Autismul si autostimularea
Generalitati
Miscarile repetate ale corpului sau ale unui obiect sunt denumite comportamente de autostimulare.
Autostimularea apare frecvent la persoanele cu tulburari de spectru autist sau cu alte dizabilitati de dezvoltare. De asemenea, unele persoane folosesc comportamente cum ar fi onicofagia (roaderea unghiilor), rasucirea parului, frecarea mainilor sau invartirea unor obiecte atunci cand sunt nervoase, agitate si stresate.
Autostimularea poate include folosirea tuturor simturilor, adica cel tactil, vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, dar si de echilibru si miscare.
Cuprins articol
Care sunt cauzele?
Motivul pentru care are loc autostimulare nu este pe deplin inteles. Unele cercetari de specialitate sugereaza ca autostimularea excita sistemul nervos si ofera un raspuns de placere prin eliberarea unor substante chimice la nivelul creierului, numite beta-endorfine. Acestea sunt responsabile pentru producerea de dopamina, substanta cunoscuta pentru faptul ca produce senzatie de fericire.
Unele teorii sugereaza ca autostimularea poate contracara lipsa de sensibilitate si actioneaza ca un calmant, concentrand toata atentia asupra activitatii realizate. De asemenea, autostimularea poate oferi confort persoanelor cu autism.
Comportamentele repetitive pot fi de mai multe tipuri si apar distinct in functie de emotiile traite. Atat copiii, cat si adultii cu autism pot sa manifeste ocazional sau in mod constant episoade de autostimulare ca raspuns la emotii diverse, precum fericirea, plictiseala, stresul, frica si anxietatea.
Tipuri de autostimulare
Autostimularea include urmatoarele categorii:
Autostimularea auditiva
Acest tip utilizeaza auzul persoanei si include comportamente, precum:
- realizarea unor sunete vocale, de exemplu bazait, mormait, tipat;
- apropierea sau lipirea unor obiecte de ureche;
- repetarea cu voce tare unor cantece, versuri sau diferite propozitii.
Autostimularea tactila
In acest tip de autostimulare se foloseste simtul tactil al persoanei afectate. Se regasesc urmatoarele comportamente:
- atingerea pielii cu mainile sau cu diferite obiecte;
- frecarea pielii sau zgarierea ei;
- miscari repetate de deschidere si inchidere a pumnilor;
- atingerea obiectelor inconjuratoare cu degetul.
Autostimularea vizuala
Autostimularea vizuala implica simtul vizual al unei persoane. Poate include comportamente repetitive, cum ar fi:
- privirea atenta a unor obiecte, precum masinile in mers, ventilatoarele sau becurile cu lumina intermitenta;
- miscarea degetelor in fata ochilor;
- alinierea obiectelor, in special in mod simetric.
Autostimulare vestibulara
Prin acest mod de autostimulare se utilizeaza simtul miscarii si echilibrului. Poate include comportamente diverse, precum:
- balansarea corpului in fata si in spate,
- miscari ritmice ale capului in lateral;
-sarituri;
- rotiri.
Autostimulare olfactiva si gustativa
Aceste tipuri de autostimulare folosesc mirosul si gustul unei persoane. Comportamentele asociate sunt reprezentate de:
- mirosirea repetata a unor obiecte sau persoane;
- lingerea unor obiecte;
- incercarea de a gusta anumite obiecte, prin plasare in cavitatea bucala.
Trebuie cunoscut faptul ca acest mod de autostimulare poate fi periculos, deoarece exista riscul de ingerare a unor substante toxice sau a unor corpuri straine ce pot ramane blocate in caile respiratorii.
Complicatii asociate
Autostimularea nu asociaza intotdeauna comportamente periculoase, dar exista si cazuri in care pot exista efecte adverse fizice, emotionale sau sociale. In cazul unor persoane, autostimularea poate include comportamente cu risc mai mare, cum ar fi lovirea mainilor, capului si picioarelor sau distrugerea unor obiecte ce pot dauna din punct de vedere fizic.
Uneori, comportamentele de autostimulare implica renuntarea la comunicarea verbala si folosirea doar a metodelor nonverbale, gestuale. Daca acest lucru se intampla, trebuie discutat cat mai rapid cu un medic. Pentru unii copii si adulti, autostimularea poate interfera cu atentia si cu abilitatile lor de invatare, dar si cu interactiunea sociala cu alte persoane.
Din pacate, exista multe persoane care nu inteleg modul prin care cei cu autism fac fata emotiilor lor. Comportamentele repetitive pot deranja si supara sau pot sa para inspaimantatoare sau periculoase. Din aceste motive, exista conceptii si judecati gresite cu privire la persoanele cu aceasta afectiune, iar drept urmare se poate ajunge la izolare sociala.
Optiuni de tratament
Autostimularea reprezinta un tip de comportament afisat de persoanele cu autism si este folosit ca mecanism de adaptare la anumite emotii. Autostimularea este realizata pentru a oferi senzatii placute, iar oprirea ei brusca poate avea efecte adverse, deci nu este recomandata.
Pentru a reduce intensitatea si frecventa autostimularii sau chiar oprirea completa a comportamentului, expertii recomanda inlocuirea lenta a obiceiurilor avute cu altele care sunt mai sigure si mai putin deranjante. Comportamentele de inlocuire ar trebui, de asemenea, sa ofere persoanei in cauza aceleasi experiente placute si calmante.
Exemplele includ:
- punerea mainilor in buzunare in loc de lovirea lor;
- mstecarea sau muscarea unui obiect de cauciuc, precum jucariile pentru bebelusi, in loc de roaderea unghiilor sau muscarea degetelor;
- stimularea simtului gustativ prin consumul unor bomboane, in locul degustarii unor obiecte diverse, cu potential toxic.
Exista si alte modalitati de a gestiona sau de a reduce comportamente de autostimulare. Aceste metode sunt reprezentate de:
Utilizarea medicamentelor
Anumite medicamente sunt utilizate de catre persoanele cu autism pentru a le face capabile sa-si reduca gesturile de autostimulare. Cu toate acestea, trebuie cunoscut faptul ca medicamentele de acest tip au si unele efecte secundare. Astfel, medicul trebuie consultat intotdeauna cu privire la riscuri si beneficii.
Psihoterapia
Anumite terapii ocupationale si comportamentale pot ajuta persoanele cu autism sa reduca sau sa opreasca autostimularea. Analiza aplicata a comportamentului reprezinta una dintre metodele de tratament ale autismului ce utilizeaza sisteme de recompensare. In plus, terapiile ocupationale pot ajuta la dezvoltarea raspunsurilor corecte fata de anumiti stimuli, precum cei auditivi sau vizuali.
Modificarea mediului inconjurator si a comportamentelor
Daca exista anumiti factori declansatori cunoscuti, este util ca acestia sa fie eliminati pentru a reduce anxietatea si stresul. De exemplu, daca multimile mari de persoane produc anxietate, persoanele cu autism trebuie sa mearga doar in locuri mai putin aglomerate.
In cazul in care oprirea autostimularii este imposibila in mod complet, este posibila schimbarea comportamentului problematic cu unul mai adecvat.
De exemplu, daca un copil se raneste la nivelul mainilor cand este stresat sau anxios, acesta poate fi incurajat sa renunte la acest obicei si sa foloseasca mingi contra stresului ca inlocuitor. De asemenea, persoanele cu autism pot fi invatate sa realizeze comportamentele de autostimulare doar atunci cand se afla in medii sigure, precum propria locuinta.
Cu progresele curente in terapiile pentru autism, familiile in care exista astfel de cazuri trebuie sa stie ca se poate face fata cu usurinta acestor provocari. Medicul poate oferi cele mai bune sfaturi cu privire la metodele de abordare a autostimularii, din acest motiv nu trebuie sa se astepte mult timp pana la solicitarea de ajutor. Cu cat se intervine mai rapid, cu atat perspectiva de viata este mai buna.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
