Lemnul cainesc este un arbust originar din Europa si Asia de Vest, face parte din flora spontana, dar poate fi si cultivat. In Romania este cultivat pentru a impiedica eroziunea solului, ca si gard viu sau ca arbust decorativ, dar creste si ca flora spontana in padurile din zona de campie si deal. Acest arbust poate ajunge pana la inaltimi de 3 m, are lujeri verzui sau brun- verzui,desi si stufosi, care in momentul ruperii emana un miros neplacut. Frunzele sunt alungite, inguste, au culoarea verde lucios si pot ramane verzi in iernile blande. Florile arbustului sunt alb- galbui, iar fructele sunt moi, mici si negre, cresc in ciorchine. Dintre principalele elemente chimice compuse de plante amintim: tanin, vitamina C glicozidul ligustrina si ligulina. Principalele sale proprietati sunt: astringent, antidiareic, antiseptic, antiparazitar, cicatrizant, detersiv, laxativ. In fitoterapie se folosesc mladitele tinere si frunzele.
Uz intern:
- diaree, metroragii, rani greu vindecabile, ramolisment, reumatism - sub forma de decoct si infuzie de frunze.
Uz extern:
- afte, angine, dermatite, escare, fetor bucal, hemoroizi, inflamatii bucale sau ginecologice, leucoree, raie, stomatite, ulceratii dermice chiar putride - sub forma de comprese, spalaturi locale cu infuzie si/ sau decoct (pentru uz extern se va folosi cantitate dubla de planta).