Metode eficiente de a trata sughitul
Generalitati
Cine nu s-a confruntat oare cu cel putin 2 - 3 atacuri de sughit?
Adesea benigne si autolimitante, sughiturile sunt mai degraba enervante decat periculoase.
Dispar de la sine in cateva minute, la fel de brusc precum au aparut si nimeni nu poate preciza care este riscul de recurenta.
Deoarece fiecare individ este unic, pana si sughitul are caracteristici diferite.
Durata unui atac variaza de la cateva minute la cateva ore, insa exista si cazurile mai putin fericite in care sughitul dureaza zile, saptamani sau chiar ani.
Exista chiar si recorduri in ceea ce priveste durata sughitului, un barbat din Statele Unite sughitand timp de 68 de ani.
Frecventa sughitului variaza si ea, de la 4 la 60 de sughituri pe minut, iar intensitatea zgomotului este si ea diferita pentru fiecare dintre noi.
Specialistii considera ca fiecare sughitam cam la fel de fiecare data, adica atacul se va incheia dupa ce un anumit numar de sughituri a fost realizat.
Sughitul se datoreaza contractiei involuntare spastice a diafragmei, contractie urmata de inchiderea brusca a corzilor vocale ceea ce produce sunetul caracteristic.
Cauzele de aparitie sunt foarte variate, de la unele aparent banale, cum ar fi distensia gastrica ce insoteste o masa abundenta, pana la cele grave si cronice, cum ar fi afectiuni cardiace, gastrice sau pulmonare care necesita tratament de specialitate.
Remediile pentru vindecarea si ameliorarea sughitului sunt si ele cel putin la fel de variate ca si etiologia acestuia, eficienta lor variind insa de la caz la caz.
Tratamentul sughitului se poate clasifica in tratament traditional, masurile putand fi aplicate si la domiciliu si tratament de specialitate.
Cuprins articol
Tratamentul la domiciliu
Masurile terapeutice traditionale sunt recomandate pentru ameliorarea cazurilor usoare de sughit.
Eficienta unora dintre ele se datoreaza faptului ca ele pot creste concentratia dioxidului de carbon din sange, ceea ce va stopa sughitul.
Acesta este motivul pentru care este eficient sa ne tinem respiratia pentru cateva secunde.
Altele sunt eficiente prin faptul ca stimuleaza nervul vag, cum este cazul celor in care se recomanda consumul de apa rece.
Alte masuri ce pot fi eficente sunt:
- Speriatul;
- Consumul de unt de arahide;
- Ingestia de otet (nu mai mult de o lingura);
- Hiperventilatia;
- Consumul de zahar granulat (sau plasare lui sub limba);
- Gargara cu apa rece;
- Stimularea suprafetei limbii;
- Respiratia regulata intr-o punga de hartie;
- Inhalarea de saruri volatile.
Specialistii recomanda in anumite cazuri si tratamente alternative precum acupunctura sau hipnoza.
Tratamentul de specialitate
Tratamentul de specialitate recomandat in cazul sughiturilor variaza in functie de gravitatea fiecarui caz, dar si in functie de boala de baza care a determinat aparitia sughitului in sine.
In majoritatea cazurilor nu se ajunge la astfel de tratamente deoarece sughitul raspunde la tratamentul la domiciliu sau trece de la sine.
Daca sughitul este refractar la metodele traditionale, se poate recomanda un tratament specific ce poate include:
- Clorpromazina: este considerat tratamentul de electie pentru sughitul cronic.
Se administreaza pe cale intravenoasa (lent) sau intramusculara.
Pe durata administrarii tensiunea arteriala a pacientului trebuie monitorizata foarte strict, iar anterior administrarii, in vederea evitarii aparitiei hipotensiunii arteriale se recomanda incarcarea cu fluide a pacientului (500-1000 ml de fluide administrate intravenos).
Tratamentul cu clorpromazina trebuie administrat cu precautie pacientilor cu istoric de convulsii si celor varstnici si este contraindicat celor cu afectiuni cardiace sau hepatice severe, celor cu glaucom cu unghi inchis, celor cu afectiuni ale sistemului nervos central precum si celor cu feocromocitom.
Clorpromazina este considerata cel mai eficient medicament disponibil pana in prezent pentru tratamentul sughitului, vindecand peste 80% dintre pacienti;
- Baclofen: este un relaxant muscular si este recomandat pacientilor care au contraindicatie pentru clorpromazina sau alti agenti similari ei.
Este un compus care interactioneaza cu benzodiazepine, antidepresive triciclice analgezice si alcool, si de aceea trebuie administrat cu precautie pacientilor aflati in tratament cronic cu astfel de compusi;
- Anticonvulsivante: sunt recomandate in cazurile in care spasmul muscular este foarte sever.
Se pot administra: fenitoina, acid valproic, carbamazepina.
Starea pacientului trebuie monitorizata foarte atent pe toata durata tratamentului cu astfel de compusi, se recomanda efectuarea periodica de analize si hemograme, investigarea functiei heaptice si renale;
- Sedative: haloperidol, cloral hidrat;
- Anestezice: se pot administra ketamina, lidocaina. Ketamina actioneaza la nivel de cortex cerebral scazand astfel intensitatea spasmului muscular.
Tratamentul chirurgical si alte proceduri terapeutice
In cazuri extreme se poate apela la tratamentul chirurgical. Acesta consta in blocarea functionarii nervului frenic.
Aceasta poate fi permanenta (sectionare chirurgicala) sau temporala, prin injectarea unui anestezic.
Morbiditatile asociate acestei proceduri sunt insa foarte importante si metoda nu are suces in toate cazurile, deci se poate dovedi chiar inutila si periculoasa.
O alta procedura chirurgicala mult mai eficienta este insa decompresia microvasculara a nervului vag.
Se mai pot realiza:
- Metode de stimulare vaso-vagala: manevra Valsalva, masaj de sinus carotic, aplicare de presiune digitala asupra globilor oculari.
Astfel de metode trebuie efectuate doar de catre medic, in mediu spitalicesc si doar daca nu exista contraindicatii, altfel complicatiile pot fi fatale;
- Masaj rectal digital: este recomandat anterior administrarii unui tratament medicamentos, deoarece s-a dovedit eficient in foarte multe cazuri. Poate opri imediat sughitul;
- Montarea de sonde nazogastrice care pot reduce distensia gastrica: procedura este recomandata daca exista o distensie ca urmare a unei mese abundente sau a aerofagiei (ingestiei de aer);
- Stimularea nervului vag: este o procedura recomandata pana nu de mult doar pacientilor cu epilepsie, insa mai nou ea are indicatie si in tratamentul sughitului cronic.
Un aparat special este implantat (pe cale chirurgicala) in torace si poate fi programat sa trimita stimuli electrici de intensitati moderate la intervale regulate catre nervul vag.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
