Imunitatea pasiva

Publicat: 14 Martie 2013
Autor: SfatulMedicului

Generalitati


Atunci cand corpul uman este infectat cu un anumit agent patogen si produce anticorpi impotriva acestuia, unele dintre celulele albe din sange nu isi schimba forma. Daca organismul va fi iar infectat cu acelasi agent patogen, celulele albe nemodificate la infectarea anterioara se reproduc foarte repede, iar agentul patogen este distrus.

Atunci cand organismul sintetizeaza proprii sai anticorpi, dupa cum se intampla adesea dupa vaccinare, procesul este cunoscut sub numele de imunitate activa. Imunitatea activa persista mult mai mult timp decat imunitatea pasiva, uneori chiar intreaga viata. Inducerea imunitatii active este intotdeauna preferata celei pasive, atunci cand este posibil, deoarece aceasta forma de imunitate va sprijini sanatatea pe termen lung. Cu toate acestea, formarea in mod artificial a imunitatii active este un proces foarte complicat. Introducerea de anticorpi straini in organism, chiar si controlata, poate fi periculoasa pentru unii oameni.

Exista totusi cazuri in care organismul bolnavului nu poate produce, in mod independent, anticorpii necesari neutralizarii unui anumit agent patogen. Persoana infectata ar putea fi tratata prin injectarea unor anticorpi, prelevati de la alte persoane. Procesul poarta denumirea de imunitate pasiva.

Importanta imunitatii pasive

Imunitatea pasiva se formeaza cu ajutorul factorilor de transfer. Factorii de transfer sunt substante prelevate dintr-o sursa umana sau animala, despre care se crede ca pot oferi imunitate la anumte boli. Pentru ca factorii de transfer sa ofere protectie impotriva bolii pentru cei care beneficiaza de transfer, sursa trebuie sa aiba deja imunitate la boala vizata.

Factorii de transfer au rolul de a stimula sistemul imunitar al oamenilor, prin cresterea imunitatii celulare mediate si stimularea productiei de limfokine. Factorii de transfer pot contribui la tratarea a diverse boli si conditii, inclusiv sindromul de oboseala cronica, zona zoster, hepatita si reprezenta o metoda alternativa la utilizarea excesiva a antibioticelor.

Imunitatea pasiva este o forma de imunizare, care apare atunci cand anticorpii care se formeaza in cazul a diferiti agenti patogeni sunt transferati de la o persoana la alta. In cazul anumitor agenti patogeni, pentru stimularea imunitatii pasive, anticorpii se pot preleva si de la animale.

Imunitatea pasiva include procesul de furnizare a anticorpilor IgG, care protejeaza organismul uman impotriva infectiilor. Aceasta forma de imunizare ofera o protectie rapida impotriva unui anumit agent patogen, insa protectia este de scurta durata: de la cateva saptamani la maxim 4 luni. Acest tip de imunitate este de obicei necesara pacientilor care trebuie sa fie protejati urgent de un agent patogen pentru care organismul lor nu este capabil sa produca anticorpi, in scopul neutralizarii infectiei.

Exita doua tipuri de imunitate pasiva: imunitate pasiva artificiala si imunitate pasiva naturala.

- Imunitatea pasiva artificiala se formeaza cu ajutorul perfuziilor cu ser sau plasma, ce detin concentratii mari de anticorpi impotriva un anumit agent patogen. Aceasta forma de imunitate pasiva ofera o protectie imediata impotriva microorganismelor, cum ar fi virusul hepatitei A, prin administrarea de anticorpi performanti.

Anticorpii utilizati in cadrul imunitatii pasive artificiale au fost produsi de o persoana sau un animal care au fost imunizate activ. Persoana imunizata pasiv artificial beneficiaza de acesti anticorpi (pe care nu ii poate produce in mod natural) doar temporar, atat timp cat anticorpii se afla in sistemul sau circulator.

De imunitatea pasiva artificiala pot beneficia bolnavii care au nevoie de protectie imediata impotriva unor boli si a caror viata poate fi pusa in pericol. Imunitatea pasiva artificiala implica introducerea de anticorpi prin mijlace injectabile. De exemplu, pentru tratarea unor boli, persoanelor afectate le este administrat ser derivat de la pacientii care s-au vindecat de aceleasi boli, cu ajutorul imunitatii active (organismul lor a produs singur anticorpii necesari neutralizarii agentului patogen repsonsabil de declansarea bolii). Aceasta practica este utilizata adesea cand se formeaza un focar in care este implicat un virus sau bacterie noua ori care sunt extrem de virulente, pentru care nu exista disponibil niciun tratament cunoscut. In anumite cazuri, de exemplu, colostrul este folosit pentru a produce imunitate pasiva si la adulti, nu doar la copii.

- Imunitatea pasiva naturala se refera la procesul prin care anticorpii care lupta cu un agent patogen sunt prelevati de la o mama si transmisi la copilul acesteia. Anticorpii pot fi transferati la copil prin intermediul placentei (in cazul fatului) sau prin colostru - laptele produs de mama care se formeaza in primele zile dupa nasterea copilului. Anticorpii de la mama ofera protectie pentru doar cateva saptamani, interval de timp suficient pentru ca fatul sau nou-nascutul sa inceapa sa isi construiasca propriul sau sistem imunitar, care sa produca anticorpi impotriva infectiilor.

Imunitatea pasiva poate fi, de asemenea, dobandita in mod natural, ca urmare a tranferului de anticorpi din sistemul circulator al mamei, direct prin placenta, dupa a treia luna de sarcina. Imunitatea la nou-nascuti este doar temporara si incepe sa scada dupa primele saptamani sau luni de la nastere.

Laptele matern contine, de asemenea, anticorpi. Acest lucru inseamna ca bebelusii care sunt alaptati beneficiaza de o imunitate pasiva pe perioade mai lungi de timp. Laptele matern (colostrul), care este produs in primele zile dupa nasterea copilului este deosebit de bogat in anticorpi. De aceea, este important ca bebelusul sa fie alaptat de la san. Prima imunizare, care dureaza aproximativ doua luni, include imunizarea impotriva tusei convulsive si a Hib (Haemophilius gripa de tip b). Imunizarea pasiva impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei dureaza aproximativ un an.

Tratamente profilactice de imunizare cu anticorpi sunt, uneori, administrate atunci cand oamenii sunt expusi la boli cum ar fi rabia, botulismulul, tetanosul si difteria. Prin procesul de imunizare pasiva, bolnavul poate fi ajutat sa se vindece de o boala pentru care organismul acestuia nu produce anticorpi.

Imunitatea pasiva nu este acelasi lucru cu vaccinarea - un proces in care sunt introduse in organism mici cantitati de antigeni, care au rolul de a incuraja organismul sa formeze proprii anticorpi, astfel incat sa poata lupta impotriva unor viitoare infectii.


Citeste si despre:

Rezistenta antiinfectioasa Imunodeficienta comuna variabila Secretele celor care nu se imbolnavesc niciodata Dr. Horia Rosianu, aritmolog: Tulburarile de ritm ventriculare, o complicatie la distanta a infarctului miocardic Riscurile expunerii prelungite la soare si cum alegem crema de protectie potrivita Medicamentul - extras din Legea privind reforma in domeniul sanatatii Prevenirea epuizarii Implicatiile fumatului in igiena orala Emfizemul