Boala parazitara cauzata de infestarea cu amiba entamoeba histolitica. Amibele sunt protozoare din clasa rizopode, constituite dintr-o singura celula mobila care se poate inconjura de un invelis subtire si sa formeze astfel o sfera de cativa microni sau zeci de microni in diametru: chistul amibian. Aceasta boala priveste mai ales regiunile tropicale cele mai sarace, lipsite de canalizare, de latrine, de apa potabila, si unde folosirea dejectiilor umane ca ingrasamant este o practica obisnuita. Ea survine mai ales la calatori, in timpul sederii in/sau al intoarcerii din tarile tropicale, care nu pot urmari regulile de igiena alimentara.
Contaminarea - boala se contracteaza prin ingestia de chisturi amibiene care contamineaza apa, fructele sau legumele. Amiba atinge intestinul gros si se instaleaza aici (cel mai adesea in colon), mai intai la suprafata mucoasei: "purtator sanatos", subiectul nu prezinta atunci nici un simptom; totusi, materiile lui fecale contin chisturi infectioase susceptibile sa contamineze alte persoane.
Intr-o a doua etapa, amiba se implanteaza in grosimea peretelui intestinului gros: atunci se declara amibiaza propriu-zisa.
Simptome si evolutie - amibiaza se manifesta printr-o dizenterie (diaree dureroasa cu pierdere de sange): se vorbeste atunci de dizenteria amibiana. Complicatiile grave si destul de frecvente, amibiaza hepatica si abcesul amibian al ficatului se manifesta printr-o febra, o durere a ficatului (organ care adesea creste in volum) si o jena respiratorie. Abcesul ficatului poate sa se rupa sau sa comprime vasele sangvine si canalul coledoc. Amibiaza poate, de asemenea, sa genereze un abces amibian al plamanului: bolnavul sufera atunci de dureri in torace si de febra, tuse si respira cu greu; in anumite cazuri, el expectoreaza un puroi maroniu, mai mult sau mai putin sangvinolent. Amibiaza mai poate, desi mai rar, sa antreneze formarea unui abces al creierului, al rinichiului sau al altor organe.
Diagnostic si tratament - Parazitul este cautat in scaune prin examen microscopic, inlesnit in caz de dizenterie; amibiazele hepatice si pulmonare sunt diagnosticate prin cercetarea anticorpilor specifici in sange. Abcesele sunt localizate prin ecografie sau scanografie, abcesul amibian al ficatului necesitand adesea o punctie sub control ecografic. Tratamentul amibiazei consta in administrarea de amibocide difuzibile (dehidroemetina, metronidazol etc.) si de amibocide de contact (hidroxichinolone) pentru purtatorii sanatosi. Acest tratament, deosebit de eficace, asigura vindecarea. Prevenirea consta in urmarirea regulilor de igiena alimentara: consumarea de apa minerala din butelii capsulate sau de apa potabila, clatirea fructelor si legumelor cu apa fiarta sau clorata.