Indicatii
Terapie de substitutie in
Sindroame de imunodeficienta primara, ca de exemplu:
agamaglobulinemie si hipogamaglobulinemie congenitale
imunodeficiente comune variabile
imunodeficiente combinate severe
sindrom Wiskott Aldrich.
Mielomul sau leucemia limfocitara cronica (LLC) cu hipogamaglobulinemie secundara severa si
infectii recurente.
Copii cu SIDA congenitala si cu infectii recurente.
Imunomodulare
Purpura trombocitopenica idiopatica (PTI) la copii sau adulti cu risc crescut de sangerare sau
anterior unei interventii chirurgicale pentru a corecta numarul de trombocite.
Sindrom Guillain Barre
Boala Kawasaki
Transplant alogen de maduva osoasa
Doze
Doza si schema de dozaj se stabilesc in functie de indicatii.
in terapia de substitutie, doza administrata trebuie ajustata individual in functie de raspunsul
farmacocinetic si de evolutia clinica. Prezentam cateva scheme terapeutice ca recomandari.
Terapie de substitutie in sindroamele de imunodeficienta primara
Schema de dozaj utilizata trebuie sa determine obtinerea unei valori tinta a IgG (masurate inainte de
urmatoarea administrare) de minim 4-6 g/l. Pentru echilibrare sunt necesare trei pana la sase luni de la
initierea terapiei. Doza initiala recomandata este de 0,4 0,8 g/kg, continuand cu o doza de cel putin
0,2 g/kg la fiecare trei saptamani.
Doza necesara pentru a atinge valoarea minima de 6 g/l este de aproximativ 0,2-0,8 g/kg si luna. Dupa
ce s-a atins starea de echilibru, frecventa administrarilor variaza intre 2 si 4 saptamani.
Trebuie determinate concentratiile minime (inaintea dozei urmatoare) pentru a ajusta dozele si
intervalul dintre administrari.
Terapie de substitutie in mielom sau in leucemie limfocitara cronica (LLC) cu hipogamaglobulinemie
secundara severa si infectii recurente; terapia de substitutie la copii cu SIDA congenitala si infectii
recurente
Doza recomandata este de 0,2-0,4 g/kg la fiecare trei - patru saptamani.
Purpura trombocitopenica idiopatica (PTI)
Pentru tratamentul fazei acute se recomanda o doza de 0,8 - 1 g/kg in prima zi, care poate fi repetata o
data la trei zile sau 0,4 g/kg zilnic, timp de doua pana la cinci zile. Tratamentul poate fi repetat in caz
de recidiva.
Sindromul Guillain Barre
0,4 g/kg si zi timp de 3 pana la 7 zile.
Experienta utilizarii la copii este limitata.
Boala Kawasaki
Doza recomandata este de 1,6-2,0 g/kg, fractionata in mai multe prize, administrate intr-un interval de
doua pana la cinci zile sau 2,0 g/kg ca doza unica. Pacientii trebuie sa beneficieze de tratament
concomitent cu acid acetilsalicilic.
Transplant alogen de maduva osoasa
Tratamentul cu imunoglobuline umane normale poate fi utilizat ca parte a tratamentului de pregatire si
dupa transplant.
Pentru tratamentul infectiilor si profilaxia rejetului de grefa, dozajul trebuie ajustat individual. in mod
normal, doza initiala este de 0,5 g/kg si saptamana, incepand cu sapte zile inainte de transplant si
continuand pana la 3 luni post-transplant.
Daca productia de anticorpi este in continuare deficitara, se recomanda o doza de 0,5 g/kg si luna pana
cand nivelul de anticorpi revine la normal.
Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt in tabelul urmator:
Terapie de substitutie in imunodeficiente primare - doza initiala: 0,4 0,8 g/kg; - doza de intretinere: 0,2 0,8 g/kg; Frecventa injectarilor: la fiecare 2 4 saptamani pentru a obtine o valoare minima a IgG de cel putin 4 6 g/l
Terapia de substitutie in imunodeficiente secundare: Doza: 0,2 0,4 g/kg; Frecventa injectarilor: la fiecare 3 4 saptamani pentru a obtine o valoare minima a IgG de cel putin 4 6 g/l
Copii cu SIDA: Doza: 0,2 0,4 g/kg; Frecventa injectarilor: la fiecare 3 - 4 saptamani
Imunomodulare:
Purpura trombocitopenica idiopatica: Doza: 0,8 -1 g/kg ; Frecventa injectarilor: in prima zi, cu posibilitate de repetare o data la trei zile
sau Doza: sau 0,4 g/kg si zi; Frecventa injectarilor: timp de 2 5 zile
Sindromul Guillain Barre: Doza: 0,4 g/kg si zi; Frecventa injectarilor: timp de 3 - 7 zile
Boala Kawasaki: Doza: 1,6 2 g/kg; Frecventa injectarilor: in cateva doze timp de 2 5 zile, in asociere cu acidul acetilsalicilic
sau Doza: 2 g/kg; Frecventa injectarilor: intr-o singura doza, in asociere cu acidul acetilsalicilic
Transplant alogen de maduva osoasa:
Tratamentul infectiilor si profilaxia rejetului de grefa; Doza: 0,5 g/kg; Frecventa injectarilor: in fiecare saptamana, incepand cu ziua a saptea si pana la 3 luni posttransplant
Persistenta producerii deficitare de anticorpi; Doza: 0,5 g/kg; Frecventa injectarilor: in fiecare luna, pana cand nivelul de anticorpi revine la normal.
Mod de administrare
Imunoglobulina umana normala trebuie administrata in perfuzie intravenoasa cu o viteza initiala de
administrare de 0,5 ml/kg si ora, timp de 30 minute. Daca este bine tolerata, viteza de administrare
poate fi crescuta treptat pana la maxim 6 ml/kg si ora. Datele clinice obtinute de la un numar limitat de
pacienti indica, de asemenea, ca pacientii adulti cu imunodeficienta primara (IDP) pot tolera o viteza
de administrare de maxim 8 ml/kg si ora.
KIOVIG trebuie administrat numai intravenos. Alte cai de administrare nu au fost evaluate.
Daca este necesara diluarea inainte de injectare, KIOVIG poate fi diluat cu solutie de glucoza 5%
pentru a obtine o concentratie finala de 50 mg/ml (5% imunoglobulina).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.
Hipersensibilitate la imunoglobulinele omologe, in special in cazurile foarte rare de deficit de IgA, atunci cand pacientul are anticorpi anti-IgA.
Precautii
Anumite reactii adverse severe pot fi legate de viteza de administrare. Viteza de administrare trebuie respectata cu strictete. Pacientii trebuie monitorizati atent, iar in timpul administrarii trebuie observate toate simptomele.
Anumite reactii adverse pot aparea mai frecvent
in cazul unei viteze crescute de injectare
la pacienti cu hipo- sau agamaglobulinemie cu sau fara deficit de IgA
pacienti carora li se administreaza pentru prima data imunoglobulina umana normala sau, in
cazuri rare, cand produsul de imunoglobulina umana normala este schimbat cu altul sau cand a
trecut un interval lung de la ultima injectare.
Reactiile reale de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot aparea in cazurile foarte rare de deficit de
IgA cu anticorpi anti-IgA.
Rareori, imunoglobulina umana normala poate induce o scadere a tensiunii arteriale cu reactie
anafilactica, chiar si la pacienti care au tolerat anterior acest tip de tratament.
Potentialele complicatii pot fi adesea prevenite daca se asigura ca:
pacientii nu prezinta sensibilitate la imunoglobulina umana normala, perfuzand la inceput
produsul foarte lent (0,01 ml/kg si min);
pacientii sunt monitorizati cu atentie, observand orice simptom care apare in timpul perfuzarii.
In mod special, pacientii care nu au mai fost tratati cu imunoglobulina umana normala, pacientii
carora li s-a schimbat produsul de IVIg sau atunci cand a trecut un interval lung de timp de la
ultima administrare trebuie monitorizati in timpul perfuzarii initiale si in prima ora dupa prima
perfuzie, pentru a observa eventualele reactii adverse. Toti ceilalti pacienti trebuie monitorizati
timp de cel putin 20 minute dupa administrare.
Exista dovezi clinice privind asocierea dintre administrarea de IVIg si evenimente tromboembolice
cum ar fi infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, embolismul pulmonar si tromboza venoasa
profunda, care se presupune ca sunt legate de o crestere relativa a vascozitatii sangelui prin afluxul
mare de imunoglobuline. Prescrierea si administrarea de IVIg la pacienti obezi trebuie facuta cu
prudenta, si la pacientii cu factori de risc preexistenti pentru aparitia unor evenimente tromboembolice,
cum ar fi varsta inaintata, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat si antecedentele de afectiuni
vasculare cu episoade trombotice, la pacientii cu boli trombofilice dobandite sau ereditare, la cei cu
perioade prelungite de imobilizare, la pacientii cu hipovolemie severa si cu afectiuni cu vascozitate
sanguina crescuta.
S-au raportat cazuri de insuficienta renala la pacientii tratati cu IVIg. in majoritatea cazurilor, s-au
identificat factori de risc, cum ar fi insuficienta renala preexistenta, diabet zaharat, hipovolemie,
obezitate, administrarea concomitenta a unor medicamente nefrotoxice sau varsta peste 65 ani.
in caz de insuficienta renala, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu IVIg.
in timp ce aceste raportari de disfunctie renala sau de insuficienta renala s-au asociat cu administrarea
mai multor produse autorizate de IVIg, cele care contin zahar ca stabilizators-au asociat cu cel mai
mare numar de astfel de cazuri. La pacientii cu risc, poate fi luata in considerare utilizarea produselor
cu IVIg care nu contin zahar.
La pacientii cu risc de insuficienta renala acuta sau de reactii adverse de tip tromboembolic, produsele
cu IVIg trebuie administrate in cea mai mica doza eficace si perfuzate cu viteza minima posibila.
in cazul tuturor pacientilor, administrarea de IVIg necesita:
o hidratare adecvata inaintea initierii perfuziei cu IVIg
monitorizarea diurezei
monitorizarea creatininemiei
evitarea utilizarii concomitente a diureticelor de ansa.
In caz de reactii adverse, trebuie redusa viteza de administrare sau trebuie incetata administrarea perfuziei. Tratamentul necesar depinde de natura si severitatea reactiei adverse.
In caz de soc trebuie instituit tratamentul medical standard pentru terapia socului.
In cazul pacientilor cu diabet zaharat daca este necesara diluarea KIOVIG pentru a se obtine
concentratii mai scazute, pentru diluare trebuie reconsiderata utilizarea solutiei de glucoza 5%.
KIOVIG este preparat din plasma umana. Masurile standard de prevenire a infectiilor dobandite ca
urmare a utilizarii produselor medicale preparate din sange sau plasma umana includ selectarea
donatorilor, testarea fiecarei probe donate si a rezervei de plasma pentru a evidentia indicatori specifici
de infectie si introducerea in procesul de fabricatie a unor etape eficiente pentru inactivarea/eliminarea
virusurilor. Cu toate acestea, atunci cand se administreaza produse medicale preparate din plasma sau
sange uman, nu poate fi exclusa in totalitate posibilitatea de transmitere a unor agenti infectiosi.
Aceasta se aplica in cazul virusurilor necunoscute sau noi si a altor agenti patogeni.
Masurile adoptate sunt considerate eficiente in cazul virusurilor incapsulate cum sunt HIV, VHB si
VHC si pentru virusul neincapsulat VHA si parvovirusul B19.
Experienta clinica nu a evidentiat transmiterea hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin
imunoglobuline si se presupune, de asemenea, ca o contributie importanta la siguranta virala o are
continutul de anticorpi.
Se recomanda ferm ca, de fiecare data cand se administreaza KIOVIG unui pacient, sa se inregistreze
numele si seria de fabricatie pentru a mentine o legatura intre pacient si seria produsului.
Interactiuni medicamentoase
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum ar
fi cel rujeolic, rubeolic, parotiditic si varicelic pentru o perioada de cel putin 6 saptamani si de maxim
3 luni. Dupa administrarea acestui produs, trebuie sa treaca un interval de 3 luni inainte de vaccinarea
cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. In cazul rujeolei, aceasta perioada de diminuare a eficacitatii
vaccinului poate persista pana la 1 an. De aceea, la pacientii carora li se administreaza vaccin rujeolic
trebuie sa se verifice statutul anticorpilor.
Interferenta cu testele serologice
Dupa perfuzarea de imunoglobulina, cresterea tranzitorie in sangele pacientilor a diversilor anticorpi
transferati pasiv poate determina obtinerea unor rezultate fals pozitive la testele serologice.
Transmiterea pasiva a anticorpilor fata de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera
cu anumite teste serologice pentru detectarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul
antiglobulinic (testul Coombs).
Administrarea de KIOVIG diluat cu solutie de glucoza 5% poate interfera cu determinarea glicemiei.
Siguranta utilizarii acestui medicament in timpul sarcinii nu a fost stabilita prin studii clinice
controlate si, de aceea, trebuie administrat cu precautie la femeile gravide si la cele care alapteaza.
Experienta clinica cu imunoglobuline sugereaza ca nu sunt de asteptat efecte nocive asupra evolutiei
sarcinii sau asupra fatului si nou-nascutului.
Imunoglobulinele se excreta in laptele matern si pot contribui la transferul anticorpilor protectori la
nou-nascut.
Nu s-au observat efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Ocazional, dupa administrarea intravenoasa de imunoglobulina umana normala, pot aparea reactii
adverse cum ar fi frisoane, cefalee, febra, varsaturi, reactii alergice, greata, artralgii, hipotensiune
arteriala si dureri moderate de spate.
Rareori, imunoglobulinele umane normale pot determina o scadere brusca a tensiunii arteriale si, in
cazuri izolate, soc anafilactic, chiar daca pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrarile
anterioare.
Dupa administrarea de imunoglobulina umana normala, s-au observat cazuri de meningita aseptica
reversibila, cazuri izolate de hemoliza/anemie hemolitica reversibila, cresterea tranzitorie a
transaminazelor hepatice si cazuri rare de reactii cutanate tranzitorii.
S-au observat cresteri ale creatininemiei si/sau insuficienta renala acuta.
Foarte rar: Reactii tromboembolice cum ar fi infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral,
embolismul pulmonar si tromboza venoasa profunda
La pacientii cu imunodeficienta primara (IDP) s-au efectuat doua studii clinice cu KIOVIG in Europa
si S.U.A. in studiul european, la 22 pacienti cu hipo- si agamaglobulinemie s-a administrat KIOVIG
timp de aproximativ 6 luni. Studiul clinic din S.U.A. s-a efectuat la 61 pacienti cu IDP, carora li s-a
administrat KIOVIG timp de aproximativ 12 luni. In Europa s-a efectuat un studiu clinic suplimentar
la 23 pacienti cu purpura trombocitopenica idiopatica (PTI). In timpul acestor studii nu s-au observat
reactii adverse la medicament (RAM) grave, cu exceptia a doua episoade de meningita aseptica la un
pacient cu IDP din studiul din S.U.A., care au fost considerate ca fiind posibil legate de medicamentul
de studiu. Majoritatea RAM observate au fost usoare pana la moderate.
In studiile din Europa si S.U.A. in care au fost inclusi pacienti cu IDP, frecventa generala de RAM pe
perfuzie a fost de 0,27. Asa cum era de asteptat din cauza dozajului mult mai ridicat, in studiul in care
au fost inclusi pacienti cu PTI frecventa RAM pe perfuzie a fost mai mare (0,49); 87,5 % dintre aceste
reactii adverse au fost considerate usoare. RAM non-grave raportate in cele trei studii sunt prezentate
pe scurt si clasificate in tabelul de mai jos in functie de clasa de organ si de frecventa, conform
sistemului MedDRA.
Frecventa a fost evaluata utilizand urmatoarele criterii: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100
pana la foarte rare ( In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a
gravitatii.
Investigatii diagnostice
Frecvente: Cresterea temperaturii corpului
Mai putin frecvente: Cresterea colesterolemiei, cresterea creatininemiei, cresterea uremiei, scaderea hematocritului, scaderea eritrocitelor, cresterea frecventei respiratorii, scaderea leucocitelor.
Tulburari cardiace
Frecvente: Tahicardie.
Tulburari hematologice si limfatice
Mai putin frecvente: Anemie, limfadenopatie
Tulburari ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee
Frecvente: Ameteli, migrena
Mai putin frecvente: Amnezie, senzatii de arsura, disartrie, disgeuzie, insomnie.
Tulburari oculare
Mai putin frecvente: Conjunctivita, dureri oculare, tumefiere oculara.
Tulburari acustice si vestibulare
Frecvente: Vertij
Mai putin frecvente: Lichid in urechea medie.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Frecvente: Tuse, rinoree
Mai putin frecvente: Astm bronsic, congestie nazala, tumefiere orofaringiana, dureri faringolaringiene.
Tulburari gastrointestinale
Frecvente: Diaree, greata, varsaturi.
Tulburari cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: Prurit, eruptii cutanate, urticarie
Mai putin frecvente: Edem angioneurotic, urticarie acuta, transpiratii reci, contuzii, dermatita, eruptii cutanate eritematoase, eruptii cutanate pruriginoase.
Tulburari musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv
Frecvente: Dureri de spate, mialgii, dureri la nivelul extremitatilor
Mai putin frecvente: Spasme musculare.
Tulburari endocrine
Mai putin frecvente: Afectiuni tiroidiene.
Infectii si infestari
Frecvente: Bronsita, nazofaringita
Mai putin frecvente: Sinuzita cronica, infectii fungice, infectii bacteriene, infectii renale, sinuzite, infectii ale tractului respirator superior, infectii ale tractului urinar, infectii bacteriene ale tractului urinar.
Tulburari vasculare
Frecvente: Congestia brusca a fetei, hipertensiune arteriala
Mai putin frecvente: Senzatie de frig la nivelul extremitatilor, flebite.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Febra
Frecvente: Oboseala, sindrom asemanator gripei, dureri la nivelul locului de perfuzare, tumefiere la nivelul locului de perfuzare, frisoane.
Mai putin frecvente: Prurit la nivelul locului de administrare, senzatie de presiune in piept, senzatie de caldura, flebita la nivelul locului de perfuzare, reactii la nivelul locului de perfuzare, sensibilitate la nivelul locului de perfuzare, indispozitie, edeme periferice, tumefactii
Tulburari psihice
Mai putin frecvente: Anxietate.
Supradozaj
Supradozajul poate determina supraincarcare volemica si hipervascozitate, in special la pacientii cu
risc, incluzand pacientii varstnici sau pacientii cu insuficienta renala.
A se pastra la frigider (2 grade Celsius 8 grade Celsis).
A nu se pastra la temperaturi peste 25 grade Celsius.
A nu se congela.
Flaconul trebuie pastrat in cutie pentru a fi protejat de lumina.
in timpul perioadei de valabilitate, medicamentul poate fi pastrat la temperatura camerei (sub 25 grade Celsius)
pentru o perioada de pana la 12 luni. Data transferului la temperatura camerei la sfarsitul acestei
perioade de 12 luni trebuie inscrisa pe cutie. Dupa ce a fost pastrat la temperatura camerei,
medicamentul nu trebuie reintrodus in frigider si, daca nu a fost utilizat pana la sfarsitul perioadei de
12 luni, trebuie eliminat.
Compozitie
1 ml contine:
Imunoglobulina umana normala (IVIg)...100 mg*
*corespunzator continutului proteic uman, din care IgG minim 98%
Un flacon de 10 ml contine: 1 g
Un flacon de 25 ml contine: 2,5 g
Un flacon de 50 ml contine: 5 g
Un flacon de 100 ml contine: 10 g
Un flacon de 200 ml contine: 20 g
Un flacon de 300 ml contine: 30 g
Impartirea subclaselor de IgG:
IgG1 56,9 %
IgG2 26,6 %
IgG3 3,4 %
IgG4 1,7 %
Continutul maxim de imunoglobulina A (IgA): 0,14 miligrame pe ml.
Excipient: Glicina.
Ambalaj
Solutie perfuzabila
Solutia este limpede sau usor opalescenta si incolora sau de culoare galben deschis.
10, 25, 50, 100, 200 sau 300 ml solutie intr-un flacon (sticla de tip I) cu dop (bromobutil).
Marimea ambalajului: 1 flacon
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare
Inainte de utilizare, produsul trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.
Daca este necesara diluarea, se recomanda utilizarea solutiei de glucoza 5%. Pentru obtinerea unei
solutii de imunoglobulina de 50 mg/ml (5%), KIOVIG 100 mg/ml (10%) trebuie diluat cu un volum
egal de solutie de glucoza. Se recomanda ca, in timpul diluarii, riscul de contaminare microbiana sa fie
redus la minim.
Aparitia oricarui eveniment advers legat de administrarea perfuziei impune scaderea vitezei de
administrare sau incetarea administrarii.
inainte de administrare, produsul trebuie examinat vizual pentru a observa existenta eventualelor
particule sau modificari de culoare. A nu se utiliza daca se observa particule sau modificari de culoare.
Trebuie administrate numai solutiile limpezi pana la usor opalescente si incolore pana la galben
deschis.
KIOVIG trebuie administrat numai intravenos. Alte cai de administrare nu au fost evaluate.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.