Sclerenchimul este un tip de tesut vegetal specializat, a carui principala functie este de a oferi suport si stabilitate plantelor. Acest tesut se caracterizeaza prin celule foarte groase, rigide si adesea moarte la maturitate.
Principala caracteristica a celulelor sclerenchimului este peretele celular foarte gros si intarit. Acest lucru este realizat prin depunerea de substante precum lignina si celuloza, care consolideaza peretele celular si il face rezistent la deformare si rupere. Datorita acestei structuri robuste, sclerenchimul joaca un rol esential in imbunatatirea rezistentei mecanice si a stabilitatii structurale a plantelor.
Exista doua tipuri principale de sclerenchim: fibrele sclerenchimate si sclereidele. Fibrele sclerenchimate sunt de obicei alungite, cu peretele celular gros, si se gasesc adesea in tulpini, radacini si frunze, unde contribuie la rezistenta la intindere si compresiune. Pe de alta parte, sclereidele sunt celule de dimensiuni mici, adesea izolate, cu forme variate, si furnizeaza rezistenta si protectie in diferite parti ale plantei, inclusiv seminte si fructe.
Sclerenchimul se dezvolta in etapele ulterioare ale cresterii unei plante si ramane neschimbat pe tot parcursul vietii plantei. Desi acest tesut nu se implica direct in procese precum fotosinteza si respiratia, el este indispensabil pentru supravietuirea si dezvoltarea plantelor, oferindu-le sprijin structural necesar si protejandu-le impotriva deteriorarilor mecanice.