Dr. Claudia Topea
Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice
HIV sau virusul imunodeficientei umane este virusul care provoaca SIDA. HIV ataca sistemul imunitar prin distrugerea celuleor T CD4+ (pozitive), un tip de celule albe ale sangelui, vitale in lupta contra infectiilor. Ca urmare a distrugerii acestor celule, oamenii infectati cu HIV vor fi vulnerabili la infectii, boli si diverse complicatii.
SIDA este stadiul final al infectiei cu HIV. O persoana infectata cu HIV este diagnosticata cu SIDA atunci cand are una sau mai multe infectii oportuniste, cum ar fi tuberculoza sau pneumonia si are un numar periculos de redus, de celule T CD4+ (mai putin de 200 de celule pe milimetru cub de sange).
HIV poate afecta oamenii in diferite moduri. La unele persoane, virusul poate ramane in organism 10-20 de ani fara sa se transforme in SIDA, iar la altii boala se poate declansa in doar cativa ani.
Numarul de femei infectate cu HIV, care sufera de SIDA, a crescut la nivel mondial. De asemenea, peste 87% dintre adolescentii si adultii diagnosticati cu HIV au contactat acest virus in urma contactelor sexuale heterosexuale, iar restul de 13% in urma administrarii intravenoase de droguri. Femeile sunt deosebit de vulnerabile la transmiterea virusului HIV, din cauza expunerii substantiale a mucoasei vaginale la fluidele seminale, in cazul actelor sexuale in care nu s-a utilizat prezervativul.
De la momentul infectarii, poate exista o perioada de latenta de 2-4 saptamani pana la aparitia simptomelor bolii. In foarte multe cazuri, aceste manifestari sunt puse pe seama unei raceli comune, mai degraba decat a HIV. Aproximativ 80% dintre pacientii infectati debuteaza cu simptomatologie foarte asemanatoare unei simple raceli. De asemenea, exista cazuri in care perioada de latenta pana la manifestarea bolii a fost de ani de zile.
1. Printre cele mai frecvent intalnite manifestari specifice, la femeile care au virusul HIV se numara: infectiile vaginale fungice recurente, bolile inflamatorii pelvine in forma severa, vaginita bacteriana, gonoree, chlamidia, tricomoniaza, dar si cresterea riscului de modificari precanceroase la nivelul colului uterin (condiloame genitale sau human papiloma virus), care amplifica probabilitatile dezvoltarii cancerului de col uterin.
Specialistii au constatat ca infectiile vaginale fungice raspund pozitiv la tratamentul cu fluconazol si in cazul femeilor infectate cu HIV. In urma unui studiu s-a demonstrat ca o doza saptamanala de fluconzol poate preveni infectiile fungice vaginale si orofaringiene, dar nu si pe cele esofagiene - fara a rezulta rezistenta la medicamente.
2. Ulcerele genitale idiopatice, care nu sunt provocate de vreun organism infectios si la care nu au fost depistate celule canceroase in leziuni, sunt manifestari unice ale infectiei cu HIV. Aceste ulcere, pentru care nu exista tratament al carui efect pozitiv sa fie dovedit, sunt uneori confundate cu cele cauzate de herpes simplex.
Cercetarile au demonstrat ca, spre deosebire de barbati, la femei exista probabilitati mai mari de a fi contactate infectiile cu herpes simplex. Totusi, terapia anti-HIV, dar si tratamentele pentru infectiile asociate cu HIV sunt la fel de eficiente atat in cazul femeilor, cat si in cazul barbatilor.
Toate aceste conditii pot recidiva pe masura ce starea sistemului imunitar se deterioreaza.
3. La femeile care au fost infectate cu HIV, au fost deseori raportate tulburari menstruale care sunt studiate si in prezent de oamenii de stiinta. S-a constatat ca la multe dintre femeile diagnosticate cu HIV care aveau celulele T CD4+ mai putine de 50 pe milimentru cub de sange, menstruatia era absenta, comparativ cu cele care aveau un numar mai mare de celule T CD4+ pe milimetru cub de sange. La altele, menstruatia era neregulata si sangerarea anormala.
4. In urma terapiei antiretrovirale e posibil sa apara anomalii metabolice.
5. Alte manifestari si simptome nespecifice ale femeilor diagnosticate cu HIV, care pot sa apara inca de la debutul bolii, ar putea fi: febra scazuta, transpiratii nocturne, colici, dificultati de concentrare, lipodistrofie, eruptii cutanate, tuse uscata, cefalee, oboseala, dureri musculare si articulare, ulceratii la nivelul cavitatii bucale, respiratie dificila, dureri in gat, amorteala, slabiciunea membrelor si pierdere inexplicabila in greutate.
6. Alte infectii oportuniste care sunt succeptibile sa apara la femeile care au virusul HIV sunt: candidoza, meningita criptococica (infectie fungica a mucoasei sistemului nervos central), toxomplasmoza si citomegalovirus.
7. In urma studiilor s-a descoperit ca femeile infectate cu HIV sunt mai predispuse, comparativ cu barbatii, sa dezvolte pneumonie bacteriana. Aceasta constatare poate fi explicata prin intarzierea solicitarilor femeilor de a fi ingrijite medical, accesul mai putin facil la terapiile antiHIV sau terapiile preventive pentru pneumonia cu pneumocistis carinii.
In general, manifestarile SIDA sunt intalnite atat la femei, cat si la barbati. In stadiul avansat al conditiei, la bolnavi apar deseori complicatii care includ infectii cauzate de bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti si alte organisme. Infectiile oportuniste sunt deseori intalnite la persoanele diagnosticate cu SIDA. Aproape fiecare sistem din organism este afectat. Printre cele mai frecvent intalnite semne si simptome ale bolii se numara:
In plus, persoanele care sufera de SIDA sunt predispuse la dezvoltarea a diferite tipuri de cancer care se vor manifesta intr-o forma destul de agresiva si vor fi dificil de tratat.
Un procent destul de mare de femei care sufera de SIDA transmit virusul la copiii pe care ii nasc, chiar daca urmeaza o combinatie de terapii antiretrovirale in timpul sarcinii. Totusi doar 2% dintre copiii mamelor care sunt infectate cu virusul HIV manifesta boala (HIV perinatal). Riscul de transmitere a bolii de la mama la fat variaza intre 30-50 %. Boala este transmisa la nastere, prin contactul dintre copil si canalul de nastere, sau prin alaptarea cu lapte matern.
Riscul de transmitere de la mama la copil este semnificativ mai crescut in cazul in care conditia se afla intr-un stadiu avansat, iar valorile celulelor T CD4+ sunt foarte scazute.
Alti factori care cresc riscul trasmiterii virusului de la mama la copil includ:
Acest risc de transmitere al bolii poate fi prevenit prin terapia antiretrovirala a mamei pe parcursul sarcinii, prin nastere cezariana sau/si prin terapie antiretrovirala a copilului dupa nastere.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.