Arbore inalt, care are coroana mare, intalnit pe tot cuprinsul tarii.
Ramurile au spini iar florile atarna si sunt grupate pe acestea, ca un ciorchine. Mirosul lor este placut, au culoare alba si dimensiuni mici. fructele sunt pastai care contin seminte.
Salcamul contine glucozide flavonice, robinina (fitotoxine), acaciina, ulei volatil
In scop medicinal se utilizeaza florile, frunzele (rareori) si scoarta. Recoltarea florilor se face in lunile mai sau iunie, scoarta se recolteaza de pe ramurile tinere din luna martie pana in septembrie de pe ramurile tinere.
Salcamul are proprietati expectorante, antispastice, analgezice.
Uz intern:
- flori - tuse expectoranta, dureri reumatice, nevralgii dentare, dureri de stomac, hiperaciditate, esofagita de reflux, boli de rinichi, migrene, pirozis, insomnie,ulcer gastro-duodenal, bronsite, leucoree, anemie, laringite, gripa, colici abdominale - sub forma de infuzie, decoct.
- scoarta - sindrom dispeptic biliar - sub forma de infuzie, decoct.
- frunze - bronzite, laringite, constipatie - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- flori - arsuri, plagi, ulceratii cutanate, nervalgii dentare - sub forma de compresa, bai locale, gargara.
Efecte toxice:
- Consumul mai ales de scoarta, seminte si radacina, sub orice forma, neavizat de medic poate determina colici abdominale, diaree, apatie, voma, deshidratare, tulburari circulatorii.