Tumorile timusului - clasificare, cauze, simptome si tratament
Dr. Andreea Vinca
Medic Oncologie Medicala
Institutul Regional de Oncologie, Iasi
Generalitati
Timusul este un organ lobulat, compus din doi lobi de dimensiuni identice, situat in spatele sternului, in toracele anterior. Avand un rol esential in dezvoltarea imunitatii celulare, atinge maximul de dezvoltare la pubertate, cand cantareste 25-35g. Dupa aceasta varsta, dimensiunile timusului scad, ajungand la 40 ani sa cantareasca 15g.
Timusul este o componenta importanta a sistemului imunitar. In timpul dezvoltari fatului si al copilariei, el este implicat in producerea si maturarea limfocitelor T.
Limfocitele T (celule albe din sange) se dezvolta in timus, ajutand sistemul imunitar sa protejeze organismul de infectii, ciuperci, virusuri.
Frecventa
Frecventa tumorilor timice variaza intre 0,2-1,5%.
Cuprins articol
Anatomie patologica
1. Timoamele
Timoamele isi au originea din celulele epiteliale timice. In trecut, timoamele au fost impartite in doua categorii: timoame benigne (non-canceroase) si timoame maligne (canceroase), deoarece s-au dezvoltat si la alte tesuturi si organe, depasind timusul.
In prezent, timoamele pot fi considerate structuri precanceroase, pacientul mergand regulat la control pentru ca medicul sa stabileasca daca acestea au crescut in tesuturi dincolo de timus.
Clasificarea histopatologica OMS a timoamelor:
a. Tip A: celulele acestei structuri sunt in forma de arbore sau ovale; este cel mai rar tip de timom;
b. Tip AB: acest tip de timom este mixt, are structura tipului A, dar exista si zone de limfocite amestecate;
c. Tipul B1: aceasta forma arata asemanator cu structura normala a timusului, cu limfocite si celulele timusului de aspect normal;
d. Tipul B2: celulele epiteliale timice sunt mult marite de volum, cu nuclei mari si multe limfocite;
e. Tipul B3: este format din celule epiteliale de timus si cu putine limfocite;
f. Tipul C: este cea mai periculoasa forma, numita si “carcinomul timic”, cu un prognostic nefavorabil.
Tipurile AB si B2 sunt cele mai frecvente tipuri de timom.
2. Carcinoamele timice
Acestea isi au legatura in celulele tip Kultschinski din timus si de obicei nu este asociat cu semne de disfunctie endocrina; leziuni rare.
3. Timolipoamele
Lipomul timic este o acumulare de tesut gras in timus, fiind o masa tumorala galbena, moale, lobulata, in general voluminoasa; fiind considerat leziune benigna.
4. Chistul timic
Acestea pot fi congenitale sau dobandite; chisturile cu localizare cervicala sunt ovoidale si apar in general la copii, iar cele cu localizare mediastinala sunt sferice si sunt frecvente la adulti.
5. Limfoamele maligne
Se cunosc urmatoarele categorii de limfoame maligne:
a. Limfom Hodgkin: se dezvolta in tesutul limfatic; apare in general la adulti cu varste cuprinse intre 16 si 34 ani, dar poate aparea si la persoane peste 55 ani; poate fi tratat curativ si in stadii avansate, cu rata de supravietuire buna.
b. Limfon non-Hodgkin: este mai frecvent la barbati.
Metode de diagnostic
Examen clinic
Intr-un procent de 15-30%, tumorile timice, deseori asimptomatice, sunt diagnosticate cu ocazia investigatiilor efectuate pentru boli asociate. Aproximativ 10% din timoame se insotesc de fenomene de suferinta mediastinala.
Alaturi de semnele clinice secundare unei compresiuni de vena cava, esofag, nerv recurent, nerv frenic, se intalnesc si urmatoarele manifestari respiratorii: dispnee exagerata de decubit, tuse, dureri toracice anterioare, pierdere ponderala, inapetenta.
Sindroame paraneoplazice asociate cu cancerul de timus
Este bine cunoscuta asocierea timoamelor cu o serie de stari morbide ce au ca element comun o boala cu caracter autoimun. Timoamele sunt asociate frecvent cu: miastenia gravis, hipogamaglobulinemia, hipercorticismul etc.
Examen paraclinic
• Radiografie standard torace fata si profil;
• Scanarea CT si RMN;
• Mediastinografia gazoasa, completata cu tomografia axiala si de profil este considerata metoda de electie pentru diagnosticul unei tumori timice;
• Biopsie;
• Scanarea PET.
Stadializare
Stadiul I: Cancerul este localizat numai in timus si in capsula care inconjoara timusul.
Stadiul II: Cancerul s-a raspandit in grasimea care inconjoara timusul sau in captuseala plamanului de langa tumora, numita pleura mediastinala.
Stadiul III: Cancerul s-a raspandit in alte organe in apropierea timusului, cum ar fi plamanul, vasele de sange si sacul din jurul inimii, numit pericardul.
Stadiul IVA: Cancerul s-a raspandit mai mult in mucoasa plamanului sau in sacul din inima.
Stadiul IVB: Cancerul s-a raspandit la organe mai indepartate de timus sau s-a raspandit prin vasele care transportau sange sau limfa.
Factori de risc in aparitia cancerului timic
Nu exista factori de risc specifici mosteniti, de mediu sau ce tin de stilul de viata, care au fost in stransa legatura cu timomul sau cu carcinomul timic. Cateva studii au aratat o posibila legatura cu expunerea la radiatii in zona toracica superioara. Singurii factori de risc cunoscuti sunt etnia si varsta.
Varsta - riscul de aparitie a cancerului timic creste odata cu varsta. El este rar intalnit la copii si la adultii tineri, fiind mai des intalnit la adultii de varsta mijlocie.
Etnia - in SUA, cancerul timic este mai des intalnit la asiatici si cel mai rar intalnit la caucazieni si latini (mai frecvent la afro-americani decat la “albi”).
Tratament
Exista diferite tratamente pentru cancerul de timus, in functie de stadiul bolii. Chirurgia este cea mai sigura cale de tratament prin care se poate extirpa tumora, glanda timica sau alte tesuturi bolnave.
Alte metode de tratament sunt: radioterapia si chimioterapia.
Ingrijirea ulterioara tratamentului
Atunci cand tratamentul ia sfarsit, medicul dumneavoastra va dori sa va supravegheze. Este foarte important sa nu ratati nicio vizita planificata la medic.
Aproape orice tratament pentru cancer poate avea efecte secundare. In timpul vizitelor la medic trebuie sa discutati cu acesta despre orice modificare sau schimbare pe care o observati.
Nu exista un acord general asupra programului de monitorizare a persoanelor cu cancer timic. Majoritatea pacientilor vor efectua o scanare CT la fiecare 6 luni, pentru primii ani, apoi anual, timp de 5 pana la 10 ani.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
