1 ml solutie apoasa contine 5 mg menadiona (vitamina K3).
Menadiona este un antihemoragic de sinteza cu actiune specific antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic (dicumarol, trombostop etc.). Stimuleaza sinteza protrombinei si factorilor coagularii (VII, IX si X).
Dupa 3-8 ore de la administrare, protrombina creste suficient pentru producerea hemostazei.
Farmacocinetica: menadiona se concentreaza in ficat unde realizeaza un depozit limitat, suficient pentru cateva saptamani. Se metabolizeaza in ficat si se elimina prin bila si urina.
Hipoprotrombinemia congenitala sau consecutiva administrarii unor preparate de tip cumarinic; carenta de vitamina k din insuficienta hepatica si icterul obstructiv; tulburarile de absorbtie intestinala dupa tratament oral de lunga durata cu antibiotice, sulfamide sau salicilati; intoxicatiile cu warfarina; boala hemoragica a nou-nascutului.
Adulti: in urgente cu risc letal se administreaza intravenos, foarte lent, 2-10 mg/zi; in intoxicatia acuta cu cumarinice se pot injecta pana la 40 mg/zi; curativ - intramuscular, 5-40 mg/zi.
Nou-nascuti si sugari cu boala hemoragica: profilactic, intramuscular 0,5-2 mg/zi sau oral 1-2 mg/zi; curativ, intramuscular 1-2 mg/zi.
Contraindicatii
Intoleranta la menadiona (atentie la simptomele de soc).
Masuri de precautie
Hipoprotrombinemia din bolile hepatocelulare raspunde slab sau nu raspunde la tratament cu menadiona; prudenta in administrarea la nou-nascuti si sugari.
Sarcina si alaptare: se poate administra in sarcina si alaptare, respectand dozajul de mai sus.
Interactiuni medicamentoase: solutia injectabila de menadiona nu se amesteca cu alte solutii injectabile sau perfuzabile.
Simptome: anemie hemolitica, methemoglobinemie, tulburari hepatice si renale.
injectarea intravenoasa rapida poate provoca: sudoratie, congestia fetei, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps vascular periferic, sau chiar accidente letale.
La nou-nascuti, in cazuri rare, tratamentul poate cauza hiper-bilirubinemie.
La pacientii cu afectiuni hepatice, injectarea intramusculara repetata poate duce la modificari locale cutanate si subcutanate.