Hematuria este definita prin prezenta sangelui in urina.
Investigatiile hematuriei ar trebui sa inceapa cu sumarul de urina si cu examenul microscopic al sedimentului urinar. Daca exista proteinurie, hematurie si leucociturie se poate suspecta glomerulonefrita sau boli de colagen. Daca se suspecteaza o infectie urinara se pot face uroculturi cu antibiograma.
Daca sangerarea se produce la inceputul mictiunii, cauza este cel mai probabil la nivelul uretrei sau organelor genitale externe. Daca hematuria este observata la sfarsitul mictunii, atunci cel mai probabil este o afectiune a vezicii urinare.
Daca aceste teste sunt negative, se pot face culturi pentru germeni anaerobi sau frotiu si cultura pentru bacil Koch, pentru excluuderea tuberculozei.
Urografia poate fi de asemenea utila. Ecografia va ajuta la diagnosticul chisturilor si litiazei renale.
Pentru depistarea discraziilor sangvine, bolilor de colagen si altor boli sistemice se pot face hemoleucograma, VSH, biochimia, coagularea, titrul ANA.
Daca testele de mai sus sunt neconcludente, se recomanda consultarea unui urolog. Acesta va solicita cel mai probabil o cistografie si o pielografie retrograda. Poate fi utila tomografia abdominala, dar si biopsia renala. Angiografia renala si aortografia sunt utile in diagnosticarea hipertensiunii de cauza renovasculara si a embolismului renal.