Hreanul este o planta medicinala in mod speicial de cultura,care poate atinge chiar si 2 metri inaltime, care prefera solurile umede cupozitie insorita.
Florile sunt de dimensiuni reduse, culoare alba, formate dinpatru petale dispuse in forma de cruce. fructele sunt silicule globuloase. Radacina este groasa, de culoare galbena si ramificata.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacina. Hreanulinfloreste vara, din luna iunie pana in august.
Se recolteaza fie primavara timpuriu, fie toamna in lunileseptembrie-octombrie, de la plantele de peste un an. Planta contine triglicozizi sulfurati, enzime, aciziminerali, glucide complexe, vitamina b2, vitamina C, nonozaharide, saruriminerale ( potasiu, calciu, fier, manga, fosfor). Mirosul este intepator iar gustul arzator. Hreanul arecalitati diuretice, digestive, antibiotice, antiseptice, vermifuge,expectorante, tonice, hipotensive, stomahice.
Hreanul este folosit si in alimentatie, ca si condiment.
Uz intern:
- infectii urinare, infectii ale cailor respiratoriisuperioare, pielonefrite, anasarca, bronsite, hipertensiune, edem pulmonar,pleurezii, astm bronsic, tuberculoza, guta, rahitism, astenie, scorbut, tuse -sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- alopecii, pelada, ulceratii cutanate, boli reumatice,intepaturi de insecte, acnee, muscaturi de sarpe, dermatite, pigmentatii alepielii - sub forma de bai locale, comprese, cataplasma.
Contraindicatii:
- Consumul de hrean este interzis sub orice forma in caz de hipersorticism,boli ale aparatului digestiv, boli cardiace, hemoragii interne, dar si intimpul sarcinii si alaptarii. De asemenea, hreanul va fi consumat de copii maimici de 5 ani.
Efecte adverse:
- Supradozajul poate determina iritatii renale, diaree,hemoragii digestive, scaderea brusca a tensiunii arteriale, diaree.