Hipermetropia - cauze, simptome, tratament

Ce este hipermetropia

Hipermetropia reprezinta un viciu de refractie care se manifesta prin vedere incetosata, preponderent in zona de aproape, insa sunt persoane cu hipermetropie mare, care nu vad bine nici in zona de distanta.

Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul. Desi defectele ce cauzeaza aceasta boala pot fi prezente de la nastere (de exemplu aplatizarea corneei sau glob ocular scurt), cresterea globului ocular in copilarie poate corecta tulburarile de vedere.

Pe masura ce inainteaza in varsta ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificarea diametrelor sau a formei lentilelor intraoculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Hipermetropia poate deveni mai evidenta dupa varsta de 40 de ani, cand ochii pierd capacitatea de acomodatie. Tulburarile de focalizare datorate varstei, ce poarta denumirea de prezbitie, determina ca hipermetropia sa devina aparenta.

Cauze

Hipermetropia apare atunci cand razele luminoase ce patrund in ochi se focalizeaza in spatele retinei (in mod normal ele trebuie sa se focalizeze pe retina). Aceasta afectiune este cauzata de un glob ocular cu diametru antero-posterior mic, o cornee ce are curbura mica sau cristalinul este impins spre posterior in interiorul ochiului.

Hipermetropia este de obicei congenitala, o persoana cu rude ce au hipermetropie au riscul mai mare de a dezvolta la randul lor afectiunea.

Hipermetropia apare din copilarie, dar pana la varsta de 40 de ani procesul de acomodare corecteaza tulburarile de vedere. Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi (persoane care nu au tulburari de vedere) -acest lucru poarta numele de presbiopie si reprezinta o stare naturala, consecinta inaintarii in varsta.

Aceasta tulburare poate fi determinata de retinopatie, tumori oculare si dizlocari de cristalin.

Simptome

Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape. Devin dificile activitati ca cititul sau cusutul.

Pot de asemenea sa apara:
- vedere incetosata, in special in timpul noptii
- cefalee frecventa (durere de cap), manifestata mai ales dupa activitati in zona de aproape
- durere si tensiune oculara
- dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori
Copii care au hipermetropie de cele mai multe ori nu au manifestari, totusi unii pot manifesta :
- cefalee frecventa
- isi freaca ochii des
- nu manifesta un interes prea mare pentru citit sau alte activitati migaloase in zona de aproape
- au dificultati de citit.

Mecanism fiziopatologic

Hipermetropia apare inca din copilarie (practic, copilul se naste cu acest viciu de refractie), dar cresterea globului ocular si alungirea lui corecteaza afectiunea. Daca hipermetropia nu se corecteaza pana la varsta de 8-9 ani, atunci cand ochiul se opreste din dezvoltare, vederea se poate totusi pastra nemodificata prin acomodatie.

Copiii a caror hipermetropie nu se corecteaza prin acomodare, pot necesita ochelari sau lentile de contact. La adulti se poate indica chirurgie care sa modifice forma corneei sau sa inlocuiasca cristalinul.

Hipermetropia poate trece neobservata pana la varsta de 40 de ani, dar dupa aceasta varsta muschii care controleaza contractia cristalinului devin mai putin eficienti. Scaderea flexibilitatii cristalinului va scadea abilitatea de focalizare. Rigidizarea cristalinului se numeste presbiopie.

Pe masura ce hipermetropia avanseaza, atat vederea la distanta cat si cea la apropiere sunt afectate si vor necesita corectare.
Ochelerii si lentilele de contact vor compensa tulburarile de vedere, dar nu influenteaza progresia bolii. Simptomele hipermetropiei se accentueaza cu varsta.
Hipermetropia creste riscul aparitiei de strabism sau ambliopie (sau ochi lenes, atunci cand unul dintre ochi nu este folosit si zona corticala din creier sufera o involutie).

Factori de risc

Factorii de risc pentru hipermetropie sunt:
- rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie
- varsta inaintata, peste 50-60 de ani, in special prin asociere cu prezbitie.

Consult de specialitate

Se apeleaza la medic atunci cand apar:
- o modificare brusca a vederii
- pierdere brusca de vedere
- durere oculara, cefalee
- atunci cand un copil sau un adolescent are simptome de hipermetropie sau are tulburari de vedere
- hipermetropie care se inrautateste la un adult

Medici specialisti recomandati

- medicul oftalmolog.

Investigatii

Un consult oftalmologic de rutina poate diagnostica hipermetropia sau alte tulburari de refractie, boli care afecteaza ochiul.
Consultul oftalmologic complet poate dura 30-60 minute, in functie de testele efectuate si de utilizarea sau nu a picaturilor cicloplegice.

Un consult oftalmologic de rutina include:
- istoricul medical al pacientului (alte boli ale pacientului) si examenul fizic
- istoricul medical al familiei pacientului
- teste vizuale (acuitatea vizuala, refractia oculara)
- tonometrie, masurarea presiunii intraoculare
- oftalmoscopia, care permite vizualizarea fundului de ochi si a altor componente oculare, utilizand un ansamblu de lentile care maresc imaginea si o sursa de lumina

Pentru a diagnostica hipermetropia se instileaza in ochi substante cicloplegice, pentru a dilata pupila si a minimaliza acomodatia. Totusi, exista anumite teste care utilizeaza colaborarea pacientului, prin care ne putem da seama orientativ de dioptria pacientului.

Depistarea precoce a hipermetropiei se face prin testarea acuitatii vizuale in special in cadrul examenelor generale din copilarie.
In cazul copiilor foarte mici se pot aplica procedee de fotoscreening. Se realizeaza imagini video de la distanta si nu necesita cooperare din partea copilului.

Tratament

Tratament - generalitati

Majoritatea persoanelor cu hipermetropie nu necesita tratament.
Ochelarii sau lentilele de contact imbunatatesc vederea atunci cand aceasta este alterata.

Prin corectarea cu lentile sau ochelari imaginea se va focaliza pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt prima optiune terapeutica a hipermetropiei, ambele sunt eficiente, au un risc mai mic si sunt mai ieftine decat interventiile chirurgicale.

La pescrierea de lentile de contact trebuie specificate atat caracteristicile lentilei, cat si puterea ei de refractie. Ochelarii nu ofera aceeasi calitate a imaginii in centru si la periferie, pe cand lentilele de contact ofera.

In cazul in care hipermetropia este corectata fiziologic prin acomodare, pot sa apara dureri de cap (cefalee). In acest caz, prescrierea de ochelari nu va ameliora capacitatea vizuala, dar va scadea simptomele.

Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina.

Avantaje si dezavantaje ale mijloacelor terapeutice:
- ochelarii reprezinta cea mai simpla si mai sigura metoda de corectie; dar se pot rupe sau se sparg cu usurinta
- lentilele de contact produc o corectie predictibila si adecvata, dar cresc riscul de aparitie a leziunilor corneene si de infectii corneene.

Procedeele chirurgicale: desi la cele mai multe persoane chirurgia corecteaza total hipermetropia, la unele este necesara si dupa chirurgie corectia cu lentile sau ochelari. Procedeele chirurgicale,ca orice interventie chirurgicala, au un risc crescut de infectii.

Terapia indicata pentru corectia hipermetropiei depinde de mai multi factori. Sunt anumite profesii care nu sunt compatibile cu anumite procedee, de exemplu profesia de pilot de avion sau politist nu sunt compatibile cu anumite corectii.

Anumite boli sau terapii medicamentoase pot interfera cu terapia chirurgicala, de exemplu, bolile care determina scaderea imunitatii sau anumite medicamente incetinesc procesul de vindecare in urma chirurgiei. Anumite boli ca diabetul zaharat sau stari fiziologice ca sarcina pot determina modificari ale vederii (instabilitate a refractiei).

Varianta terapeutica trebuie aleasa si in functie de alte afectiuni asociate. La pacientii care au istoric de glaucom, keratoconus, boala inflamatorie oculara, keratita herpetica, leziuni oculare sau au suferit o interventie chirurgicala la nivelul ochiului se evita procedeele laser pentru corectia hipermetropiei.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Hipermetropia nu poate fi vindecata sau prevenita. In cazul in care vederea necesita corectie, aceasta trebuie sa fie cat mai comoda si mai la indemana pacientului.

Pentru a imbunatati vederea se indica pauze periodice de la activitatile care sunt solicitante pentru ochi si folosirea de protectie in cazul activitatilor periculoase.
Lentilele de contact necesita o ingrijire speciala care include curatirea conform instructiunilor si depozitarea lor in cutii speciale, care se curata de asemenea cu solutii speciale, la fel ca si lentilele de contact.

Dupa procedeele chirurgicale se indica uneori purtarea de bandaje, de lentile de contact speciale pentru cateva zile. Se pot administra picaturi pentru a reduce inflamatia, uneori se pot administra cateva luni dupa chirurgie.

Se indica de asemenea evitarea activitatilor sportive, folosirea de farduri sau de alte substante care sa irite ochiul sau sa permita intrarea de apa in ochi. Se interzice de asemenea dusul pentru 2 zile dupa interventia chirurgicala pentru a evita patrunderea de apa in ochi.
Vederea poate fi diminuata cateva zile dupa procedeele chirurgicale.

Simptomele de ochi uscat sunt frecvente dupa chirurgie, dar de obicei sunt temporare.

Tratament chirurgical

In cazul hipermetropiei sunt disponibile mai multe procedee chirurgicale. Prin aceste tehnici se modifica forma corneei, asa incat focalizarea sa se faca direct pe retina.
Scopul procedeelor chirurgicale este acela de a permite persoanelor cu hipermetropie sa vada bine fara lentile de corectie. Majoritatea medicilor considera ca o acuitate vizuala de 20/40 (50%) obtinuta in urma chirurgiei reprezinta un rezultat satisfacator.

Procedeele laser pentru corectarea hipermetropiei nu sunt la fel de uzuale ca cele pentru coretarea miopiei.
Procedeele laser se folosesc pentru corectia gradelor mici de hipermetropie.

Alte optiuni, ca implantarea de lentile intraoculare, pot corecta mai usor hipermetropia.

Alte procedee folosite in terapia hipermetroiei includ inlocuirea cristalinului cu o lentila intraoculara cristaliniana. Desi indepartarea cristalinului si introducerea unui alt cristalin duce la pierderea abilitatii de acomodare, acest procedeu poate fi optiunea cea mai buna pentru persoanele in varsta, la care oricum acomodarea este aproape pierduta.

Terapii alternative

Hipermetropia nu poate fi corectata prin alte terapii, iar terapiile complementare, ca dieta, activitatea fizica sau masurile de auto-intretinere nu au nici un efect.

Profilaxie

Hipermetropia nu poate fi prevenita.
Diagnosticarea precoce poate preveni utilizarea in exces a acomodatiei, ce poate fi simptomatica si poate obosi ochiul. Screening-ul precoce poate identifica de asemenea alte boli asociate, ca strabism si ambliopie.