DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

Eu am 21 de ani si tocmai am depasit al doilea episod de drepesie si va pot spune sigur ca in astfel de situatii cel mai important este sprijinul familiei, iar daca n-aveti familia aproape, sprijinul unui prieten. Eu simteam mereu nevoia sa fie cineva langa mine, sa ma incurajeze, sa ma sprijine,sa aiba grija de mine pentru ca nu mai puteam sa fac nimic...eram o leguma. Ce-am facut eu si m-a ajutat initial destul de mult a fost sa citesc despre depresie, cauze,simptome, recuperare. Pe www(.)depresiv(.)ro am gasit raspunsuri la cele mai multe nedumeriri pe care le aveam si m-am hotarat ce trebuie sa fac mai departe. Am mers si la sedinte de psihoterapie pana mi-am revenit. Aveti grija de voi !

Am avut atacuri de panica timp de 20 de ani, oribil, cine e patit stie.Intotdeauna aveam si ceva simptome de spamofilie cu diafragma (+inima) in special contractata si senzatie ca nu respir complet, senzatie aiurea la gat, mi se scurgea viata din mine si aveam o stare ca de hipoglicemie, etc. Oricum ai da o, chiar daca porneste de la cap, simptomele fiziologice sunt mereu acolo, le simti si iti accentueaza frica. Ele EXISTA, chiar daca sunt provocate de psihic initial.
Ce am facut eu la disperare, adica dupa ultimul atac. Am fost la un magazin natural si am luat asa:1 - magneziu ( se ocupa cu relaxarea mushilor, calciul ii contracta. Deficienta de Mg e implicata in multe altele, ex crampe menstruale si dureri in general, cititi voi mai multe) ; 2 - pt psihic am cautat B6, dar am luat pana la urma un complex de B-uri (esential pt calm, antidepresie, etc). Eu am luat suplimente organice si cumva intr un "whole-food complex", dar sunt in USA si nu stiu ce e disponibil in Ro. Trebuie sa existe Mg si B6 de calitate si in tara.
Deci, prima zi am inghitit Mg + B-uri, probabil doza dubla :) si m am simtit mai bine, fata mi s a relaxat, inima si toti muschii parca iesisera din raboi, eram mai calma, dar !!! fiind o senzatie relativ noua, dupa un timp am perceput o ca pe o problema ( lispa de concentrare, de control asupra corpului, parca respiram prea usor deci superficial :), etc.) Si uite asa am fost pe puncul sa am un nou atac. Aici intervine al 2 lea element al vindecarii mele.
RESPIRATIA. Stiam deja de hiperventilatie si ce efecte poate sa aiba asupra creierului (va rog cititi, o sa intelegeti si o sa va simtiti mai bine). Stiam ca ce simt fizic e partial spasmofilie si lipsa de ceva gen Mg, dar f sigur e si chimia sangelui afectata de respiratie excesiva. FFF imp., respiratie excesiva nu e neaparat prea rapida, e si prea adanca, chiar daca rara (gen oftat, dar incomplet cumva, parca nu te satisface). Simpla concentrare /observare a respiratiei deja provoaca anxietate si hiperventilatie. Eu mi am oprit atacul renuntand sa mai lupt cu el, simteam ca nu respir suficient, dar ignoram complet, am renuntat sa ma mai observ in general, cevaa de genul "hai sa l las sa se manifeste fara opozitie, sa vedem ce iese" . Inca o data insist pe respiratie, NU TRAGEAM AER decat cand chiar cerea corpul, era exact opus de ce faci intr un atac, aproape ca mi tineam respiratia o secunda mai mult decat normal, nu fortat si in loc sa observ disperata semne ca lesin sau ceva, lasam corpul sa faca ce vrea. Stiam deja la punctul asta ca nu se moare din atac de panica. A mers pt prima data dupa 20 de ani, cand l am lasat eu in pace, m a lasat si el pe mine :)
Am mai avut cateva stari proaste de atunci, dar niciodata un atac, cateva tentative slabe pe care le am controlat exact cum am descris. De peste 3 ani nu mai am nimic, nici macar tentative. Nu mai iau Mg si B6 suplimente, dar mananc sanatos, ceea ce la mine se traduce organic si multe cruditati, chestii verzi (toate buruienile bagate la blender cu apa, strecurat si adaugat zeama lamaie :) , fructe multe (atentie la zahar sa nu va dea stari care le interpretati exagerat), ciocolata+cafea mie imi faceau f rau cand aveam atacuri, tin minte ca era ceva legatura si cu ele. Acum imi permit sa ma mentin din alimentatie, dar e si asta o stiinta, trebuie sa te autoeduci si sa ai acces la alimente valoroase si consistente. E putin mai greu in Ro, dar se poate. Cred ca sunt tot felul de situri naturiste.
Ce am inceput sa fac dupa ce m am simtit mai bine ( pt ca era un handicap serios problema cu atacurile) - EXERCITII. Inainte incercam, dar pt ca muschii nu se relaxau, ma simteam aiurea. Acum ma ajuta fizic si psihic.
Asta a fost experienta mea, as da orice sa fi stiut lucrurile astea simple acum 20 si ceva de ani. Am scris asa de mult pt ca nu am timp sa reduc, dar am scris din toata inima pt cine are nevoie. Credeti ma ca orice simptom l am trait chiar daca nu am descris tot, poate chiar in plus (nu toata lumea are spasmofilie, dar relaxarea (Mg, B-uri) ajuta). Respiratia e cheia si increderea ca se poate, eu sunt in masura sa garantez ca se poate. Daca nu din prima, poate doua oara, dar merita efortul si e extraordinar cand totul devine o amintire. E un paradox aici, recastigi controlul renuntand la obsesia sa controlezi (lupta cu simptomele, observarea oricrei intepaturi de inima sau muschi, analiza oricarei guri de aer, etc).
Eu nu va doresc bafta, va doresc doar un pic de vointa si incredere. O sa va mirati de puterea din voi !

am tot cautat un GRUP DE SUPORT PT DEPRESIE REAL si nu virtual (in bucuresti) dar nu am gasit nimic. daca stie cineva sau daca este cineva interesat sa creeam un astfel de grup, atat "pacient" cat si medic va astept cu propuneri si sugestii.
P.S. am 30 ani si sufar de depresie de la 15 ani iar acum simt ca lucrurile se agraveaza si presupun ca sunt multi ca mine care au nevoie de sprijin, de aceea am lansat acest mesaj

Nu am auzit de asa ceva.In general cei cu "anxi" nu se deplaseaza foarte vioi... asa ca sunt slabe sanse sa existe. Dar..si... exista un dar, de ce iti trebuie un grup de suport pt depresie? Din cate stiu eu (nu sunt o specialista in domeniu), depresia e o forma de gandire si cam atata.Am avut depresie cand am divortat, mi- am pierdut serviciul si prietenii etc. Indiferent cate medicamente inghiteam, tot nefericita eram. Cand mi-am schimbat gandirea si am inceput sa imi rezolv problemele.. depresia a zis paaaaaa!! Si m-a lasat sa traiesc. Te staftuiesc sa faci si tu la fel. Toate bune
Emi

buna.am descoperit de curand acest forum in cautarea mea disperata de ajutor...de cativa ani sunt chinuita si eu de acest monstru invizibil numit depresie care parca cu trecerea timpului e tot mai mare si mai furios,storcandu-mi incetul cu incetul ultimele puteri ramase..Lupt dar ma doboara si nu o pot stapani fara ajutor pe care pur si simplu nu stiu unde sa-l gasesc...Sunt departe de casa si de tara,singura si neajutorata sufleteste,sunt departe de ai mei care in ultimul timp nu ma mai puteau ajuta nici ei,mama in special incercase ani in sir sa ma ajute dar in final nu a reusit biata decat sa se imbolnaveasca si ea la randul ei de aceeasi boala...Grijile,problemele de sanatate si singuratatea care parca e cea mai apasatoare imi dau zilnic o stare de rau si am momente in care nu ma mai recunosc pur si simplu....Mi-e frica de fiecare moment al zilei ca s-ar putea transforma in ceva tragic. acum cativa ani am urmat tratament psihiatric si totul parea sa merga spre bine, treptat l-am intrerupt la recomand.medicului insa de un timp a recidivat boala..adorm plangand,ma trezesc plangand,imi indeplinesc obligatiile la munca f greu,sunt obsedata de ganduri negre si nu am cui ma destainui iar acest lucru ma doare cel mai mult...Caut ajutor si la D-zeu dar parca in acele momente diavolul ar fi aparent mai puternic decat puterea rugaciunii in sine..si asta ma intristeaza enorm,sentimentul de vinovatie e f puternic si ma adancesc si mai mult in intuneric....Mi-as dori mult sa pot iesi la lumina dar sunt constienta ca fara ajutorul unei maini calde intinse n-am sa pot niciodata...Asta imi lipseste cu desavarsire.........Sfaturi primesti din multe parti dar dezavantajul e ca cei care-ti dau sfaturi nu raman langa tine.....pleaca toti si tu ramai cu durerea..............

Buna. Numele meu este Ramona si sunt farmacist.Motivul pentru care va scriu este faptul ca am trecut si trec si acum prin aceleasi probleme ca si voi.Marturisesc ca , desi imi intra atatia oameni in farmacie cu diverse afectiuni , nu mi-am imaginat ca exista atatea persoane care sa fi suferit atacuri de panica si mai ales faptul ca majoritatea sunt tineri.
Am sa va spun povestea mea , in speranta ca va vor ajuta cateva din sfaturile mele.
De putin timp am implinit 31 ani ,iar atacul de panica s-a petrecut pe undeva la sfarsitul lunii mai , anul curent. Cum?... penibil.. Intr-o dimineata , m-am vopsit /spalat , apoi mi-am uscat parul , am asteptat cam o ora , apoi am plecat spre farmacie cu masina.Dat fiind faptul ca fac naveta la 30 km de casa si fiind fumatoare, probabil , nu imi aduc aminte exact , am deschis geamul sa fumez o tigara.... si de aici a inceput cosmarul.
Foarte voioasa toata ziua.. ma intorc seara acasa si ma arunc in pat satisfacuta..gandindu-ma: a mai trecut o zi.Instantaneu mi-a amortit mana stanga , la cateva secunde piciorul stang, apoi trunchiul corpului pe partea stanga..ultima data fata si jumatate de cap , tot pe stanga. M-am speriat ingrozitor, la fel si prietenul meu. Am crezut ca va trece.. dar a doua zi deja nu mai puteam sa imi conduc masina si am facut naveta cu un autobuz spre munca. A treia zi ... nu am mai putut merge deloc la munca , deja se instaurase si starea de ameteala. Stiind ca sufar de un chist subarahnoidian- pe creier - pe care l-am descoperit pe la 16 ani si pe care l-am urmarit la 3-4 ani prin RMN-uri in Bucuresti ( dupa consistenta , mi s-a spus ca este plin cu lichid cefalo-rahidian ) , in mod evident am suspectat ca acesta s-a marit si imi preseaza pe creier. Am sunat-o pe mama mea, care locuieste si alta localitate si care este tot cadru medical ,i-am explicat ce mi se intampla si ce suspectez si mi-a facut programare la Bucuresti la RMN. Din pacate, fiind Sarbatorile de Rusalii , a trebuit sa astept o saptamana ,in care am ajuns o data pe la urgenta, de doua ori pe la neuro, unde mi s-a spus ca este posibil sa fi facut accident vascular , insa nimic concret , iar starea mea se agrava ... In ultima seara de asteptare , inainte de a ajunge la Bucuresti , am simtit dintr-o data ca ma sufoc, m-am luat toate tremuraturile posibile , am inceput sa am un tremor intens interior , stare negativa si teama cumplita de ce voi afla ziua urmatoare.Eram sigura ca zilele imi erau numarate.
Am ajuns a doua zi la Bucuresti si ..surpriza : chistul era nemodificat , accident vascular nu facusem.. atunci ce aveam?! Am insistat sa mi se faca al doilea RMN la coloana cervicala.Asa am aflat ca aveam spondiloza cervicala si pe fondul unei raceli puternice la cap (racisem atunci cand plecasem la munca cu porii deschisi ), imi cuprinsese si nervii de pe la jumatatea capului si de acolo ameteala si amorteala.OK.. toata lumea era in extaz si prietenul si familia mea... eu.. terminata.Am facut o saptamana antiinflamatoare injectabile , m-a uns mama mea cu tot felul de geluri si creme antiinflamatoare...abia dupa cateva zile a inceput sa imi coboare o durere crunta pe umeri si pe tot spatele.. Mama mea a trebuit sa plece dupa o saptamana in care a stat cu mine. Dar mie... imi ramasese tremorul in corp , ameteala , teama de a iesi singura pe strada si frica de moarte...dintr-o persoana activa , am devenit o leguma, nu ma mai puteam uita la TV, totul mi se parea ori asociat cu moartea , ori , neinteresant , nu mai puteam citi nimic , nu mai puteam munci. Imi era o frica teribila ca voi muri , desi constientizam ca din spondiloza nu mori , dar nici viata nu mai avea sens pentru mine.Eram prinsa undeva la mijloc ,in neant..si oricat mi-as fi dorit sa ies din starea aceea , nu puteam... Atunci am inteles :FACUSEM ATAC DE PANICA.
Fiind farmacist... ce pot spune , tratez pe altii , dar eu stiind ce presupune o astfel de medicatie , am refuzat categoric medicamentele.
M-am chinuit ingrozitor timp de cateva saptamani , incercand variante alternative gen : homeopate , acupuncura , masaj, mi-am luat si un generator Torser, am mers sa biserica sa ma spovedesc ( sincer m-am gandit si la blesteme din partea altora, caci am si o sora mai mica cu handicap locomotor,parintii mei nu s-au inteles niciodata etc) ...dar nimic. La munca ma duceam doar ca sa fiu prezenta...nu eram in stare de nimic.M-a cuprins teama ca o sa imi pierd locul de munca si daca se intampla asta , imi voi pierde si masina pe care am cumparat-o in leasing si pentru care am muncit enorm ca sa o pot avea.
Asa ca , mi-am luat inima in dinti si am apelat la un medic psihiatru pe care o cunosteam destul de bine. Mi-a spus , nu ca nu as fi stiut , ce implica tratamentul pe termen lung , dar mai rau decat asa cum eram, nu aveam cum sa mai fiu. Mi-a explicat clar ca, cele mai bune rezultate pe care le-a avut cu pacientii de-a lungul timpului , au fost date de Seroxat.
Am inceput pe 25 iunie 2012 , cu un sfert de pastila , dupa doua saptamani am trecut la jumatate , acum sunt la trei sferturi si ma voi opri la 1 cpr /zi dimineata.Sa nu credeti ca nu m-am simtit rau in timpul tratamentului , mai ales la maririle de doza, dar sincer, ii multumesc lui Dumnezeu si celui care le-a inventat zi de zi .Nici macar nu sunt doua luni de cand iau medicatia, dar sunt alt om. Mi-a revenit pofta de viata, rad , glumesc..
Am si acum amorteli si nod in gat,teama de supermarket si aglomeratie uneori, dar , au devenit parte din mine si le iau ca atare, nu ma mai stresez sau sa ma chinui singura mental din cauza acestora, am inceput sa ma cunosc , stiu cum reactionez si nu mai dau atata importanta.
Insa aceasta experienta , a dat un nou sens vietii mele... Ani de zile , am muncit ca o nebuna 14-16 ore pe zi , si nu mi-a facut nimeni nici o statuie si nici macar un multumesc nu am vazut ..vile si piscine nu am..banii oricum se cheltuie ,daca ai putini iti cumperi variante mai ieftine , daca ai multi , alegi " firma ". Nu mai lucrez atat si imi fac o prioritate a lucrurilor pe care trebuie sa le rezolv.Ce nu "arde " , mai exista si maine o zi .Pentru prima data in viata , am permis unei doamne sa vina sa imi faca curatenie o data la doua saptamani, mi-am cumparat masina de spalat vase , totul pentru a avea cat mai mult timp liber si a putea sa mi-l petrec cu oamenii pe care ii iubesc..pentru ca , asta conteaza cel mai mult.
Tot pentru prima data in viata , tin post si citesc carti bisericesti .. mi-am dat cu ocazia asta seama cat de obtuza si dezinformata am fost..desi sunt ortodoxa de cand m-am nascut .Ce pot spune , pastilele isi au rolul si rostul lor , dar echilibrul interior nu mi-l ofera nimeni si nimic , trebuie sa mi-l gasesc singura si... cred ca sunt pe drumul cel bun.
De putin timp, ( de ziua mea - iulie ) am fost ceruta in casatorie...deci incerc sa imi traiesc o viata cat se poate de normala.
V-am scris atat de mult ,pentru ca am vrut sa trageti voi concluziile...
Din punctul meu de vedere, pastilele ajuta , nu sunt potiunea magica si nu iti garanteaza efect pe viata , dar iti poti urma o viata normala; nu va mai stresati , sau incercati sa va stresati cat mai putin , lucrurile oricum se vor rezolva intr-un sens sau altul si nu intotdeauna depinde de voi; incercati sa petreceti cat mai mult timp cu oamenii pe care ii iubiti , nu ii veti avea o vecie langa voi si trebuie sa profitati cat puteti; gasiti-va linistea interioara si rugati-va , Dumnezeu exista ;nu dati importanta la ceea ce zic gurile rautacioase , oricum sunt niste frustrati si se ranesc singuri prin rautatea lor ;si.... in final , bucurati-va de absolut orice..nu se stie niciodata cand se termina viata... cel putin noi nu stim..
Va urez sa aveti parte de cat mai mult optimism si sper sa va fi ajutat..macar un pic.. Cu drag, Ramona

Buna Ramona ...
Ma bucur ca esti ok si ca tie ti-a folosit medicatia...La mine nu a mers..seroxatul mi a facut rau... si in final l-am oprit..Am gasit insa o alta cale si acum sunt ok..Ma bucur ca ai redescoperit credinta ..ajuta f,mult.
iti urez multa ,multa sanatate
Emi

Buna Emi ,

Ma bucur in primul rand ca ai raspuns la mesajul meu , in al doilea rand , poate ca ai specificat pe forum, dar acum nu mai gasesc , insa , te rog sa imi spui ce te-a ajutat pe tine si nu in ultimul rand , vizavi de Seroxat , stari urate ai de la el atat la marirea dozei , cat si dupa aceea , o perioada , pana se obisnuieste organismul cu el.
In prospect, daca te-ai uitat si sunt sigura ca ai facut-o , doza de inceput recomandata este de 10 mg - 1 jumatate de comprimat , dupa care iti spune sa treci la un comprimat. ESTE O MARE p***aE ,in sensul ca organismul nu face fata la asemenea doza, sau face fata ,dar ai vazut si tu starile...
Un sfert de comprimat... vreo 2 saptamani , apoi o jumatate de comprimat 2- 3 saptamani , apoi trei sferturi -2 saptamani si apoi 1 comprimat IMPORTANT - SE IA PE MANCATE LA ACEEASI ORA IN FIECARE DIMINEATA.
La reducerea dozei , se face cu 1/8 comprimat - adica se taie un sfert de comprimat in doua - 2.5 mg - la 2-3 saptamani. In acest fel , se reduce posibilitatea de reactii adverse la intreruperea tratamentului.
GATA... a vorbit farmacistul din mine... dar te rog sa imi recomanzi si alte metode. Sunt constienta ca va trebui sa renunt la Seroxat intr-un an , deoarece vreau sa am un copil sanatos ulterior.
Iti multumesc si astept raspunsul tau.
Cu drag,
Ramona

Buna Ramona,
Experenta mea vis a vis de anxietate este destul de vasta cuprind circa 10 ani de cautari, chinuri, incertitudini, medicamantatie etc, In timpul acesta am luat cam tot ce exista la ora aceea pe piata... fara mari rezultate. Anxietate revenea mereu si mereu si mereu, si... parca de fiecare data era mai rau. Incepusem sa nu mai ies din casa si viata mea devenise un calvar. Asa cum am spus am incercat “totul” inclusive psihoterapie, hipnoza, biserica, babe etc.In final am reusit sa gasesc pe cineva care sa imi explice despre ce este vorba sa ma indrume si sa ma ajute sa imi schimb viata. De 3 ani sunt ok.. mai am mici probleme dar nu se compara cu ce a fost (nu mai iau nici un fel de medicament anxiolitic) si imi traiesc viata la maxim. Daca te intereseaza si vrei... putem vb pe mess..id ul meu este esmeralda8673
Toate bune si multa sanatate,
Emi

of..si iatama din nou aici..cerand ajutorul:(...nu mai fac fata gandurilor tot mai ''''''''''''''''proaste''''''''''''''''..am incercat sa imi tin macar o parte din timp ocupat dar degeaba..sunt in punctul in care nustiu la cine sa apelez cu cine sa vorbesc fiindca oricat as incerca nu am la cine iar daca sa zic gasesc o persoana e degeaba fiindca mi se spune trebuie sa fi ca pana acum la fel de puternica...halal putere cand eu nu ma mai suport pe mine si80%din timp il petrec plangand singura...daca as putea mias schimba viata fiindca nu mai pot si nustiu cum sa reusesc..din cauza unor lucruri viata mea e total data peste cap.parca nu am avut niciodata o viata relativ normala sau o zi in care sa nu fi plans sa nu ma simt singura..nu vreau sa fac vreo p***ae.vreau sa ma schimb.sa am cu cine si sa pot sa comunic..ma simt depasita inutila..am nevoie de cineva,ceva care sa ma ajute