Unele persoane au constatat ca dupa ce consuma paste, paine sau biscuiti au o stare generala neplacuta. Graul din cele mai multe dintre produsele pe baza de cereale este considerat a fi vinovat de dureri abdominale, flatulenta, balonare si diaree.
Glutenul din compozitia acestuia irita intestinul. Aceasta proteina se regaseste in grau, secara, orz si este numitorul comun in cele mai multe dintre produsele pe baza de cereale, consumate zilnic.
Intoleranta usoara la gluten poate fi inconfortabila, dar simptomele sunt trecatoare. Vestea buna este ca intoleranta la gluten nu este o alergie alimentara si consumul de gluten nu determina de obicei situatii neplacute, cu exceptia persoanelor care sufera si de boala celiaca.
Cei care sufera de intoleranta la gluten vor evita:
- graul sub toate formele sale
- secara
- orz
- tarate de ovaz
- germeni de grau
- tarate
- graham, gluten
- faina de cartofi.
Este permis consumul de:
- qinoa
- hrisca
- popcorn
- malai
- mei
- paine, cereale, biscutiti si paste din proumb, orez, cartofi, soia, tapioca si in.
Intoleranta grava la gluten se numeste boala celiaca. Aceasta presupune declansarea activitatii sistemului imunitar, in sensul ca atunci cand oamenii care sufera de boala celiaca vor consuma alimente care contin gluten, sistemul imunitar raspunde prin deteriorarea cililor (care in mod normal protejeaza intestinul subtire si care absorb substantele nutritive din alimente).
Din acest motiv, boala celiaca denumita si enteropatia gluten sensibila, sprue celiac sau nontropical este considerata o boala autoimuna, genetica.
Boala celiaca nu este doar o afectiune a intestinului ci este o boala multisistemica insotita de numeroase simptome, cu implicatii serioase. Boala celiaca poate implica malnutritie, care poate duce la anemie, osteoporoza, depresie, probleme de comportament, tulburari de crestere la copii, dar si alte manifestari neplacute.
Oamenii care sufera de boala celiaca pot suferi si de alte conditii autoimune, cum ar fi diabetul zaharat de tip 1 si artrita reumatoida.
Pana destul de recent, boala celiaca a fost considerata a fi o afectiune destul de rara. Totusi, aceasta se transmite genetic, iar la multe dintre persoanele care sufera de boala celiaca, aceasta inca n-a fost depistata.
Specialistii considera ca este nevoie chiar si de peste 10 ani pentru a se stabili un diagnostic definitiv. Daca o persoana considera ca ar putea suferi de boala celica ar trebui sa reziste tentatiei de a urma o dieta fara gluten inainte ca afectiunea sa fie diagnosticata de medic.
Atunci cand nu se consuma gluten, intestinul incepe sa se vindece, iar acest proces va influenta valoarea markerilor din sange sau tesutul de intestin care ar putea indica prezenta bolii celiace.
Pentru un diagnostic ferm si investigatii adecvate se va consulta medicul care va solicita realizarea unor analize de sange care vor ajuta la diagnosticarea bolii. Cele mai frecvent realizate teste, in acest scop, presupun evaluarea anticorpilor edomisiali si dozarea anticorpilor anti-transglutaminaza tisulara.
Daca rezultatele sugereaza prezenta bolii celiace, se va face, pentru confirmarea diagnosticului, o biopsie a intestinului subtire. Aspectul de dermatita hepretiforma, insotita de o senzatie puternica de mancarime si eruptia pe piele a unor vezicule poate fi de asemenea, un indicator precis de boala celiaca.
Exista multiple simptome ale intolerantei la gluten iar manifestarea lor variaza mult de la o persoana la alta. Cu toate acestea, iata care ar fi cel mai frecvent intalnite si mai importante manifestari:
- distensie abdominala
- dureri si crampe abdominale
- crize alternative de diaree si constipatie
- anemie
- artrita
- deficit de atentie
- autism
- balonare
- pierdere a densitatii osoase
- bolborosit al stomacului
- constipatie
- dificultati de crestere
- depresie, anxietate si iritabilitate
- dermatita herpetiforma
- diabet
- diaree
- oboseala
- flatulenta urat mirositoare
- scaune urat mirositoare
- ataxie la gluten
- scaune cenusii
- caderea parului
- dureri de cap si migrene
- hipoglicemie
- infertilitate
- dureri articulare
- artrita juvenila idiopatica
- intoleranta la lactoza
- rani sau ulceratii la nivelul gurii
- greata
- amorteala sau furnicaturi la nivelul mainilor si picioarelor
- osteoporoza
- neuropatie periferica
- boala Sjogren
- steatoree
- probleme gingivale si ale dintilor
- sindromul Turner
- deficit de minerale si vitamine
- varsaturi
- scadere inexplicabila in greutate
- urticarie.
Totusi, pentru stabilirea unui diagnostic corect, se va consulta medicul, intrucat boala este destul de grava, iar tratamentul trebuie urmat cu atentie, conform recomandarilor specialistilor.
Chiar daca pare ca este o reactie la proteina din grau, boala celiaca nu este, in mod special, o alergie la grau.
O alergie la grau este raspunsul globulelor albe, numite bazofile si mastocite la imunoglobulina E (IgE). In termeni laici, aceasta este o alergie traditionala in cazul careia bolnavul va dezvolta anticorpi la antigeni, in acest caz, la grau.
Totusi, o persoana poate sa fie alergica la grau dar sa nu sufere de boala celiaca (intoleranta la gluten) sau poate sa manifeste boala celiaca si sa nu aiba o alergie la grau. Acestea sunt doua raspunsuri complet diferite ale organismului unei persoane.
In marea majoritate a cazurilor, simptomele intolerantei la gluten vor fi sistemice si vor fi rezultatul consumului de gluten pe parcursul unei perioade lungi de timp. Totusi, manifestarile intolerantei la grau sunt percepute in general, ca cele ale unei alergii tipice: rapide si aparute in urma unei singure expuneri.
Diagnosticarea unei persoane cu intoleranta la gluten poate fi frustranta, intrucat aceasta boala autoimuna poate fi subtila si insidioasa, iar renuntarea la anumite tipuri de alimente se poate face cu dificultate.
De exemplu, daca o persoana mananca o bucata de paine bogata in gluten, ar putea avea reactii imediate, si ar putea crede ca sufera mai degraba de o alergie decat de intoleranta la gluten.
Simptomele intolerantei la gluten se manifesta mai mult ca o deficienta nutritionala cu simptome care debuteaza incet, de-a lungul timpului. Aceste manifestari pot fi grave si foarte grave, dar in cele mai multe dintre cazuri sunt sistemice.
Diagnosticul de boala celiaca se confirma prin pozitivarea testelor de anticorpi la proteinele numite gluteina si gliadina, dozarea anticorpilor anti-transglutaminaza tisulara, anticorpilor anti-endomisium alaturi de testarea genelor HLA-DQ2 sau HLA-DQ8.
Daca medicul stabileste ca simptomele unei persoane sunt specifice intolerantei la gluten, iar investigatiile confirma acest lucru, se poate pune diagnosticul de boala celiaca. Boala celiaca, este deseori gresit diagnosticata sau trecuta cu vederea. Din fericire, multi oameni devin sensibili si mai constienti de intoleranta la gluten, iar la copii conditia este mai usor de diagnosticat decat in trecut.
Totusi, simptomele intolerantei la gluten la adulti sunt destul de dificil de recunoscut intrucat coincid cu cele ale multor conditii, cum ar fi colita ulceroasa, boala Crohn si intoleranta la lactoza. Si pentru ca adultii se obisnuiesc sa traiasca cu un oarecare disconfort, boala celiaca ramane, in cazul acestora, deseori, netratata.
Este important sa se cunoasca faptul ca exista teste clinice (analize de sange si/sau biopsie intestinala) care pot determina cu certitudine daca o persoana sufera sau nu de boala celiaca. Totusi rezultatele neconcludente sau negative ale acestor investigatii nu inseamna neaparat ca afectiunea nu este prezenta.
De fapt, la majoritatea oamenilor care au simptome specifice intolerantei la gluten, rezultatele au fost negative pentru boala celiaca. Important este ca in prezent, se fac studii si cercetari legate de boala celiaca.
In cazul in care o persoana banuieste ca sufera de aceasta afectiune, iar rezultatele testelor nu au confirmat prezenta bolii, se poate lua in calcul si testarea steatoreei sau excesul de grasimi din scaun, aspect care a devenit parte a unuia din cele mai riguroase teste pentru depistarea intolerantei la gluten si examinarii sensibilitatii la gluten.
Deoarece investigatiile nu sunt concludente, diagnosticul medical al multor bolnavi se va baza pe o varietate de proiectii si investigatii. Cele mai frecvente manifestari specifice sunt cele gastro-intestinale (sau disconfortul gastro-intestinal), cum ar fi diareea, flatulenta si balonarea. Alte simptome pot include durerile articulare, oboseala si durerile de cap, dar si ataxia la gluten.
In prezent se estimeaza ca exista multi oameni care sufera de intoleranta la gluten sau boala celiaca, dar multe dintre simptome se suprapun cu ale altor boli si conditii. Constipatia, diareea, flatulenta, balonarea, durerile articulare si oboseala mentinonate ca fiind cele mai frecvente manifestari de boala celiaca pot sa apara in cazul a zeci de boli si afectiuni.
Iar in alte cazuri, boala celiaca va fi nediagnosticata ani de zile. De aceea, se va consulta mai degraba medicul in defavoarea autodiagnosticarii. De asemenea, persoanele adulte care se confrunta cu dureri inexplicabile la nivelul articulatiilor, anemie, osteoporoza sau infertilitate trebuie sa discute cu medicul posibilitatea prezentei intolerantei la gluten.
Modul cel mai precis de a identifica si diagnostica simptomele de intoleranta la gluten este de a folosi o dieta stricta din care se vor elimina alimentele care contin gluten, o perioada semnificativa de timp. In acest interval de timp se va observa si se vor compara simptomele din perioada anterioara si cele din perioada de eliminare a alimentelor.
Boala celiaca este cauzata de interactiunea in urma careia rezulta inflamatie, dintre gliadina (o proteina care contine gluten din grau si alte cereale, cum ar fi orz si secara) si enzime transglutaminaze tisulare.
Aceasta inflamatie aplatizeaza mucoasa intestinului subtire si impiedica astfel capacitatea intestinului subtire de a absorbi nutrientii.
Cel mai bun mod de a gestiona aceasta afectiune este de a adopta o dieta stricta, fara gluten. Din fericire, in prezent sunt disponibile, in comert, din ce in ce mai multe tipuri de alimente fara gluten.
Ca denumire pentru o conditie, ataxia la gluten este o formulare destul de noua. Ataxia in sine este o disfunctie neurologica in cazul careia o persoana experimenteaza diminuarea coordonarii si controlului muscular.
Cele trei tipuri de ataxie sunt ataxia cerebeloasa, ataxia senzoriala si ataxia vestibulara. Ataxia la gluten, este in esenta, ataxie cerebeloasa in cazul in care s-a stabilit ca glutenul este un factor declansator.
Ataxia la gluten este o boala autoimuna care se declanseaza in urma ingestiei de gluten la persoanele la care exista predispozitii genetice. Cele mai frecvente simptome de ataxie la gluten sunt asemanatoare cu cele ale ataxiei cerebeloase:
- slaba coordonare a miscarilor fizice si controlul deficitar al miscarilor musculare
- incapacitatea de a controla viteza sau puterea unei miscari fizice
- dureri de cap
- incapacitatea de a vorbi sau de a forma corect cuvintele, dificultate in a tine un discurs.
Atunci cand o persoana este predispusa la intoleranta la gluten si totusi consuma alimente care contin gluten, se declanseaza o reactie autoimuna si are loc inflamatia mucoasei intestinale. De-a lungul timpului, intestinul subtire devine incapabil de a absorbi orice fel de nutrienti.
In cazul persoanelor care sufera de ataxie la gluten, cauza problemei este aceeasi: glutenul. Diferenta este ca pe langa intestine, este este afectat si cerebelul. Ataxia la gluten a fost initial descoperita si verificata in urma examinarii cadavrelor persoanelor care au suferit de ataxie pe parcursul vietii lor.
In urma examinarii s-a descoperit ca aceeasi anticorpi care declanseaza boala celiaca si intoleranta la gluten au fost identificati in cerebel, parte a creierului care guverneaza controlul miscarilor. Alte studii au indicat faptul ca un control redus al miscarilor ar putea rezulta in urma intolerantei la gluten netratate.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.