Verigariu este un arbust din flora spontana din Europa, Nord- Vestul Africii si Vestul Asiei. In Romania este frecvent intalnit la liziera padurilor, in padurile de stejar, de la campie pana in zonele de deal. Acest arbust poate ajunge pana la cativa metri inaltime, are frunzele simple, alternate sau opuse, ovale, iar uneori se transforma in spini. Florile sunt galbui, mici si bisexuate. fructele sunt drupe mici, asemanatoare unor coacaze negre, au culoarea negricioasa la exterior si sunt galbene in interior. Dintre substantele chimice continute de planta amintim: antrachinonici stabili, liberi sau combinati cu forma glicozidica: emodina sau frangula emodina, aloemodina, izoemodina, casantranol, un complex glicozidic cu aloe-emodina-antranol si glucoza, acizi grasi, o enzima amilolitica, o substanta albuminoidica toxica –ramnutoxina- care produce colici, ramnocatarina (o antrachinona), emodina si emodinantranolul, crizofanol, precum si glicozizi, flavonoide si antocianozide. Principalele calitati ale Verigariului sunt: stomahic, laxativ, purgativ (in functie de doza). In fitoterapie sunt utilizate fructele, care se recolteaza verzi in perioada iulie-august si coapte in lunile septembrie si octombrie. Este o planta melifera importanta.
uz intern:
- constipatie cronica, cure de slabire, obezitate - sub forma de infuzie din fructe uscate (se recomanda sa se foloseasca fructele din anul anterior, deoarece cele proaspete sunt oarecum toxice).