Manifestarile sindromului Stockholm
Generalitati
Sindromul Stockholm apare atunci cand o persoana este plasata intr-o situatie in care simte o teama exagerata si atribuie tot controlul in mainile unei alte persoane, de obicei o persoana abuziva.
De multe ori, persoana afectata sprijina, simpatizeaza sau se indragosteste de persoana care ii face rau, uneori chiar periclitand actiunile luate de persoanele care doresc sa ajute.
Situatiile in care victimele au prezentat acest tip de raspuns sunt reprezentate de rapiri pe termen lung si luari de ostatici, adica in momente de stres maxim.
Deseori, sindromul apare chiar si in cazul violentei din familie sau in culte religioase. Multe femei abuzate fizic de partenerul de viata raspund la traume prin acest sindrom.
Raspunsul psihologic apare dupa un anumit interval de timp si are drept motiv o strategie prin care se incearca supravietuirea.
Denumirea sindromului are la origine un jaf bancar, ce a avut loc in anul 1973 in capitala Suediei. In acest jaf au fost luati 4 ostatici timp de 6 zile. In ciuda traumelor si pericolelor la care au fost supuse victimele, acestea au luat apararea infractorilor.
De asemenea, ostaticii au mustrat guvernul si au cerut ca rapitorii sa nu fie raniti. Imediat dupa incident, victimele nu au putut explica psihologilor de ce nu au fost furiosi pe rapitori si au aratat doar simpatie fata de acestia.
Chiar si dupa trecerea a cateva luni de la jaf, ostaticii au fost loiali rapitorilor si au refuzat sa depuna marturie impotriva acestora, ba chiar i-au vizitat in inchisoare.
La polul opus, abuzatorii pot dezvolta sentimente de simpatie si sprijin fata de victime, dar acest lucru este mai rar. Totusi, atunci cand acest fenomen apare, oamenii de stiinta il numesc sindrom Lima.
Cuprins articol
Cauze
Orice persoana abuzata si supusa unui stres major poate dezvolta sindrom Stockholm. Cele mai frecvente motive sunt reprezentate de:
• Credinta ca abuzatorul poate sa apeleze la crima, iar drept multumire pentru ca nu a facut acest lucru ii poate arata recunostinta;
• Izolarea de alte persoane si contactul doar cu abuzatorul;
• Convingerea ca nu exista cale de scapare;
• Convingerea ca atacatorul ii doreste binele;
• Trairea in captivitate pe termen lung.
Victimele sindromului Stockholm sufera, in general, de o izolare severa fata de societate si de abuz fizic si emotional.
Sotiile batute, copiii abuzati, persoanele violate, prizonierii de razboi, ostaticii, dar chiar si unele prostituate isi pot considera abuzatorii ca fiind persoane bune si demne de multumire, doar pentru a supravietui.
Persoanele abuzate nu constientizeaza ca aceste credinte false reprezinta incercarea creierului de a face ca supravietuirea sa continue.
Victimele prezinta multe dintre simptomele ce apar in cazul sindromului de stres post-traumatic, precum insomnia, cosmarurile, dificultatile de concentrare, neincrederea fata de alte persoane, iritabilitate, confuzie si pierderea interesului pentru activitati placute anterior.
Simptome
Cele mai frecvente caracteristici ale sindromului Stockholm sunt reprezentate de:
- Relatia ierarhica dintre agresor si victima, in care agresorul dicteaza ceea ce poate si ce nu poate face victima;
- Amenintarea cu uciderea sau ranirea fizica a victimei, urmata de recunostinta din partea victimei pentru ca nu s-a intamplat acest lucru;
- Existenta instinctului de auto-conservare din partea victimei;
- Incercarea de a supravietui in cadrul regulilor impuse de abuzator;
- Depresie, anxietate si reducerea stimei de sine;
- Lipsa de speranta si pierderea oricarui control.
Mecanismul prin care se dezvolta sindromul Stockholm cuprinde:
- Existenta unui eveniment traumatic, de exemplu rapirea sau tinerea fortata in casa a unei femei de catre partener;
- Abuzarea verbala, fizica si sexuala a victimei, urmata de amenintarea cu moartea;
- Schimbarea tipului de comportament al victimei, astfel incat sa multumeasca abuzatorul si sa nu mai fie abuzata;
- Realizarea unui act de bunatate din partea abuzatorului, precum oferirea unei portii mai mari de mancare sau permisiunea de a se spala, dar si oprirea brusca a actelor de violenta;
- Intelegerea acestui nou tip de comportament de catre victima ca o prietenie intr-o lume ostila si inspaimantatoare;
- Adoptarea unor sentimente de simpatie fata de atacator si incercarea de a se agata de viata prin colaborarea cu acesta;
- Realizarea de sentimente de auto-amagire, crezand ca abuzatorul nu mai reprezinta o amenintare, ci chiar un element care ajuta la supravietuire;
- Reducerea sau absenta eforturilor de a scapa;
- Apararea agresorului in fata oricaror acuzatii si dorinta de a continua relatia cu acesta.
Gestionare
O persoana care experimenteaza sindromul Stockholm poate considera ca nu are nevoie de ajutor si ca ceea ce face este corect. Educarea acestei persoane cu privire la acest sindrom si constientizarea a ceea ce se intampla sunt factori extrem de importanti.
Psihoterapeutul reprezinta persoana care poate ajuta la buna gestionare a acestui sindrom.
Trebuie cunoscut faptul ca victima va apara agresorul, din acest motiv nu trebuie incercata convingerea acesteia despre adevarata fata a lui. Lucrurile trebuie luate treptat, dezvaluind lent adevarata situatie.
Cand victima isi spune parerea, aceasta trebuie ascultata, fara a fi judecata si contrazisa.
Uneori, sfaturile pot face mai mult rau decat bine, iar victimele abuzurilor trebuie sa fie lasate sa isi ia propriile decizii. Drumul spre vindecare consta in incurajarea persoanei afectate sa devina independenta si sa nu mai fie controlata de altcineva.
In afara de gestionarea consecintelor emotionale prin psihoterapie, unii pacienti pot necesita ingrijire medicala pentru a trata orice leziuni fizice.
In unele cazuri, pot fi oferite medicamente pentru gestionarea depresiei, anxietatii si insomniei.
Concluzii
Sindromul Stockholm se caracterizeaza printr-un raspuns psihologic ce are ca scop supravietuirea. Astfel, o victima incepe sa se identifice cu abuzatorul, simpatizandu-l, oferindu-i ajutorul sau chiar indragostindu-se de acesta.
Instinctul de supravietuire se afla in centrul sindromului Stockholm. Victimele traiesc intr-o dependenta fortata, interpretand actiunile abuzatorului ca acte de bunatate in mijlocul unor conditii oribile.
De multe ori, victimele devin extrem de atente la nevoie abuzatorilor si doresc sa ii faca fericiti pe acestia. In unele cazuri, victimele considera ca merita pedepsele pe care le primesc, deoarece nu au putut sa multumeasca abuzatorul.
De asemenea, sindromul duce si la o atitudine negativa din partea victimei catre persoanele care doresc sa ii ofere ajutorul. Persoana abuzata va proteja agresorul, astfel incat relatia sa poata continua.
Tratamentul este dificil, dar poate avea succes. Orice persoana care considera ca poate suferi de acest sindrom trebuie sa solicite ajutor din partea unui specialist. Cu cat constientizarea greselilor este realizata mai rapid, cu atat perspectiva este mai buna.
De asemenea, in anumite cazuri poate fi necesara interventia autoritatilor competente pentru izolarea agresorului si indepartarea acestuia de victima.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
