Glutenul este o combinatie biochimica din clasa proteinelor, sau mai precis in cereale se gaseste sub forma de prolamina si glutelina.
Glutelina se regaseste in grau sub forma de glutenina, in orz ca si hordenina, in ovaz ca si avenalina, in orez ca si oricenina, in secara ca si secalinina, iar in porumb ca si zeanina.
Insa glutenul la care se face referire cand vorbim despre o intoleranta la gluten este cel din grau adica la glutenina.
Glutenul este folosit in produsele de panificatie deoarece confera acestuia elasticitatea. In schimb glutenul se poate regasi si in anumite produse de patiserie precum foietajele la anumite prajituri, sau in anumiti biscuiti pentru a conferi acestor produse fragezimea.
Din punct de vedere medical, glutenul la persoanele cu intoleranta la gluten se regaseste in produsele cu continut bogat in grau, secara, orz sau ovaz, germenii de grau sau faina de cartofi.
Restul alimentelor de tipul quinoa, porumb, orez sau hrisca nu sunt toxice pentru organismul uman. Tot aici sunt acceptati si derivatii acestor produse, adica pentru porumb este acceptat atat malaiul cat si popcornul.
Intoleranta la gluten poarta denumirea de boala celiaca.
Boala celiaca este o patologie autoimuna, sistemica si transmisibila genetic (sau congenitala). Aceasta inseamna ca este de mai multe feluri :
- Autoimuna :
Aceasta este principala caracteristica a bolii celiace, in general cand vorbim despre orice tip de boala imuna vom vorbi despre self vs. self sau altfel spus organismul lupta impotriva organismului.
Mai concis, aceasta inseamna ca in prezenta consumului de gluten, sistemul imunitar la persoanele ce au intoleranta la gluten vor incepe sa produca in exces anticorpi ca si in cazul unui agent patogen, unui germene, iar acesti anticorpi vor incepe sa incerce sa lizeze toate tesuturile si celulele unde se gaseste fixat gluten, din acest motiv patologia poate fi una destul de grava.
Evident ca primele celule vizate pentru liza sunt cele din intestinul subtire unde se face in mod fiziologic absorbtia glutenului. Din acel moment putem vorbi deja despre o boala celiaca.
- Sistemica :
Deoarece in afara afectarii intestinului subtire unde va incetini prin lizarea cililor intestinali (unde se produce absorbtia acestora) acesti anticorpi vor incepe sa caute unde se mai gaseste fixat gluten si vor incerca distrugerea acestuia, astfel ca pot sa fie afectate sistemul vascular, sistemul limfatic cat si sistemul osos sau mai precis articulatiile.
Insa mai este un motiv pentru care vorbim despre intoleranta la gluten ca de o boala sistemica, deoarece dupa cate a fost observat din punct de vedere statistic si nu neaparat medical este faptul ca aceasta patologie (intoleranta la gluten) are tendinta de a se asocia si cu o serie de alte patologii sistemice, precum diabetul zaharat tip 1, sau cu alte tulburari metabolice.
- Transmisibila genetic :
Intoleranta la gluten este o patologie care se transmite de la unul dintre parintii bolnavi de aceasta patologie, in schimb se poate sa nu fie activata pe o mare perioada de timp, fie ca persoana nu consuma inca alimente ce contin gluten, fie ca inca reactivitatea sistemului imunitar este initial latenta si astfel nu exista aceste probleme.
Principalul simptom la intoleranta la gluten este similar oricarui tip de reactie alergica, primele semne pot fi unele digestive, urmate de unele dermatologice, iar intr-un final se poate ajunge la simptome sistemice.
- Semne digestive :
Primele semne digestive de intoleranta la gluten vor fi inapetenta, urmata de balonare (meteorizare) sau crampe abdominale care pot culmina cu greata dar nu neaparat urmate de varsaturi.
Tot la semnele digestive intra si constipatia sau reversul, diareea.
Un alt pas important la semnele digestive este dat de aceste tulburari de tranzit si de deficit de absorbtie (malabsorbtia) care va duce la o scadere in greutate pe care pacientul poate sa nu si-o explice sau la care poate sa ii dea motivatia de o cantitate alimentara mai mica consumata.
In cadrul semnelor sistemului digestiv si mai precis in cavitatea bucala pot sa inceapa sa apara acele afte bucale in numar tot mai mare si ulterior eroziuni de smalt dentar, acest fapt indica din punct de vedere fiziopatologic ca sistemul imunitar deja hiperactiv incepe sa atace si celelalte puncte ale sistemului digestiv si nu doar intestinul subtire.
- Semnele dermatologice:
La limita intre digestiv si dermatologic regasim aftele bucale, dar mai apoi pot sa inceapa aparitia de vezicule pruriginoase, cu mancarimi importante care se prezinta sub forma unor mici puncte rosii si cum am spus cu o senzatie acuta de mancarime.
Initial aceste vezicule vor aparea in zona abdomenului, dar mai apoi pot sa apara si pe torace sau pe spate. Aceste vezicule sunt asemanatoare cu cele provocate de herpes din acest motiv aceasta dermatita mai este denumita si dermatita herpetiforma.
- Semnele sistemice :
Cel mai sensibil sistem este aproape intodeauna cel nervos, dar si aici poate exista o corelare ca mai intai a fost afectat sistemul vascular care numai confera calitatea si cantitatea de nutrienti necesara si astfel sistemul nervos va fi cel care sufera.
In cazul sistemului nervos vom vorbi despre o oboseala fara epuizare sau fara un motiv clar, urmate de ameteli si tulburari de echilibru. Mai apoi se poate vorbi chiar de depresie sau de starea generala de rau.
Tot in cazul semnelor sistemice se poate vorbi de o afectare a sistemului osos sau osteo-articular toate acestea corelate in continuare cu aceasta intoleranta la gluten. Astfel ca, din punct de vedere al unui ortoped sau reumatolog, va aparea o osteoporoza precoce (raportat la varsta).
Dupa cum am observat, aceasta patologie este una atat de complexa si care poate simula atatea patologii colaterale incat un diagnostic doar pe o anamneza este destul de dificil in stadiul incipient, mai ales ca nu se va face obligatoriu imediat corelatia cu gluten.
Astfel ca exista posibilitatea ca pacientul sa se prezinte la dermatolog unde initial sa primeasca diagnosticul de eruptie herpetica, ori la gastroenterolog unde acesta ar putea diagnostica in prima faza un colon iritabil, sau la un ortoped ori reumatolog unde va pune diagnosticul de osteoporoza.
Toate aceste diagnostice nu ar fi nici unul gresit luate per ansamblu doar ca in spatele lor se regaseste aceasi cauza comuna si anume aceasta boala sistemica sub denumirea de intoleranta la gluten sau boala celiaca.
Diagnosticul de certitudine la boala celiaca sau intoleranta la gluten se pune doar paraclinic, adica prin niste analize de laborator recoltate din sange.
Astfel ca principalele analize de laborator vor include tocmai acei anticorpi care sunt responsabili pentru aceasta patologie si aici vom face referire la :
- Anticorpii antigliadina ;
- Anticorpii tisulari ai transglutaminazei - tTG, acesta este autoantigenul cel mai important cand vorbim despre o intoleranta la gluten (boala celiaca). Aceasta este o enzima care catalizeaza proteinele si cum si glutenul este o proteina este mai mult decat precis ca va interactiona si cu acesta si cu compusii biologici (anticorpii) care vor interactiona cu aceasta.
In boala celiaca acest tTG va avea valori foarte crescute. Iar anticorpii care interactioneaza cu aceasta sunt anticorpii IgA care sunt anticorpii anti-tTg, astfel ca dozarea IgA in prima faza ne poate conduce spre aceasta patologie.
- Anticorpii anti endomisium alaturii (sau Anticorpii EMA)
La acestea se poate adauga si o testare genetica mai amanuntita, dar si mai costisitoare si anume testarea genelor HLA-DQ2 si HLA-DQ8. Aceste gene HLA sunt singurele gene ce vor lega gliadinul care au rolul de a identifica pentru sistemul imun acest gliadin.
Aceste gene apar doar la persoanele ce vor manifesta boala celiaca si tocmai aceste gene sunt primii identificatori ca un agent patogen al glutenului si care vor declansa toata reactia in lant ulterioara de mobilizare generala a anticorpiilor.
Dupa toate aceste analize de laborator este mai mult decat esentiala o biopsie pentru confirmare si o refacere a anamnezei raportata la noile date aflate. Aceasta biopsie si refacere a anamnezei amanuntita in urma celor aflate este foarte importanta deoarece in multe cazuri testele paraclinice ies in prima faza negativ si aceasta nu inseamna o infirmare a intolerantei la gluten.
De fapt, ar insemna ca pacientul ori nu a fost expus la gluten ori nu a fost expus suficient incat sistemul sau imunitar sa aiba timp sa reactioneze si sa produca anticorpii antigliadina astfel incat sa se produca deja boala celiaca ca si raspuns autoimun.
Singurii pacienti la care exista posibilitatea de a se pozitiva in mod fals analizele paraclinice dar nu si biopsia, pentru intoleranta la gluten sunt pacientii care sufera de boala Crohn, unde anumite simptome digestive se aseamana si astfel exista posibilitatea de anumite similitudini, insa efectuarea analizelor genetice (HLA) la care se adauga si biopsia, confera certitudinea de diagnostic pentru intoleranta la gluten.
Principala metoda de tratament pentru orice patologie declansata initial printr-o reactie de tip alergic, este excluderea alergenului, astfel ca daca o persoana este diagnosticata cu intoleranta la gluten, acesta in mod obligatoriu va trebui sa excluda din alimentatie orice produs simplu sau compus care contine gluten.
Simptomatic, daca exista o reactie alergica prea puternica in faza acuta se recomanda prezentarea la medic pentru tratamentul adecvat crizei acute.
Restul simptomelor daca sunt cronice pot fi tratate de catre fiecare medic specialist in parte sau ameliorate macar (ortoped, dermatolog, etc.) iar restul simptomelor o data exclus glutenul din alimentatie vor incepe treptat sa se reduca pana ce organismul se va vindeca complet.
Informatia daca sunteti sau nu o persoana ce sufera de boala celiaca sau mai precis daca are intoleranta la gluten este esentiala, astfel ca un om mai informat este un om mai sanatos.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.