Lemnul cainesc este un arbustoriginar din Europa si Asia de Vest, face parte din flora spontana, dar poatefi si cultivat. In Romania este cultivat pentru a impiedica eroziunea solului,ca si gard viu sau ca arbust decorativ, dar creste si ca flora spontana inpadurile din zona de campie si deal. Acest arbust poate ajunge pana la inaltimide 3 m, are lujeri verzui sau brun- verzui,desi si stufosi, care in momentulruperii emana un miros neplacut. Frunzele sunt alungite, inguste, au culoareaverde lucios si pot ramane verzi in iernile blande. Florile arbustului suntalb- galbui, iar fructele sunt moi, mici si negre, cresc in ciorchine. Dintreprincipalele elemente chimice compuse de plante amintim: tanin, vitamina Cglicozidul ligustrina si ligulina. Principalele sale proprietati sunt:astringent, antidiareic, antiseptic, antiparazitar, cicatrizant, detersiv,laxativ. In fitoterapie se folosesc mladitele tinere si frunzele.
Uz intern:
- diaree, metroragii, rani greu vindecabile,ramolisment, reumatism - sub forma dedecoct si infuzie de frunze.
Uz extern:
- afte, angine, dermatite,escare, fetor bucal, hemoroizi, inflamatii bucale sau ginecologice, leucoree,raie, stomatite, ulceratii dermice chiar putride - sub forma de comprese, spalaturi locale cu infuzie si/ sau decoct(pentru uz extern se va folosi cantitate dubla de planta).