Masurare a nivelului oxigenului si dioxidului de carbon in sangele arterial. Aceste niveluri reflecta hematoza (imbogatirea sangelui in oxigen si epurarea dioxidului de carbon din el prin plamani).
Prelevarea sangelui se face plecand de la o artera superficiala, in general artera radiala de la incheietura mainii, sau, la copil, din capilarele urechii. Rezultatul, obtinut in citeva minute, este exprimat in "presiune partiala" arteriala: PaO2 pentru oxigen (in mod normal de la 11,3 la 13,3 kilopascali, adica de la 85 la 100 milimetri coloana in vechile unitati, aceste valori micsorandu-se cu varsta); PaC02 pentru dioxidul de carbon (in mod normal de la 4,9 la 5,7 kilopascali, adica de la 37 la 43 milimetri coloana de mercur, valoare care nu se modifica cu varsta).
Aceste masuratori sunt facute intotdeauna cuplat cu cele ale altor parametri de importanta fiziologica considerabila: pH (reflecta concentratia sangelui in ioni bicarbonat si in dioxid de carbon); procentul de hemoglobina oxigenata (de la 97 la 100% in sangele arterial); cantitatea de hemoglobina sangvina; nivelurile de bicarbonati sangvini.
Plecand de la totalitatea acestor elemente, este posibil sa se evalueze situatia respiratorie a unui bolnav, sa se aprecieze perturbatiile echilibrului acido-bazic, sa se determine, atunci cand se cunoaste debitul cardiac, cantitatea de oxigen pe care inima si plamanii le furnizeaza tesuturilor periferice. Atunci cand sunt cuplate cu masuratorile de gaze in sangele arterial si de gaze in sangele venos amestecat, prelevat din artera pulmonara in cursul unui cateterism cardiac, este, de asemenea, posibil sa se evalueze consumul periferic de oxigen. Examinarea gazelor din sange face parte din explorarea functionala respiratorie. Ea permite evaluarea gravitatii unei insuficiente respiratorii si determinarea cauzei sale, fiind in acelasi timp utila pentru interpretarea perturbatiilor de echilibru acido-bazic sangvin (acidoza, alcaloza), pentru evaluarea aportului si utilizarii oxigenului.
Sinonim: gazometrie arteriala.