Cancerul de prostata - cea mai frecventa forma de cancer in randul barbatilor

Generalitati

Prostata impreuna cu veziculele seminale sunt glande seminale accesorii ce produc plasma seminala de unde se formeaza sperma. Prostata este localizata sub vezica urinara si in fata rectului.

Dimensiunea ei se modifica odata cu varsta, la barbatii mai tineri fiind de marimea unei nuci si cantarind 15-20g, dar poate fi mult mai mare la barbatii mai in varsta.

Cancerul de prostata se caracterizeaza prin cresterea necontrolata a celulelor din glanda prostatica.

Tipuri

Aproape toate cancerele de prostata sunt adenocarcinoame (95%), dezvoltandu-se din celulele glandei.

Alte tipuri de cancer de prostata include: sarcoame, carcinoame cu celule mici, carcinoame cu celule tranzitorii; aceste tipuri fiind rare.

Unele tipuri de cancer de prostata pot sa creasca si sa se raspandeasca rapid, dar majoritatea cresc lent.

De fapt, studiile de autopsie arata ca multi barbati mai in varsta (si chiar cativa tineri) care au murit din alte cauze au avut, de asemenea, cancer de prostata care nu i-a afectat niciodata in timpul vietii.

Afectiuni precanceroase ale prostatei

Unele cercetari sugereaza ca neoplasmul de prostata incepe ca o conditie precanceroasa, desi acest lucru nu este inca cunoscut cu siguranta. Aceste conditii sunt uneori descoperite in cursul unei biopsii.

1. Neoplazie prostatica intraepiteliala: exista modificari ale modului in care celulele prostatei arata sub microscop; pe baza aspectului anormal al tipurilor celulare, ele sunt clasificate ca:

A. Cu grad scazut: modele de celule ale prostatei care apar aproape normal;
B. Cu grad crescut: modele de celule ce arata anormal.

2. Atrofie inflamatorie proliferativa: celulele arata mai mici decat in mod normal, coexistand cu semne de inflamatie in zona.

Simptome

Clinic:

• anamneza: disurie, polachiurie, dureri pelvine.

• examen clinic - local: aprecierea volumului prostatei prin tuseu rectal; examen general.

Paraclinic:

• ecografie prostatica endorectala; urografie i.v; PSA sanguin (barbatii fara neoplasm prostatic au PSA<4ng/ml); biopsie prostata; CT; IRM; biopsia ganglionilor limfatici; gradul de cancer prostatic.

Gradul de cancer se bazeaza pe cat de anormal arata celulele sub microscop. Scorul Gleason atribuie grade bazate pe cat de mult tumora se aseamana cu tesutul prostatic normal.

Daca tumora se aseamana foarte mult cu tesutul prostatic normal I se atribuie gradul 1. In cazul in care tumora are celule anormale aceasta are un grad 5. Gradele 2 si 4 au caracteristici intre aceste doua extreme.

Deoarece cancerele de prostata au adesea zone cu grade diferite, un grad este atribuit celor doua zone care alcatuiesc cea mai mare parte a cancerului.

Aceste doua clase sunt adaugate pentru a obtine scorul Gleason (numit si suma Gleason). Teoretic, scorul Gleason poate fi cuprins intre 2 si 10, dar scorurile sub 6 sunt rareori utilizate.

Cancerul de prostata este adesea impartit in 3 grupe, pe baza scorului Gleason:

a. cancer cu scorul Gleason 6 sau mai mic se numeste bine diferentiat;

b. cancer cu scor Gleason de 7 este numit moderat diferentiat;

c. cancer cu scor Gleason de la 8 la 10 este numit slab diferentiat.

Factori de risc

• Varsta: cancerul de prostata este rar intalnit la barbatii cu varsta sub 40 de ani, riscul de aparitie a acestuia creste rapid dupa varsta de 50 de ani.

• Etnia: cancerul prostatic apare mai frecvent la barbatii afro-americani si mai putin frecvent la barbatii asiatici-americani si hispanici/latino decat la albii non-hispanici. Motivele acestor diferente rasiale etnice nu sunt clare.

• Geografie: este mai frecvent intalnit in America de N, NV Europei, Australia si insulele Caraibe.

• Istoricul familial: avand un tata sau un frate cu cancer de prostata, riscul de a avea aceasta boala este mai mare decat dublu.

• Schimbari genetice: mutatiile mostenite ale genelor BRCA1 sau BRCA2 cresc riscul de cancer mamar sau ovarian. Mutatiile din aceste gene (in special BRCA2) pot creste, de asemenea, riscul de neoplasm prostatic la unii barbati.

Stadializare

Un sistem de stadializare este un mod standard pentru echipa de ingrijire a cancerului folosit pentru a descrie cat de departe s-a raspandit un cancer.

Cel mai frecvent utilizat sistem de stadializare a cancerului de prostata este sistemul TNM AMSC (American Joint Committee on Cancer), care a fost actualizat cel mai recent in ianuarie 2018.

Sistemul TNM pentru cancerul de prostata se bazeaza pe 5 elemente-cheie:

- Dimensiunea tumorii principale (categoria T);

- Daca acesta s-a raspandit in ganglionii limfatici din apropiere (categoria N);

- Daca acesta s-a raspandit (metastazat) in alte parti ale corpului (categoria M);

- Nivelul PSA la momentul diagnosticarii;

- Grupul de grade (bazat pe scorul Gleason), care reprezinta o masura a probabilitatii de crestere si raspandire rapida a cancerului. Acest lucru este determinat de rezultatele biopsiei de prostata (sau chirurgie).

Tratament

Este important de discutat toate optiunile de tratament, inclusiv obiectivele si posibilele efecte secundare. In functie de varsta, stadiul cancerului si gradul sau, comorbiditati, exista urmatoarele variante de tratament: tratament chirugical, radioterapia, hormonoterapia si chimioterapia.

Supraveghere

Dupa radioterapie si/sau interventie chirurgicala radicala: examen clinic general: semne urinare, tuseu rectal; PSA; scintigrafie osoasa;

Ritm: La 2-6 luni, in primii 3 ani;

Dupa hormonoterapie: supraveghere clinica: stare generala, semne urinare, tuseu rectal; urmarire biologica: PSA, testosteron, fosfataza alcalina; urmarirea radiologica si/sau scintigrafica.