Compozitie
Sulfatul de vinblastina, USP este sarea unui alcaloid obtinuta din Vinca rosea Linn, florile unei plante medicinale comune - brebenocul (mai cunoscut sub numele de Catharanthus roseus G Don). Inainte, numele generic a fost de vincaleucoblastina, abreviata VLB. Este un agent oncolitic statokinetic. Tratarea in vitro cu acest preparat opreste cresterea celulelor la nivelul de metafaza. Dovezi chimice si fizice indica formula empirica a vinblastinei ca fiind C46H58N4O9H2SO4 si ca este un alcaloid dimeric continand atat indol, cat si dihidroindol in parti egale.
Forma de prezentare:
Fiolele de vinblastina contin 10 mg (0,011mmol) de vinblastina, sub forma liofilizata, fara excipienti. Cand se adauga solutie de clorura de sodiu inainte de injectare, pH-ul solutiei rezultate variaza intre 3,5-5.
Proprietati farmacodinamice: vinblastina este un agent oncolitic, care actioneaza prin legarea sa de proteinele microtubulare din fusul mitotic si, prin oprirea mitozei la nivelul de metafaza, intervine, de asemenea, in metabolismul aminoacizilor si in sinteza de acizi nucleici. Are si o importanta activitate imunosupresoare.
Actiune terapeutica
Proprietati farmacocinetice: Vinblastina are un mecanism trifazic de descompunere a serului imediat dupa injectarea intravenoasa: timpii de injumatatire initial, intermediar si final sunt de 3,7 min, 1,6 ore si respectiv 24,8 ore. Volumul compartimentului central este 70% din greutatea corpului, probabil reflectand rapida legare de elementele figurate sanguine. Depozite reduse sunt prezente in corp la 48 si 72 de ore dupa injectare. O severitate crescuta a efectelor secundare este intalnita la pacientii cu boli hepatice, care duc la scaderea secretiei biliare. Dupa injectarea vinblastinei tritiate, 10% din radioactivitate a fost regasita in fecale si 14% in urina; restul de radioactivitate nu a fost calculat.
Date preclinice de siguranta: datele existente, rezultate din experimente pe sobolani si soareci, nu au demonstrat carcinogenitatea acestui produs. Aceste rezultate sunt sprijinite si de activitatea mutagenica negativa a compusilor vinca. Anormalitati spermatice au fost observate la soareci; alte studii au demonstrat o reducere a fertilitatii la soarecii masculi. Doza medie letala intravenoasa pentru soareci este de 10 mg/kg corp; la sobolani este de 2,9 mg/kg corp.
Particularitati farmaceutice: Vinblastina sulfat nu trebuie diluata in nici o solutie si nu trebuie amestecata cu nici un medicament care ii ridica sau ii coboara pH-ul in afara valorilor de 3,5 si 5,5.
Indicatii
Sulfatul de vinblastina este indicat in tratamentul paleativ al urmatoarelor:
I. Boli maligne care raspund in mod frecvent la tratament: Boala Hodgkin generalizata (stadiile III si IV, modificari Ann Arbor ale sistemului Rye). Limfomul limfocitar (nodular si difuz, slab diferentiat sau diferentiat). Limfomul histiocitar. Mycosis fungoides (stadii avansate). Carcinomul testicular avansat. Sarcomul Kaposi. Boala Letterer-Siwe ( histiocitoza X):
II. Boli maligne care raspund mai rar la tratament: coriocarcinoame rezistente la alti agenti chimioterapeutici. Carcinomul de san, care nu raspunde la chirurgia endocrina si terapia hormonala. Principiile actuale ale chimioterapiei pentru multe tipuri de cancer includ administrarea concurenta a mai multor agenti antineoplazici. Pentru cresterea efectului terapeutic fara a creste si toxicitatea, sunt selectati in general agenti cu diferite limite ale dozelor toxice si cu mecanisme de actiune diferite. Deci, chiar daca sulfatul de vinblastina are efect ca agent unic in cazul bolilor mentionate mai sus, este utilizat de obicei in combinatie cu alte medicamente antineoplazice. Asemenea terapii combinate produc un procent mai mare de raspuns fata de agentul unic. Aceste principii au fost aplicate, de exemplu, in tratamentul chimioterapeutic al bolii Hodgkin. Boala Hodgkin: s-a demonstrat ca vinblastina este unul din cei mai eficace agenti unici in tratarea bolii Hodgkin. Boala Hodgkin in stadii avansate a fost tratata cu succes si cu agenti multipli, scheme care includ si sulfatul de vinblastina. Pacientii care au recaderi dupa tratamentul cu schema MOPP (mecloretamina clorhidrat, sulfat de vincristina, prednison si procarbazina) au raspuns insa la terapia combinata care a inclus si sulfatul de vinblastina. O terapie alternativa pentru pacientii in stadii avansate ale bolii Hodgkin este reprezentata de un protocol utilizand ciclofosfamida in loc de mecloretamina si sulfat de vinblastina in loc de sulfat de vincristina. Cancerele avansate ale celulelor germinale testiculare (carcinom embrionar, teratocarcinom si coriocarcinom) sunt sensibile numai la sulfatul de vinblastina, dar rezultate clinice mai bune sunt obtinute daca sunt administrati concomitent si alti agenti antineoplazici. Efectul bleomicinei este marit in mod semnificativ daca se administreaza sulfat de vinblastina cu 6-8 ore inaintea administrarii de bleomicina; aceasta schema permite ca un numar mai mare de celule sa se opreasca in metafaza, stadiul din ciclul celular in care bleomicina este activa.
Doze simod de administrare
Acest preparat se foloseste numai intravenos. Trebuie administrat numai de catre persoane cu experienta in administrarea sulfatului de vinblastina. Administrarea intratecala de vinblastina poate cauza moartea. Dozele de sulfat de vinblastina trebuie calculate si administrate cu extrem de multa grija, deoarece supradoza poate provoca moartea. Este recomandat ca medicamentul sa se administreaze la intervale de o saptamana si nu mai des.
Adulti: este recomandata o doza initiala de 3,7 mg/m2 suprafata corporala. Doza maxima saptamanala nu trebuie sa depaseasca 18,5 mg/m2 suprafata corporala. Copiilor poate sa li se administreze intravenos o doza initiala de 2,5 mg/m2 suprafata corporala, crescand apoi cu cate 1,25 mg/m2 saptamanal, pana la o doza maxima de 12,5 mg/m2.
Insuficienta biliara: este recomandata o reducere a dozei cu 50% in cazul pacientilor care au o valoare a bilirubinei serice peste 3 mg/100ml. Trebuie facuta numaratoarea leucocitelor inainte de administrarea fiecarei doze. Doza nu trebuie marita dupa reducerea numarului de leucocite la aproximativ 3 000 de celule/mm3. O doza cu o unitate incrementala mai mica decat doza recomandata poate fi administrata la intervale saptamanale, pentru intretinere. Trebuie subliniat faptul ca si dupa 7 zile in care numarul de leucocite a fost in scadere, urmatoarea doza de vinblastina nu se administreaza pana ce numarul de leucocite nu a revenit la cel putin 4000 celule/mm3.
Atentie: daca se produc rupturi tisulare in timpul administrarii intravenoase de vinblastina, acestea pot cauza iritatii locale. In acest caz injectia trebuie oprita si cantitatea ramasa trebuie injectata in alta vena. Injectii locale cu hialuronidaza si aplicarea locala de comprese calde duc la reducerea senzatiei de disconfort si reduc posibilitatea de producere a celulitei.
Contraindicatii
Vinblastina este contraindicata pacientilor cu granulocitopenie netratata. Nu trebuie utilizata in prezenta unei infectii bacteriene. Aceste infectii trebuie tratate inainte de initierea tratamentului cu vinblastina.
Atentie! Seringile continand acest produs trebuie sa poarte inscriptia: "Atentie: Sulfat de vinblastina! Numai pentru uz intravenos". Este recomandat ca seringile pregatite inainte de utilizare sa se impacheteze, iar pachetul sa poarte inscriptia: "A nu se scoate ambalajul pana in momentul injectarii. Administrarea intrarahidiana poate provoca moartea. Numai pentru uz intravenos."
Daca vinblastina este administrata intratecal, este recomandat urmatorul tratament initiat urgent:
1. Scoateti lichid cefalorahidian pana la limita maxima de siguranta, printr-o punctie lombara.
2. Spalati cu solutie lactata Ringer printr-o perfuzie continua de 150 ml/ora, printr-un cateter introdus in ventriculul cerebral si inlaturati lichidul pe cale lombara, pana cand aveti la dispozitie plasma proaspata.
3. Continuati perfuzia utilizand 25 ml de plasma inghetata in stare proaspata, diluata in 1 litru de solutie lactata Ringer cu un ritm de 75 ml/ora. Ritmul perfuziei trebuie ajustat in asa fel incat sa se mentina un nivel proteic de 150 ml/dl in lichidul spinal. Repetati procedura cu inca un litru de plasma inghetata in stare proaspata.
4. Administrati 10 g de acid glutamic intravenos timp de 24 de ore, urmat de 500 mg, de trei ori pe zi, pe cale orala, timp de o luna sau pana cand disfunctia neurologica este stabilizata. Importanta acidului glutamic poate sa nu fie majora.
Masuri de precautie
La pacientii care prezinta infiltrate celulare maligne ale maduvei osoase, numarul leucocitelor si plachetelor a scazut uneori dramatic, chiar dupa doze moderate de vinblastina. Nu este recomandata utilizarea medicamentului la acesti bolnavi. Prezenta casexiei sau a ulceratiilor pe piele poate fi rezultatul unui raspuns leucopenic la medicament. Utilizarea medicamentului in aceste conditii trebuie intrerupta. Nu este recomandabila utilizarea zilnica a unor cantitati mici de vinblastina timp indelungat. Raspunsul terapeutic in acest caz, in comparatie cu dozele intermitente, nu este imbunatatit si au fost raportate fenomene, cum sunt: convulsii, disfunctii cerebrale foarte grave, chiar permanente si chiar moartea.
Interactiuni cu alte medicamente si alte feluri de interactiuni: respiratia sacadata si bronhospasmul sever au fost raportate dupa administrarea de alcaloizi vinca, in special cand acestia au fost utilizati in combinatie cu mitomicina C. Instalarea acestor reactii se poate produce in cateva minute sau cateva ore de la injectarea alcaloidului vinca si poate sa apara chiar la 2 saptamani dupa administrarea unei doze de mitomicina C. Vinblastina nu trebuie readministrata in acest caz.
Sarcina si alaptare: acest produs medicinal este cunoscut si suspectat de a cauza defecte de nastere si/sau alte reactii adverse ireversibile asupra sarcinii. Poate sa aiba, de asemenea, si potentiale efecte farmacologice neasteptate asupra sarcinii in dezvoltare, asupra fatului sau nou-nascutului. Vinblastina poate avea efecte nocive asupra fatului daca este administrata femeilor gravide, desi nu exista studii controlate in acest sens. Daca acest medicament este folosit in timpul sarcinii sau pacienta ramane gravida in timpul tratamentului, trebuie sa fie pusa in garda asupra a ceea ce se poate intampla. Femeile trebuie sfatuite sa evite sa ramana gravide in aceasta situatie. Nu se stie daca vinblastina este excretata in laptele uman. Din cauza reactiilor adverse extrem de grave care pot sa apara la sugari dupa administrarea vinblastinei, trebuie sa se hotarasca fie intreruperea alaptarii, fie a tratamentului, luand in considerare importanta acestuia pentru mama.
Efecte asupra conducerii automobilului si asupra abilitatii de a utiliza alte masini: Se presupune ca utilizarea vinblastinei poate prejudicia aceste capacitati. Inainte de administrarea medicamentului, pacientii trebuie avertizati asupra posibilitatii aparitiei unor reactii nedorite.
Reactii adverse
Imunodepresia maduvei, in special leucopenia, este cea mai des intalnita reactie adversa produsa de vinblastina si este legata de doza. Imunodepresia maxima apare la 5-10 zile dupa administrare, cu revenire la normal dupa inca 7-14 zile. Efectul vinblastinei asupra numarului de trombocite si hematii nu este important, daca nu exista un tratament concurential care sa complice tabloul general.
Simptome des intalnite in cazul dozelor mari de vinblastina sunt: mialgia, durerea abdominala, ileusul paralitic si constipatia.
Urmatoarele reactii adverse pot aparea dupa o doza obisnuita de vinblastina: stomatita, greata, varsaturi, constipatie, ileus, diaree, anorexie, dureri abdominale, sangerari rectale, sangerari ale unor ulcere peptice vechi si, rar, enterocolita hemoragica.
Efecte secundare neurologice, cum ar fi: parestezii, nevrita periferica, stari depresive, pierderea reflexelor tendinoase profunde, dureri de cap si convulsii.
Alte efecte care au fost raportate includ: alopecie, hipertensiune, ulceratii ale mucoasei bucale si ale pielii, slabiciune, stare de rau, ameteala, dureri de oase, dureri de maxilare si dureri la locul tumorii. In cazul unor pacienti care faceau tratament chimioterapic combinat, cu vinblastina, bleomicina si cisplatin s-a produs, in mod neasteptat, infarctul miocardic. In cazul unor pacienti tratati cu o combinatie de vinblastina, bleomicina si cisplatin pentru cancer testicular, au aparut fenomene Raynaud.
Supradozare: efectele adverse care apar ca urmare a tratamentului cu vinblastina sunt in directa corelatie cu dozele administrate. Deci, administrarea unor doze mai mari decat cele recomandate duce la reactii adverse grave. In plus, s-a putut observa o neurotoxicitate similara cu cea intalnita in cazul administrarii de vincristina.
Tratament:
Terapia de intretinere trebuie sa cuprinda: (1) prevenirea reactiilor adverse, care sunt urmarea secretiei neadecvate de hormon antidiuretic; (2) administrarea unui anticonvulsivant; (3) prevenirea si tratamentul ileusului; (4) monitorizarea sistemului cardiovascular si (5) teste sanguine zilnice. Rezultatul cel mai grav al supradozei de vinblastina este granulocitopenia, care poate cauza moartea.
Conditii de pastrare: Se va pastra la frigider (2 - 8 grade Celsius).
Instructiuni de utilizare: A se urma toate procedurile de utilizare ale agentilor antineoplazici. Pentru a prepara o solutie continand 1mg de vinblastina pe ml, adaugati 10 ml solutie de clorura de sodiu izotonica la 10 mg vinblastina in fiola sterila. Medicamentul se dizolva imediat, rezultand o solutie limpede. Doza de vinblastina poate fi introdusa intr-o perfuzie intravenoasa continua de clorura de sodiu 0,9% sau direct intr-o vena. Injectia trebuie facuta intr-un minut in ambele cazuri. medicamentele care se administreaza parenteral trebuie inspectate vizual, in vederea descoperiri unor eventuale decolorari sau a aparitiei unor particule solide.
Infomatii speciale legate de indepartarea medicamentului: Cand aruncati vinblastina, altfel decat in recipientul original, de ex. o seringa continand o anume doza, trebuie neaparat sa poarte inscriptia: "Administrarea intrarahidiana poate cauza moartea. Numai pentru uz intravenos."
Atentie: numai pentru uz intravenos. Administrarea intrarahidiana este letala.