponibile. Cu toate acestea, nu toate persoanele raspund bine la tratamentele medicamentoase, iar terapia electroconvulsivanta este folosita in aceste cazuri cu succes.

Totusi, trebuie cunoscut faptul ca aceasta terapie este frecvent imbunatatita pentru a avea un nivel de siguranta ridicat si efecte secundare minime.

In ciuda beneficiilor existente si a riscurilor minime, stigmatul cu privire la aceasta terapie inca exista.

Dovezile de astazi arata ca terapia electroconvulsivanta este un tratament valoros, adesea neapreciat, care ajuta la gestionarea si reducerea simptomelor asociate cu boli psihiatrice serioase si persistente.

Cum functioneaza?

Terapia electroconvulsivanta implica administrarea unui mic impuls electric asupra creierului, pe o durata de 1-2 secunde, in timp ce pacientul se afla sub anestezie generala.

Acest lucru face ca celulele creierului sa se declanseze la unison, ducand la o criza convulsiva scurta. Intrucat pacientul este adormit, iar muschii sunt relaxati, singura dovada a activitatii electrice a creierului va fi observata pe un monitor.

Motivul pentru care aceasta terapie este eficace nu este pe deplin cunoscut, dar se considera ca impulsul electric declanseaza o crestere imediata a nivelurilor de dopamina si serotonina, principalii neurotransmitatori asociati cu depresia.

Terapia electroconvulsivanta provoaca, de asemenea, o eliberare a hormonilor importanti si a substantelor chimice naturale asociate cu starea de dispozitie, cunoscute sub numele de endorfine.

Antidepresivele produc o reactie similara, dar poate dura cateva saptamani pana la obtinerea efectelor dorite. In unele cazuri, pot fi necesare diferite combinatii de medicamente pentru a obtine acelasi efect.

Indicatii

Terapia electroconvulsivanta poate oferi imbunatatiri rapide si semnificative ale simptomelor severe produse de multiple afectiuni mintale. Terapia electroconvulsivanta este folosita pentru a trata:

• Depresia severa, mai ales atunci cand este insotita de elemente de psihoza si de dorinta de sinucidere;

• Depresia severa rezistenta la tratament medicamentos;

• Mania severa din tulburarea bipolara;

• Catatonia, afectiune caracterizata prin lipsa miscarilor sau aparitia unor miscari rapide si ciudate, uneori acompaniate de absenta vorbirii. Adesea, este asociata cu schizofrenia;

• Agitatia si agresivitatea la persoanele cu dementa, care pot fi dificil de tratat si pot afecta negativ calitatea vietii.

Terapia electroconvulsivanta poate fi utilizata si in timpul sarcinii, atunci cand medicamentele nu pot fi luate deoarece dauneaza fatului. De asemenea, adultii in varsta care nu pot tolera efectele secundare ale medicamentelor pot utiliza aceasta terapie ca alternativa.

Care este procedura?

Terapia electroconvulsivanta poate fi realizata atat in mediul intraspitalicesc, cat si in ambulator. Terapiile au loc, de obicei, de trei ori pe saptamana, un ciclu de tratament putand fi format din 6-12 sedinte.

In functie de afectiunile medicale preexistente, pot fi necesare alte investigatii, precum testele de sange si electrocardiograma.

Pacientul si familia acestuia trebuie educati cu privire la procedura pentru a intelege necesitatea si efectele acesteia. De asemenea, membrii familiei trebuie educati cu privire la ingrijirea si monitorizarea pacientului pe toata durata tratamentului.

Dupa instruirea cu privire la terapie si semnarea consimtamantului necesar, pacientul va primi un relaxant muscular si o anestezie intravenoasa. Dupa obtinerea efectelor produse de acestea, impulsul electric va fi administrat prin electrozi montati la nivelul tamplelor.

Sesiunile nu dureaza mai mult de cinci minute, iar in acest timp ritmul cardiac, tensiunea arteriala, functia respiratorie, temperatura si nivelurile de oxigen din sange sunt monitorizate indeaproape.

Dupa efectuarea unei sesiuni de socuri electrice, se impune recuperarea pentru o ora. De asemenea, nu este permisa conducerea vehiculelor in urmatoarele 24 de ore.

In cazul in care simptomele nu se imbunatatesc pot fi necesare asocieri intre medicamente si sesiuni de intretinere cu terapie electroconvulsivanta.

Efecte adverse asociate

In cele mai multe cazuri, terapia electroconvulsivanta este bine tolerata, efectele secundare fiind rare.

Aceasta terapie este sigura si poate fi utilizata chiar si la adolescenti, batrani sau femei insarcinate. Principalul efect advers consta in posibila pierdere a amintirilor de scurta durata formate inainte si imediat dupa tratament.

Acest lucru afecteaza individual fiecare persoana, pierderile de memorie putand fi resimtite chiar si cateva luni dupa tratament.

Pierderile de memorie apar deoarece partea creierului care se ocupa de amintiri este in mare masura afectata de stimularea electrica din terapie.

Totusi, acest efect secundar poate fi diminuat prin individualizarea tratamentului si prin modificarea anumitor factori, cum ar fi plasarea electrozilor, tipul de anestezie si intervalul de timp dintre tratamente.

Alte reactii adverse, mai ales dupa primele sesiuni de tratament, includ:

- Dureri de cap;
- Dureri la nivelul mandibulei;
- Anxietate temporara;
- Confuzie si dezorientare;
- Tremor;
- Greata;
- Rigiditate musculara;
- Oboseala si somnolenta intensa;
- Posibile halucinatii.

Persoanele in varsta sunt mai susceptibile sa prezinte efecte adverse, dar ameliorarea durerii si a greturilor poate fi realizata cu ajutorul medicamentelor specifice.

Complicatiile terapiei electroconvulsive sunt rare si exista putine riscuri ca acestea sa puna in pericol viata pacientului. Ca si in cazul oricarei proceduri efectuate sub anestezie, exista riscul aparitiei unor afectiuni cardiace grave sau ale altor reactii la anestezie.

Medicul trebuie sa ia toate masurile de precautie la pacientii cu anumite afectiuni medicale instabile, precum atacul de cord recent, interventiile chirurgicale cerebrale, leziunile capului, boala pulmonara obstructiva cronica, astmul, accidentul vascular cerebral sau pneumonia.

Concluzii

Terapia electroconvulsivanta este o procedura medicala efectuata sub anestezie generala si in care impulsuri electrice sunt declansate intentionat, pentru a provoca convulsii de scurta durata. Aceasta terapie nu este un tratament de prima linie in tratarea bolilor mintale.

Majoritatea medicilor nu iau in considerare aceasta metoda de tratament pana cand celelalte metode, precum medicamentele si psihoterapia, nu dau rezultate.

Chiar daca aceasta metoda poate sa para dura, poate fi o optiune sigura si eficienta, cu risc scazut pentru persoanele care se confrunta cu o varietate de afectiuni psihiatrice.