Modificari de culoare ale pielii - semnele hiperpigmentare
Generalitati
Pielea poate fi sediul unor modificari semnificative de pigmentare. Localizarea acestora, precum si intinderea lor influenteaza incredibil de mult viata unui individ. Tonul pielii poate fi mai inchis sau mai deschis, uniform sau cu zone mai colorate sau decolorate. Culoarea pielii este determinata inca din momentul fecundarii, insa, in timpul evolutiei intrauterine pot sa apara modificari de pigmentare zonala ce se exprima clinic la nastere prin semne tegumentare.
Modificarile de pigmentare pot sa apara pe parcursul vietii in urma actiunii factorilor externi asupra tegumentului sau ca urmarea proceselor endogene, proprii organismului, inclusiv imbatranirea fiziologica, sau pot sa fie prezente inca de la nastere.
Semnele hiperpigmentate prezente la nastere apar destul de frecvent. Se pare ca 1 din 10 nou nascuti prezinta un astfel de semn. Deocamdata specialistii nu au stabilit cu certitudine care este cauza de aparitie a acestor semne, insa se considera ca se pot transmite genetic. Asadar, daca unul dintre parinti are un semn particular pe corp, exista o sansa foarte mare ca si copilul sa prezinte un semn asemanator.
Aspectul lor poate fi foarte diferit, iar localizarea este si ea variata. Unele semne pot fi reliefate, altele nu, sunt doar mai colorate comparativ cu tegumentul inconjurator. Exista semne mai superficiale sau semne care se extind si curpind toate straturile tegumentului. Unele sunt mai inchise, altele au aspect rozat. Cele mai multe sunt insa fara nici un fel de semnificatie patologica.
Semnele prezente la nastere pot fi hiperpigmentate, caracterizate prin acumulare de pigment melanic, sau hipopigmentate. Cele mai frecvente semne hiperpigmentate sunt hemangioamele, tumori vasculare benigne, insa pot fi si petele cafe au lait, petele rosiatice precum vinul de porto, petele albastre mongoliene.
Cuprins articol
Cauzele semnelor hiperpigmentare
Cauza petelor hiperpigmentare pare a fi genetica, insa acest fapt nu este deocamdata dovedit. Unele semne se pot mosteni de la unul din parinti. Ele pot sa se prezinte ca niste excrescente, adesea continand vase sangvine sau celulele care delimiteaza lumene ce ajung sa se umplu cu sange dar care nu sunt exact vase, au natura benigna (nu degenereaza in cancere). Semnele de acest tip se pare ca apar cel mai adesea datorita unor stimuli care duc la dezvoltarea locala exagerata a vaselor. Semnele prezente la nastere sunt mai frecvente la bebelusii nascuti prematur, comparativ cu cei nascuti la termen, insa dispar in timp.
Semnele necesita tratament?
Majoritatea semnelor hiperpigmentare nu necesita tratament de specialitate, deoarece in timp, vor dispare. Pe masura ce copilul creste, semnul involueaza. Unele nu sunt vizibile din primele zile dupa nastere si apar in prima luna de viata, insa chiar si evolutia lor este benigna. Cele mai inestetice sunt semnele extinse si localizate la nivelul fetei.
Uneori, acestea pot necesita tratament, mai ales daca afecteaza vederea, sunt cauza de xeroftalmie sau pur si simplu din cauza lor si al aspectului lor, copilul ajunge sa fie marginalizat si chiar discriminat. Tratamentul poate fi indicat si in situatia in care apar complicatii locale, sau involutia spontana a dus la modificarea regiunii tegumentare pe care semnul o acoperea.
Exista situatii particulare, care sunt caracteristice in special tumorilor vasculare (hemangioamelor), in care sunt afectate si organele interne: ficatul, plamanii, tubul digestiv.
Cele mai frecvente semne hiperpigmentare
Specialistii au impartit semnele prezente la nastere (sau in prima luna de viata postnatala) in pete hipercrome si pete rosiatice. Diferenta intre ele este aceea ca petele rosiatice sunt intens vascularizate si se pot dezvolta si dupa ce bebelusul s-a nascut, in timp ce petele hipercrome sunt prezente inca de la nastere si pot fi mai mult sau mai putin circumscrise si reliefate. Culoarea lor variaza de la cafeniu la maro inchis si chiar albastru - violet.
Petele rosiatice sunt reprezentate in special de hemangioame, tumorete de natura vasculara, ce se formeaza prin proliferarare locala a celulelor endoteliale care se aranjeaza sub forma de cordoane si functioneaza precum vasele sangvine. Hemangiomul primeste circulatie sangvina si este caracterizat prin mai multe etape de evolutie.
Intial tumora creste rapid in dimensiuni (mai ales in primele saptamani postpartum), ajunge la un diametru variabil, in medie 5 - 10 cm, apoi proliferarea incepe sa stagneze si ulterior hemangiomul intra in procesul de involutie. Hemangioamele sunt localizate pe trunchi, extremitate cefalica (cap si gat) si mai rar pe trunchi. Adesea ele sunt izolate, unice si nu determina complicatii prin localizarea lor. Pot pune probleme doar daca afecteaza pleoapele si daca exista si hemangioame viscerale.
Clasificare
Hemangioamele se impart in:
1. Hemangioame capilare
Au culoare asemanatoare capsunilor, pot sa apara oriunde pe corp, mai ale la nivelul scalpului, fetei, spatelui si toracelui. Sunt alcatuite din capilare sangvine fine si foarte compactate, dispuse sub forma unor ghemuri vasculare. Pot fi absente la nastere, dar pot evolua dupa, aparand chiar si la cateva saptamani. Evolutia lor poate fi foarte spectaculoasa deoarece pot atinge dimensiuni importante, chiar si 20 de cm, insa, ca toate hemangioamele, si acestea involueaza. Peste 90% dintre hemangioamele capilare dispar pana la varsta de 9 ani, iar in locul lor pot ramane zone hipocrome (mai decolorate decat tegumentul din jur) sau cu o textura modificata (adesea sunt mai aspre, cu tendinta la descuamare);
2. Hemangioame cavernoase
Se mai numesc si angioame cavernoase. Sunt foarte asemanatoare hemangioamelor capilare, dar sunt localizate in straturile profunde ale pielii precum si la nivelul viscerelor. Cand sunt in piele, aspectul lor nu este atat de caracteristic, adesea zona este doar mai reliefata si are o coloratie rosie violacee;
3. Hemangioame in pata de vin de Porto
Sunt pete relativ circumscrise, nereliefate, de culoare violet, care sunt localizate mai ales la nivelul fetei. Dimensiunile lor variaza foarte mult, apar tot printr-un mecanism de proliferare vasculara, insa ele nu dispar in timp. Daca sunt inestetice si sunt pe zone vizibile pot fi indepartate chirugical;
4. Pete rozate
Sunt foarte frecvente si pot fi observate la 30 - 50% dintre nou nascuti. Ele sunt de fapt vase de sange vizibile prin transparenta tegumentului. Apar mai ales pe frunte, pleoape, buza superioara si pe ceafa. Pe masura ce bebelusul se dezvolta, aceste semne dispar. Petele rosiatice sunt adesea asimptomatice. Prezenta lor la nivelul tegumentului nu determina acuze sistemice. Daca se dezvolta foarte mult in dimensiuni si cresc si in volum, exista riscul de traumatizare, cu aparitia unr posibile complicatii. Astfel, ele pot sangera, se pot necroza sau pot fi sursa de infectii.
Diagnosticul de hemangiom tegumentar este pus relativ usor, prin examinarea fizica a nou nascutului atat in primele ore de la nastere, cat si in zilele urmatoare. Pentru descoperirea unor hemangioame profunde, organice, se recomanda efectuarea investigatiilor radioimagistice de tipul rezonantei magnetice nucleare sau computer tomografiei.
Atitudinea terapeutica in hemangioame variaza foarte mult de la situatie la situatie. De cele mai multe ori medicii prefera sa astepte ca hemangiomul sa se resoarba de la sine.
Hemangiomale capilare sau petele rozate au caracter temporar si nu trebuie tratate specific. In cazul in care hemangioamele cresc foarte repede in dimensiuni si au localizari critice (pleoape, unghiul intern al ochilor, viscere) se pot administra corticoizi care sa tina sub control expansiunea tumoretelor.
Hemangioamele in pata de vin de Porto pot avea indicatie de tratament chirurgical, mai ales daca sunt localizate la nivelul fetei. Se prefera tratamentul laser, acesta avand cele mai bune rezultate dovedite. Deoarece cauza exacta de aparitie a hemangioamelor nu este complet cunoscuta, aparitia lor nu poate fi prevenita deocamdata. Petele hipercrome sunt reprezentate de diversi nevi, pata mongoliana, pete cafe au lait, lentigo.
Caracteristicile semnelor hiperpigmentare
Caracteristicile lor difera insa au in comun faptul ca toate sunt circumscrise, astfel:
1. Pata mongoliana: are culoare albastruie si aspect asemanator unei vanatai. Este adesea prezenta la nastere si dispare la catva timp. Localizarea ei poate varia (trunchi, membre), insa cel mai adesea a fost descrisa la nivel sacrat sau interfesier. Se pare ca aceasta pata apare mai frecvent la populatia de culoare sau la cei cu hiperpigmentare constitutionala;
2. Nevi pigmentari: sunt tumorete hipercrome (brune, cafenii, maro inchis) ce pot sa apara oriunde pe tegument, izolat sau in buchet. Sunt formatiuni bine delimitate, benigne, si apar cand celulele epiteliale se formeaza si se dezvolta in ciorchine si nu se distribuie egal si tarnsversal in straturile pielii. Aspectul lor se poate modifica in timp, dupa expunerea la soare, in sarcina sau in perioada adolescentei. Daca sunt traumatizate in mod repetat (scarpinat, barbierit) pot sa degenereze malign;
3. Nevi congenitali: sunt tumorete ce apar inca de la nastere si care, in functie de dimensiuni, au un risc mai mic sau mai mare de a se transforma in cancer de piele. Toti nevii congenitali trebuie examinati periodic de catre un specialist pentru a se monitoriza evolutia lor si a se aprecia daca trebuie excizati sau nu;
4. Petele cafe au lait: sunt pete pigmentare cafenii, de forma rotund - ovalara ce pot sa fie observate de la nastere sau care pot sa apara in primii ani de viata. Prezenta lor in numar mare poate fi sugestiva pentru o afectiune genetica importanta, neurofibromatoza von Recklinghausen, caracterizata prin anomalii de dezvoltare a tesutului nervos.
Originea hiperpigmentarilor circumscrise si cauza lor exacta nu este cunoscuta. Specialistii cred insa ca este vorba de o distributie anormala a celulelor pigmentare (melanocite) ale tegumentului (cele care contin melanina). Melanina este pigmentul care da culoarea pielii si care se pare ca in aceste pete este mult mai concentrat.
Hiperpigmentarile de acest tip nu sunt insotite de o simptomatologie anume, in cazul in care apar izolat si nu in cadrul unor sindroame genetice. Pacientul nu este deranjat fizic de ele, insa daca localizarea lor este la nivelul fetei sau zonelor descoperite, pot fi inestetice. Pielea isi poate modifica structura si textura la nivelul petei: poate fi mai aspra, mai ridata sau pot sa apara modificari de relief cutanat.
Petele hiperpigmentare se diagnosticheaza clinic: medicul le analizeaza aspectul si daca este cazul poate decide sa le biopsieze. Pentru biopsie se recolteaza un fragment tisular care este apoi trimis spre analiza laboratorului de histopatologie. Rezultatul poate stabli daca tumora respectiva este benigna sau are caractere de malignitate.
Petele hipercrome benigne nu necesita un tratament de specialitate. Ele pot fi acoperite cu un machiaj corespunzator, daca este cazul si sunt foarte inestetice. Daca exista riscul de malignizare, atunci conduita terpeutica se modifica si poate aparea indicatia de excizie. Specialistii recomanda pacientilor sa verifice atent si periodic acest tip de pete si sa se prezinte la medic daca apar modificari de forma, aspect, consistenta a pielii, daca tumora se extinde sau suprafata ei se ulcereaza, sangereaza.
Daca apare inflamatie, durere,prurit pacientul trebuie sa se prezinte la medic in vederea investigarii si tratarii corecte a leziunii. Aparitia petelor hipercrome nu poate fi prevenita insa pot fi prevenite o serie de complicatii ale acestora prin evitarea expunerii la soare, folosirea unei creme cu factor de protectie solar, evitare agresarii zonelor hiperpigmentate.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
