Apa este un lichid incolor, inodor si fara gust care intra in compozitia majoritatii organismelor vii. Molecula de apa (H2O) se compune din doi atomi de hidrogen legati la un atom de oxigen. Apa fierbe la temperatura de 100 grade Celsius, se solidifica la 0 grade Celsius. Ea se numeste potabila atunci cand raspunde unor norme fixate prin texte legiferate prin lege: ea trebuie sa fie placuta la baut atat in ce priveste gustul, cat si culoarea si mirosul ei, si, ca regula absoluta, nesusceptibila sa aduca vreo atingere sanatatii. Apa potabila trebuie sa nu contina nici microorganisme patogene, nici substante toxice (cupru, plumb, fluoruri, cianuri, arsenic, compusi fenolici etc.). Concentratia sa in anumite substante chimice (saruri minerale, amoniac, nitriti, nitrati, cloruri, materii organice) trebuie sa fie limitata. Apa este principalul solvent organic. Corpul omenesc este constituit, in medie, din 60% apa. Apa permite transportul diferitelor substante pe care le cuprinde in solutie si reactiile chimice dintre ele. organismul uman pierde, in medie, 2,5 litri de apa pe zi, in principal prin urina, aceste pierderi fiind reglate de catre rinichi (sub efectul hormonului antidiuretic), prin tubul digestiv, prin plamani (respiratia) si prin piele (transpiratia). Pierderile organice in apa trebuie sa fie compensate printr-un aport corespunzator: apa de baut, apa continuta in alimente si apa metabolica, provenind din combustia nutrimentelor. Metabolismul apei este reglat de catre organism. Setea este primul semnal care indica subiectului un deficit in apa. In unele situatii patologice, continutul in apa al organismului poate varia. In timpul unei deshidratari, ea este insuficienta in organism. Si invers, in timpul unei secretii prea mari de hormon antidiuretic, organismul are tendinta sa retina prea multa apa, ceea ce poate provoca formarea de edeme, in particular a unui edem cerebral, susceptibil sa antreneze tulburari de constienta, chiar o coma.