Accidentul vascular cerebral si incontinenta

Ce este accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral se afla printre principalele trei cauze majore de deces alaturi de bolile cardiace si cancer.

Acesta apare atunci cand aportul de sange catre o parte a creierului este intrerupt. Celulele creierului au nevoie constanta de aport de oxigen si glucoza pentru a trai, oprirea alimentarii lor cu sange determinandu-le moartea.

Accidentul vascular cerebral este o urgenta medicala, orice persoana suspecta de a fi suferit unul necesitand transportarea imediata la cel mai apropiat spital pentru evaluare si tratament.

Tipologie

Exista doua tipuri majore de accident vascular cerebral: accidentul vascular ischemic si cel hemoragic.

Accidentul vascular ischemic se produce atunci cand un vas de sange de la nivelul creierului este blocat de un cheag de sange.

Cheagul se poate forma intr-o artera deja ingustata de la nivelul creierului si o poate bloca in totalitate, determinand accidentul vascular trombotic.

Alteori, cheagul se desprinde de la nivelul unui alt vas din corp si este transportat de sange pana la nivelul creierului unde va bloca o artera mica, determinand accidentul vascular embolic.

Accidentul vascular hemoragic se produce atunci cand un vas de sange de la nivelul creierului se subtiaza si se sparge, determinand o hemoragie care distruge celulele creierului.

Anumite persoane au vasele de sange de la nivel cerebral modificate din nastere, fiind mai predispuse la accidente vasculare hemoragice.

Simptome

Simptomele unui accident vascular cerebral (AVC) depind de partea creierului care a fost afectata. In unele cazuri pacientii pot chiar sa nu observe ca au avut un AVC.

Simptomele apar de obicei brusc, fara avertisment, sau pot aparea intermintent pe timp de 1-2 zile.

De obicei sunt cele mai severe in momentul producerii AVC-ului dar sunt situatii in care se agraveaza progresiv dupa producere.

Principalele simptome:
1. Durerea de cap apare in special cand AVC-ul este hemoragic. Durerea este brusca si severa, apare cand pacientul sta intins in pat, il trezeste din somn si se inrautateste la schimbarea pozitiei;
2. Slabiciune sau paralizie la nivelul fetei, bratului, piciorului, in special pe una din partile corpului;
3. Stare de confuzie sau dificultati in a vorbi sau intelege;
4. Probleme de vedere cum ar fi diminuarea vederii cu unul sau ambii ochi, vederea dubla sau chiar pierderea totala a vederii;
5. Ameteala sau probleme de echilibru;
6. Dificultati de scris si citit;
7. Dificultati de mers;
8. Pierderea echilibrului;
9. Modificari ale starii de alerta (somnolenta, stare de constienta alterata sau coma);
10. Pierderea controlului urinarii sau defecatiei (incontinenta)

Factorii de risc pentru AVC

Cei mai obisnuiti facori de risc pentru producerea unui AVC sunt:

1. Hipertensiunea arteriala;
2. Hipercolesterolemia;
3. Fumatul;
4. Diabetul;
5. Consumul de alcool;
6. Varsta inaintata;

Tulburarile de ritm cardiac precum fibrilatia atriala, boala valvulara cardiaca sau prezenta unui defect septal interatrial (orificiu ce permite comunicarea intre cele doua atrii) pot fi de asemenea factori de risc pentru AVC.

Cand AVC-ul se produce la pacienti tineri (sub 50 de ani), factori de risc mai putin obisnuiti trebuie luati in considerare: ruptura de anevrism, predispozitie genetica pentru formarea de cheaguri, consumul de anticonceptionale (in special la femeile de peste 35 de ani care sunt fumatoare) sau consulmul de droguri (cocaina sau amfetamine).

Barbatii sunt mai predispusi la AVC decat femeile dar acestea au un risk mai mare de AVC in timpul sarcinii si in primele saptamani dupa nastere.

Prevenirea accidentului vascular cerebral

Pentru a preveni aparitia unui AVC sunt necesare anumite schimbari ale stilului de viata precum si controlul unor afectiuni existente.

Se recomanda evitarea alimentelor bogate in grasimi, a alcoolului si a fumatului, pastrarea unei greutati normale si efectuarea regulata de exercitii fizice.

Tensiunea arteriala trebuie verificata periodic in special la pacientii cu antecedente de hipertensiune sau AVC in familie si la cei cu diabet.

Valorile colesterolului trebuie verificate si mentinute in limite normale.

In anumite cazuri, medicul poate recomanda utilizarea de medicamente antiagregante ca acid acetilsalicilic sau clopidogrel. Nu utilizati medicamente fara recomandarea medicului!

Tratament

In cazul unui pacient care a suferit un AVC este important sa fie de urgenta transportat la spital pentru a determina tipul de AVC suferit, ischemic sau hemoragic si a se incepe tratamentul in primele 3 ore de la producerea acestuia. Tratamentul depinde de severitatea si tipul AVC-ului.

Tratamentul unui AVC ischemic cuprinde:
1. Medicamente care dizolva cheagurile de sange. Pentru a fi eficiente trebuie administrate in primele 3 ore de la producerea AVC;
2. Medicamente care sa protejeze creierul de lipsa de oxigen, denumite agenti neuroprotectori;
3. Masuri de sustinere a semnelor vitale precum: conectarea la aparate de respiratie asistata, adminstrarea de lichide intravenos, controlul tensiunii arteriale.

Tratamentul AVC-ului hemoragic cuprinde:
1. Medicamente care reduc tumefierea cerebrala si presiunea intracraniana;
2. Medicamente pentru controlul tensiunii arteriale si al glicemiei;
3. Daca s-a produs o sangerare importanta este necesara o interventie chirurgicala pentru indepartarea sangelui acumulat si scaderea presiunii intracraniene.

Anumite medicamente pot ajuta la recuperarea dupa un AVC sau pot preveni aparitia unuia:
1. Medicamente anticoagulante, care impiedica formarea cheagurilor, cum ar fi Warfarina si Heparina;
2. Medicamente antiagregante, care impiedica celulele sangvine sa se lipeasca unele de altele, cum ar fi acidul acetilsalicilic, clopidogrel sau dipiridamol;
3. Medicamente care sa trateze afectiunile, diabetul, hipertensiunea arteriala, bolile cardiace.

De asemenea, exista mai multe tipuri de interventii chirurgicale care pot trata sau preveni un AVC: endarterectomia carotidiana (indepartarea placii de aterom si a cheagului de la nivelul arterei carotide), montarea de stent la nivelul carotidei, repararea anevrismelor, inchiderea defectului septal atrial.

Dupa stabilizarea pacientului si depasirea fazei acute a accidentului vascular cerebral, preocuparea principala a personalului medical este reabilitarea.

Procesul de reabilitare urmareste recapatarea abilitatilor fizice si psihice prin diverse terapii:
- terapia vorbirii pentru ca pacientul sa reinvete sa vorbeasca si sa inghita;
- terapia ocupationala pentru a recupera cat mai mult posibil din capacitatea de a-si folosi mana si bratul afectate;
- fiziokinetoterapie pentru a imbunatati mersul;
- psihoterapie si educarea familiei pentru a putea face fata problemelor ce pot apare in ingrijirea bolnavului cu AVC;

Accidentul vascular cerebral produce schimbari semnificative atat in viata pacientului cat si a persoanei care il ingrijeste.

Fenomenele de neajutorare, frustrare, depresie si apatie sunt des intalnite. Persoanele care ingrijesc pacienti cu AVC trebuie sa fie constiente de aceste trairi ale lor si sa le poata oferi ajutorul.

Atunci cand pacientul are dificultati de mers, fiind aproape permanent imobilizat in pat, ingrijitorii sunt cei care trebuie sa-i asigure igiena zilnica, schimbul produselor de incontinenta precum si sa il ajute sa se hraneasca.

Ce complicatii pot aparea dupa un AVC?

Starea pacienilor cu AVC se poate degrada in ciuda tratamentului medical administrat rapid si corect, din cauza tumefierii cerebrale sau a hemoragiei.

Una din complicatiile ce pot aparea in acelasi timp sau foarte aproape de AVC este infarctul miocardic.

In timpul manifestarilor acute ale AVC pot apare tulburari de inghitire. Hrana sau saliva pot ajunge in caile respiratorii, cauzand pneumonie sau infectii pulmonare.

Deoarece in urma unui AVC pacientul ramane imobilizat, la nivelul venelor piciorului pot aparea cheaguri de sange (tromboza venoasa profunda). Aceste cheaguri pot migra in plamani determinand embolismul pulmonar, o afectiune ce pune in pericol viata pacientului.

Tot datorita imobilizarii prelungite, pacientul poate dezvolta ulcere de presiune (escare) care sunt, de asemenea, complicatii ce ii pot pune in pericol viata.

Adesea, pacientii se confrunta cu depresia pe parcursul recuperarii, afectiune ce trebuie recunoscuta si tratata.

Este un lucru obisnuit ca pacientii cu AVC sa sufere pierderi de memorie sau sa aiba dificultati in a lua o decizie sau a intelege un concept.

Multi pacienti raman cu complicatii permanente cum ar fi: hemiplegia (diminuarea sau disparitia capacitatii de a misca o parte a corpului), afazia (dificultatea sau imposibilitatea de a vorbi), incontinenta urinara si/sau fecala.

Incontinenta in AVC

Aparitia incontinentei urinare si/ sau fecale la pacientii cu AVC este un lucru obisnuit si este adesea un indicator al gravitatii accidentului.

Studiile au aratat ca supravietuitorii unui AVC care nu au incontinenta in primele zile dupa AVC au o rata a mortalitatii mult mai mica decat cei la care a aparut incontinenta.

Incontinenta afecteaza negativ atat pacientii, cat si persoanele ce se vor ocupa de ingrijirea acestora, constituind adesea motivul pentru internarea pacientilor in camine speciale.

Incontinenta la pacientii cu AVC poate fi de mai multe feluri:

1. Incontinenta functionala, atunci cand pacientul are mobilitatea afectata si nu poate ajunge fizic la baie sau are dificultati in a se dezbraca;

2. Incontinenta neurogenica, atunci cand accidentul vascular afecteaza acea parte a creierului care controleaza functia vezicii urinare;

3. Incontinenta de urgenta, atunci cand nevoia de a urina apare brusc, fara avertizare si fara a-i lasa pacientului suficient timp sa ajunga la toaleta;

4. Incontinenta pe timpul noptii.

Imediat dupa AVC, pacientilor cu incontinenta le este montata o sonda urinara.

Dupa indepartarea acesteia exista mai multe metode prin care se poate controla incontinenta:

- Stabilirea unui program de mers la toaleta la fiecare 2 ore;

- Imbunatatirea mobilitatii si a mersului;

- Imbunatatirea capacitatii de comunicare pentru ca pacientul sa poata anunta atunci cand apare nevoia de a merge la toaleta;

- Stabilirea unei metode alternative de comunicare in cazul pacientilor care nu pot vorbi (un clopotel care sa anunte nevoia de a merge la toaleta);

- Limitarea consumului de lichide seara;

- Limitarea consumului de cafea;

- Reducerea consumului de medicamente ce pot determina incontinenta.

In cazul in care, in urma unui AVC, pacientul ramane imobilizat permanent, devine indispensabila utilizarea de produse igienice specifice, de unica folosinta.

Produsul absorbant cel mai indicat in aceasta faza este scutecul de unica folosinta, utilizarea lui oferind numeroase avantaje atat pentru pacient cat si pentru cel care il ingrijeste.

Scutecele de noua generatie au partea laterala din material netesut, permitand pielii sa respire si diminuand astfel riscul iritatiilor. In acelasi timp, corpul absorbant asigura o absorbtie rapida si sigura a urinei, astfel incat pielea pacientului sa fie in permanenta uscata, diminuandu-se astfel riscul aparitiei escarelor.

Complementar, dupa efectuarea toaletei pacientului, se poate folosi o crema de protectie Menalind care sa protejeze pielea de contactul cu substantele agresive din componenta urinei.

Pentru a usura sarcina persoanei care ingrijeste pacientul, pe folia exterioara a scutecului este trasata o banda punctata de culoare albastra, cu rol de indicator de umiditate.

Atunci cand aceasta banda se sterge, scutecul a atins capacitatea maxima de absorbtie si trebuie schimbat. De asemenea, scutecele sunt prevazute cu benzi adezive care permit resigilarea, daca este nevoie.

Deoarece achizitionarea unui scutec de incontinenta nu trebuie sa devina o povara in plus pe umerii persoanei care ingrijeste bolnavul, internetul este o metoda usoara, comoda si discreta de a obtine produsul dorit.