Dr. Bianca-Maia Sablici
Medic Rezident Medicina Fizica si de Reabilitare
Spitalul Clinic Municipal de Urgenta Timisoara
Greutatea corporala a unei persoane influenteaza foarte mult starea generala de sanatate.
Printre numeroasele probleme pe care o greutate corporala crescuta le poate cauza, se numara si afectarea sistemului musculo-scheletal.
Astfel, pe langa faptul ca obezitatea reprezinta un factor de risc pentru patologia cardiaca si metabolica, ea are un impact considerabil si asupra articulatiilor.
Obezitatea este considerata una dintre cele mai mari provocari de sanatate publica din lumea moderna.
Obezitatea si supraponderabilitatea favorizeaza aparitia artrozei chiar si la varste mai tinere, in special al artrozei genunchiului, soldului, dar si la nivelul coloanei vertebrale lombare.
Asadar, trebuie subliniat faptul ca o greutate corporala crescuta influenteaza sanatatea articulatiei, atat prin efectele mecanice, cat si prin cele inflamatorii.
O articulatie este alcatuita din totalitatea tesuturilor moi periartriculare prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine intre ele.
In functie de modalitatea de unire a oaselor, articulatiile pot fi clasificate in articulatii cartilaginoase, fibroase si sinoviale.
Dintre aceste tipuri de articulatii, cele mai afectate de greutatea corporala sunt cele sinoviale.
Aceste articulatii sunt cele mai utilizate si suporta cea mai mare greutate. Ele sunt cunoscute si sub numele de diartroze.
Acestea sunt articulatii care au un grad mare de mobilitate.
Fiind articulatii mobile, au o structura complexa ce include un cartilaj hialin, bureletul fibrocartilaginos, capsula articulara, sinoviala, ligamentele periartriculare si lichidul sinovial.
Aceste structuri sunt sensibile la stresul mecanic cauzat de greutatea corporala crescuta.
Printre aceste articulatii sinoviale se numara articulatia genunchiului (tibio-femurala) si articulatia soldului (coxo-femurala).
In comparatie, articulatiile fibroase si cartilaginoase care sunt mai putin expuse la efectele greutatii cororale prin faptul ca ele nu permit miscari ample.
Genunchii nostri sunt supusi unei forte de patru ori mai mare decat greutatea corpului in timpul mersului.
Astfel, se poate intelege riscul de gonartroza la persoanele ce sufera de obezitate sau chiar supraponderabilitate.
O crestere in greutate de 10 kg poate creste forta exercitata asupra genunchilor cu 30-40 kg la fiecare pas in timpul mersului.
Aceasta presiune creste semnificativ si in timpul unor activitati care suprasolicita genunchii, cum ar fi mersul pe teren accidentat sau urcatul scarilor.
Intr-adevar, excesul de greutate expune articulatiile la uzura mecanica prematura.
Aceasta uzura duce in timp la aparitia durerilor, deformarilor articulare sau chiar la schimbarea pattern-ului de mers.
Controlul greutatii este esential pentru mensinerea unei sanatati generale si articulare optime, dar si pentru prevenirea afectiunilor ce pot aparea in asociere cu supraponderabilitatea sau obezitatea.
Prin urmare, este important sa luam o serie de masuri pentru a mentiune greutatea in limite normale.
Obezitatea si complicatiile ce pot aparea reprezinta riscuri insemnate pentru starea generala de sanatate a omului, de aceea, pierderea in greutate reprezinta unul din obiectivele principale.
Acest obiectiv poate fi atins prin modificarea stilului de viata, a dietei, prin administrarea de tratamente medicamentoase sau chiar prin apelarea la chirurgie bariatrica.
Scaderea in greutate poate avea beneficii importante asupra articulatiilor.
Un alt beneficiu pe care il are controlul greutatii corporale ar fi reducerea necesitatii de a suferi o interventie de artoplasie de sold sau genunchi.
Studiile arata ca persoanele obeze au sanse de 20 de ori mai mari de a avea nevoie de o interventie de artroplastie in comparatie cu cele cu greutate normala.
In plus, obezitatea sau kilogramele in plus pot fi uneori considerate contraindicatii in interventiile chirurgicale de protezare deoarece ele prezinta un risc crescut de complicatii postoperatorii.
Asadar, obezitatea complica atat procedura chirurgicala, cat si recuperarea post-operatorie.
Cele mai importante si esentiale metode care contribuie la mentinerea unei greutati corporale in limite normale o reprezinta alimentatia si activitatea fizica regulata.
Dieta trebuie sa fie formata din legume si fructe si trebuie redus consumul de zahar.
In ceea ce priveste activitatea fizica, se pot practica sporturi cu impact redus pe articulatii precum ciclismul, inotul.
De asemenea, se mai poate opta pentru exercitii izometrice care nu solicita articulatiile si care cresc rezistenta musculara, avand eficienta buna in ceea ce priveste cresterea fortei si tonifierea.
Acesta este un antrenament static si trebuie avut in evidenta faptul ca poate creste tensiunea arteriala.
Totodata, se poate practica gimnastica in apa.
Executarea in apa a miscarilor in asa fel incat sa se beneficieze de forta de facilitare a apei, cu miscari de impingere de jos in sus, poate fi si ea benefica.
Numita si hidrokinetoterapie, ea poate fi executata prin imersia integului corp in apa sau doar a mainilor sau picioarelor.
Preventia este cheia in reducerea impactului greutatii corporale asupra articulatiilor.
Educatia alimentara si practicarea de activitati fizice sunt esentiale. Insa pentru cei deja afectati de probleme articulare, accesul la tratament timpuriu este mult mai accesibil in zilele noastre.
Simptomatologia algica poate fi tinuta sub control prin efectuarea regulata a sedintelor de fizioterapie.
Greutatea corporala peste limitele normale reprezinta un factor de risc major pentru sanatatea articulatiilor.
Impactul pe care ea il are accelereaza procesul de uzura articulara, crescand astfel riscul de aparitie a artrozei chiar si la varste tinere.
Cu toate acestea, abordarea unui stil de viata sanatos, care sa implice o alimentatie adecvata si activitate fizica adaptata, pot reduce semnificativ riscul instalarii kilogramelor in plus, promovand o sanatate articulara optima si chiar cresterea calitatii vietii.
Bibliografie
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15986358/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3489068/