Prehipertensiunea reprezinta cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale, insa fara sa fie indeplinite criteriile de hipertensiune arteriala.
In mod normal, tensiunea arteriala are valori normale de 120 mmHg pentru cea sistolica, respectiv 80 mmHg pentru tensiunea diastolica.
Uneori medicii utilizeaza termenul de "tensiune arteriala normal-crescuta" pentru valorile tensionale intre 120-129 mmHg sistolica, 80-85 mmHg diastolica.
Prehipertensiunea poate fi echivalata cu o hipertensiune de grad 1, cu valori tensionale usor crescute si fara risc cardio-vascular semnificativ.
Orice valoare tensionala ce depaseste 140/90 trece de la stadiul de prehipertesniune la diagnosticul de hipertensiune arteriala.
Desi poate parea inofensiva, prehipertensiunea este o cauza de ingrijorare.
Pacientii cu aceasta problema pot evolua usor catre hipertensiune, iar riscul de insuficienta cardiaca, infarct miocardic si accident vascular cerebral creste la pana de 3 ori mai mare fata de pacientii cu valori tensionale normale.
Studiile estimeaza ca majoritatea pacientilor cu prehipertensiune, din cauza controlului deficitar, ajung la hipertensiune in 3-4 ani de la diagnostic.
Bolile cardio-vasculare reprezinta una dintre cele mai frecvente categorii de patologii, iar hipertensiunea arteriala este printre primele responsabile de multe probleme acute sau cronice.
Prehipertensiunea este implicit o patologie frecventa, afectand 1 din 3 oameni.
Prehipertensiunea nu da, de regula, simptome specifice.
Singura modalitate de a identifica valorile tensionale mari este prin masurarea tensiunii arteriale.
Atunci cand apar simptome, acestea pot fi provocate de alte patologii asociate sau pot indica pusee hipertensive, caz in care stadiul de prehipertensiune este depasit.
Pacientii cu prehipertensiune au deseori semne precoce de ateroscleroza.
Acestea pot include:
- Ateroscleroza carotidiana, cu ingustarea precoce a lumenului si diminuarea vascularizatiei cerebrale
- Dilatarea ventriculara
- Depozite anormale in arterele coronare si ischemie miocardica secundara
De asemenea, pacientii cu prehipertensiune au risc mare de a avansa spre hipertensiune arteriala, patologie ce aduce riscuri suplimentare.
Procentul exact de pacienti nu este cunoscut, din cauza lipsei simptomelor ce caracterizeaza prehipertensiunea.
Astfel multi pacienti primesc direct diagnosticul de hipertensiune arteriala.
Cercetatorii nu cunosc cauza exacta a prehipertensiunii, insa exista mai multi factori ce contribuie la instalarea acesteia.
Mai mult de 95% dintre pacientii cu prehipertensiune arteriala nu au un factor unic ce a dus la cresterea valorilor tensionale, ci mai multi.
Factorii principali sunt cei dietetici: consumul excesiv de sare, consumul de alcool, sedentarismul si IMC-ul peste 25, ceea ce indica suprapondere sau obezitate.
Fumatul este de asemenea una dintre principalele cauze.
Pentru un procent mic de pacienti, prehipertensiunea este secundara altor patologii: apnee de somn, boala renala, boala tiroidiana.
Multi pacienti cu prehipertensiune au cazuri de hipertensiune arteriala in familie, insa de cele mai multe ori nu sunt implicati factori genetici, ci sunt transmise obiceiuri nesanatoase si un stil de viata nociv ce creste riscul de boli cardiovasculare.
Medicul de familie, medicul cardiolog si orice alt medic poate diagnostica valorile tensionale crescute prin masurarea repetata, in 2-3 sedinte, a tensiunii arteriale la nivel brahial.
Pentru interpretarea valorilor si stabilirea diagnosticului de prehipertensiune este nevoie de consultul cardiologic de specialitate.
Valorile ce sunt incadrate in prehipertensiune sunt cuprinse intre: 120-139 pentru tensiunea arteriala sistolica, 80-89 pentru tensiunea arteriala diastolica.
Prehipertensiunea ar trebui sa fie tratata intotdeauna, pentru a evita evolutia acesteia catre hipertensiune arteriala si cresterea riscului cardiovascular.
Pentru majoritatea pacientilor, in acest punct, tratamentul consta in schimbarea stilului de viata si adoptarea unor obiceiuri sanatoase, care sa promoveze sanatatea vasculara.
In cazurile refractare, dupa cateva luni de tratament corevativ, se poate adauga tratamentul medicamentos antihipertensiv.
Medicii cardiologi recomanda:
- Exercitii fizice regulate, aerobice: cel putin 150 de minute pe saptamana de efort aerobic moderat sau 75 de minute pe saptamana de efort aerobic intens
- Atingerea si mentinerea unei greutati optime pentru dumneavoastra, cu un IMC sub 25
- Opriti utilizarea produselor cu tutun, inclusiv fumatul pasiv
- Ajustati-va dieta zilnica: evitati alimentele grase si bogate in sare si cresteti aportul de fructe si legume proaspete
- Limitati consumul de alcool, pana la o cantitate minima si cat mai rar
- Gestionati stresul zilnic
Apelati la specialisti pentru a reusi sa implementati un nou stil de viata: un dietetician, un antrenor personal, psiholog etc.
Daca este controlat stilul de viata, exista sanse foarte mari sa nu aveti nevoie de tratament medicamentos si sa nu evolutati spre hipertensiune arteriala.
Atunci cand vine vorba despre patologiile cardio-vasculare, inclusiv prehipertensiunea, preventia este cheia.
Exista multe masuri pe care le puteti lua pentru a preveni cresterea tensiunii arteriale:
- Evitati produsele cu tutun
- Faceti efort fizic de cateva ori pe saptamana
- Gestionati-va stresul zilnic: tehnici de relaxare, respiratie, meditatie, psihoterapie
- Reduceti-va consumul de alcool cat de mult posibil
- Reduceti cantitatea de sare din dieta: alimentele ultra-procesate sunt adesea bogate in sare si daunatoare
- Mentineti o greutate optima varstei si inaltimii dumneavoastra
Un studiu major a identificat ca pacientii cu prehipertensiune au risc mai mare de patologie cardiovasculara si accident vascular cerebral decat pacientii normotensivi.
Prehipertensiunea ar putea avea un prognostic foarte bun, cu regresie catre valori tensionale normale, prin inlaturarea factorilor de risc si modificarea permanenta a stilului de viata.
In acelasi timp aceasta poate evolua spre hipertensiune, prognosticul fiind inrautatit din cauza riscurilor asociate: infarct miocardic, accident vascular cerebral, diabet zaharat de tip 2, boala renala.
Masurarea regulata a tensiunii arteriale, in special dupa varsta de 40 de ani, ajuta la identificarea din timp a prehipertensiunii si astfel la imbunatatirea prognosticului.
Medicii recomanda un consult anual la medicul de familie, de rutina, pentru evaluarea tensiunii arteriale si nu numai.
Pacientii cu antecedente personale sau familiale de boli cardiovasculare ar trebui evaluati o data la 6 luni, atat de medicul de familie cat si de medicul cardiolog.
Tensiunea arteriala normala este foarte importanta pentru sanatatea generala si cardiovasculara, insa din pacate aceasta nu primeste importanta cuvenita.
Din fericire, puteti controla direct valorile tensionale cu ajutorul stilului de viata pe care il adoptati: alimentatia zilnica, consumul de toxice, efort fizic, stres.
Mergeti la un consult medical anual pentru a va asigura ca valorile tensionale nu sunt crescute, iar daca este diagnosticata prehipertensiunea, urmati recomandarile de tratament ale medicului.
Bibliografie
https://www.webmd.com/hypertension-high-blood-pressure/prehypertension-are-you-at-risk
https://www.healthline.com/health/high-blood-pressure-hypertension/prehypertension
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.