Lueta bifida: cauze, complicatii si tratament

Generalitati

Lueta bifida reprezinta o malformatie la nivelul luetei, caracterizata prin divizarea anormala a acesteia. Lueta sau uvula reprezinta o formatiune de tesut musculos suspendata de extremitatea posterioara a valului palatin. Lueta are un rol extrem de important in vorbire si in procesul de inghitire.

Lueta bifida este o boala foarte rara, ce afecteaza aproximativ 2% din populatie. Diagnosticul de lueta bifida se stabileste, de obicei, la nastere, atunci cand un medic analizeaza interiorul cavitatii bucale ale copilului pentru a verifica daca exista diferite malformatii congentiale.

In unele cazuri, malformatia poate fi descoperita inainte de nastere, dupa efectuarea unei ecografii fetale. In alte cazuri, poate fi detectata accidental, dupa nastere, nefiind asociata cu alte probleme de sanatate.

Studiile au demonstrat ca in 30% din cazuri, lueta bifida poate fi asociata si cu palatoschizis, adica o malformatie caracterizata printr-o despicatura la nivelul valului palatin.

Cele mai multe cazuri de uvula bifida sunt provocate de problemele legate de genetica. Rasa indiana din America si rasa mongoloida sunt mult mai predispuse la aceasta afectiune decat rasa alba. De asemenea, malformatia afecteaza mai frecvent barbatii decat femeile.

Tratamentul va depinde in intregime de problemele pe care le provoaca aceasta malformatie persoanei afectate. Daca nu exista complicatii, persoanele cu lueta bifida pot avea o viata normala, chiar si cu aceasta malformatie.

Cauze

Factorii genetici, de mediu si toxicitatea pot fi incriminati pentru aparitia luetei bifide la un nou-nascut. Cu toate acestea, specialistii au afirmat ca o cauza sigura nu este momentan cunoscuta. Aceasta afectiune apare in saptamanile 7-12 de sarcina din cauza unei erori in dezvoltarea normala a luetei.

Daca sunt incriminati factorii ereditari, atunci probabilitatea de a avea un copil cu lueta bifida este strans legata de numarul de persoane din familie la care a mai fost prezenta aceasta malformatie. Din acest motiv, medicul trebuie informat despre istoricul medical familial.

In cazul factorilor toxici si de mediu, pot fi incriminati anumiti factori de risc ce pot spori riscul de a avea lueta bifida sau palatoschizis. Aceste malformatii pot fi produse de:

• Fumatul in timpul sarcinii;
• Diabetul zaharat;
• Abuzul de droguri sau alcool;
• Consumul anumitor medicamente, cum ar fi cele pentru epilepsie;
• Asistenta medicala precara precoce;
• Sindromul Loeys-Dietz;
• Expunerea la radiatii;
• Alte probleme de sanatate.

Complicatii

Nu exista complicatii medicale importante asociate cu o conditie izolata de uvula bifida. De cele mai multe ori, complicatiile sunt reprezentate de probleme de vorbire si de inghitire.

Cu toate acestea, este important sa se elimine asocierea cu palatoschizisul, deoarece acesta poate avea repercursiuni clinice grave. Pentru punerea diagnosticului si evaluarea amanuntita a afectiunilor, medicul poate efectua nazofaringoscopia.

Aceasta examinare presupune introducerea prin nas a unui tub mic, prevazut cu o camera video, pentru a privi zonele afectate.

Tulburari de vorbire

O fisura in valul palatin poate duce, de cele mai multe ori, la probleme de vorbire. In cazurile in care fisura are dimensiuni mici si nu este diagnosticata de la nastere, este posibil ca diagnosticul sa nu poata fi pus decat atunci cand copilul incepe sa vorbeasca si se observa vocea nazonata a acestuia.

Dificultati la inghitire

O alta complicatie a luetei bifide consta in dificultatea ce poate sa apara la inghitire. Acest lucru este consecinta faptului ca tesutul muscular poate lipsi.

Urmarile dificultatilor de inghitire constau in probleme cu hranirea sau cu regurgitarea regulata la sugari. Sugerea slaba sau durata prea mare a suptului pot atrage atentia asupra unor anomalii.

De asemenea, iesirea laptelui pe nas in timpul alaptarii poate sugera existenta palatoschizisului. Dificultatea la inghitire, in cazul copiilor, poate duce la scaderea acestora in greutate.

Uvula bifida nu cauzeaza, de obicei, probleme de respiratie, iar in cele mai multe cazuri nu exista complicatii evidente.

Optiunile de tratament

Lueta bifida este o afectiune benigna, iar daca nu apar complicatii, simpla ei prezenta nu necesita tratament. Cu toate acestea, este esential ca un copil nascut cu lueta bifida sa fie examinat pentru verificarea existentei fisurilor de la niveul valului palatin.

Orice afectiune asociata trebuie monitorizata indeaproape si tratata in urmatorii ani. In functie de severitatea palatoschizisului, poate fi nevoie de interventie chirurgicala.

Cel mai frecvent motiv pentru care este cerut tratamentul luetei bifide este reprezentat de aparitita tulburarilor de vorbire. Persoanele cu tulburari de vorbire vor emite, adesea, sunete nazale, deoarece aerul scapa prin nas.

Tratamentul poate varia de la monitorizarea dezvoltarii vorbirii si interventia in cazul in care exista intarzieri sau erori, la terapia logopedica sau interventia chirurgicala.
Persoanele cu uvula bifida pot dezvolta si o afectiune numita insuficienta velofaringiana.

Aceasta tulburare apare atunci cand palatul moale nu este complet dezvoltat, iar vorbirea este afectata. In acest scenariu, chirurgia este necesara pentru repararea palatului si a inchide zonele incomplete. Chiar si dupa aceasta interventie, 20% din copiii care au suportat operatia pot avea inca probleme de vorbire prezente.

In unele cazuri, ca o alternativa la chirurgie, un medic stomatolog poate sa realizeze un aparat special ce se fixeaza in cavitatea bucala si poate ajuta la problemele de vorbire.

In cazul problemelor de hranire si inghitire, aceste lucruri pot fi rezolvate prin invatarea anumitor tehnici de hranire.

Persoanele care prezinta uvula bifida asociata cu palatoschizis pot dezvolta afectiuni ale urechilor si infectii la nivelul acestora, putand duce la reducerea capacitatii auditive.

Tratamentul pentru aceste afectiuni trebuie recomandat de un medic specialist in ORL si poate include antibiotice si tuburi de ventilatie auriculara.

Tratamentele pentru complicatiile auriculare trebuie instituite rapid, deoarece aceste complicatii, lasate netratate, pot duce la pierderea permanenta a auzului, care, la randul sau, poate afecta si vorbirea.

Concluzii

In cazul celor mai multe persoane, lueta bifida nu provoaca complicatii. Aceste persoane pot duce o viata normala si sanatoasa, fara interventii medicale suplimentare.
Lueta bifida este asociata frecvent cu palatoschizis, acest fapt putand duce la tulburari de vorbire, dificultati la inghitire si probleme de auz.

Lueta bifida reprezinta o afectiune care, in cele mai multe cazuri, este descoperita inca din copilarie, dar exista si persoane care au descoperit-o la maturitate.

Este foarte importanta diagnosticarea si evaluarea cat mai precoce pentru a se putea evita eventualele complicatii si inceperea tratamentului adecvat. Tratamentul va depinde complet de complicatiile pe care le provoaca afectiunea de baza.