Hiperdontia este termenul medical utilizat pentru un numar excesiv de dinti, mai mare decat 32.
Pacientii cu hiperdontie pot avea:
- Unul sau mai multi dinti in plus
- Dinti suplimentari pe o parte sau cealalta a gurii
- Dinti suplimentari la nivelul maxilarului superior sau inferior, mult mai frecvent superior
- Dinti in plus ce apar izolati sau sub forma de grupuri
- Dinti suplimentari vizibili sau ,,ascunsi’’
Hiperdontia afecteaza atat dintii primari (dintii de lapte) cat si dintii permanenti, ceea ce inseamna ca oricine poate dezvolta hiperdontie, indiferent de varsta.
In mod normal, copiii au 20 de dinti primari iar adultii au 32 de dinti permanenti. Orice numar de dinti peste aceste valori, la copii respectiv adulti, se considera hiperdontie.
Hiperdontia este o patologie stomatologica rara, reprezentand intre 1% pana la 3% din totalul anomaliilor dentare.
Statisticile ne spun ca hiperdontia afecteaza pana la 3.8% dintre dintii permanenti ai adultilor, respectiv pana la 1% dintre dintii primari ai copiilor.
La adulti, hiperdontia este de doua ori mai frecventa in randul barbatilor decat al femeilor, insa la copii nu s-a observat o diferenta intre cele doua sexe.
Medicii stomatologi clasifica hiperdontia in functie de 2 criterii: localizarea dintilor suplimentari in arcadele dentare, respectiv forma dintilor suplimentari.
In functie de localizarea dintilor, hiperdontia poate include:
- Dinti mezodensi: cel mai frecvent tip de dinte suplimentar. In acest caz dintele extra creste chiar in spatele incisivilor superiori, cei doi dinti din partea din fata
- Dinti paramolari: dintii suplimentari cresc de o parte sau alta a dintilor molari, fie catre limba fie catre obrazul adiacent
- Dinti distomolari: dintii suplimentari cresc in spatele molarilor
In functie de forma dintilor supranumerari, acestia pot fi:
- Conici, cu forma de con
- Suplimentari, dinti cu aceeasi forma ca si un dinte tipic, normal
- Tuberculat
- Odontom, un dinte sub forma tumorala, cu aspect anormal de masa; odontomul este insa benign si inofensiv, in ciuda formei suspecte
Semnul caracteristic si patognomonic al hiperdontiei este vizualizarea unui dinte sau mai multor dinti in plus.
In majoritatea cazurilor nu exista disconfort si alte simptome, insa in timp dintele suplimentar poate produce presiune asupra gingiilor, dintilor invecinati, obrajilor si mandibulei, producand simptome.
Astfel pacientii cu hiperdontie se pot prezenta cu unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome:
- Durere locala
- Tumefiere la nivelul gingiilor si mucoasei orale
- Rigiditate la atingere
- Infectii
- Disconfort ce se accentueaza la atingere, in timpul mestecarii sau vorbirii
In plus, dintele suplimentar nu va avea aproape niciodata aspectul unui dinte normal, astfel ca pacientul va observa aspectul anormal, inestetic, al dintilor supranumerari.
Cercetatorii nu au identificat o cauza exacta a hiperdontiei, insa se pare ca exista cativa factori ce contribuie si cresc riscul de aparitie a dintilor supranumerari.
Acesti factori includ:
- Factori genetici; hiperdontia se pare ca ar avea o oarecare transmitere familiala, existand multiple cazuri in cadrul aceleiasi familii
- Lamina dentara hiperactiva (stratul de celule responsabil de dezvoltarea dintilor)
- Atavism: reaparitia unei caracteristici genetice ancestrale. De exemplu, este posibil ca stramosii nostri sa fi avut nevoie de dinti in plus pentru a-si asigura hrana
- Alte patologii
Studiile realizate de-a lungul timpului au identificat cateva patologii asociate cu hiperdontia.
Astfel, dintii supranumerari sunt mai comuni in randul pacientilor diagnosticati cu:
- Sindrom Gardner
- Palatoschizis sau cheiloschizis
- Sindrom Down
- Sindrom Ehlers-Danlos
- Displazie cleidocraniala
- Boala Fabry
Uneori insa hiperdontia apare fara o cauza evidenta, la un pacient sanatos si fara istoric familial de anomalii dentare similare.
In unele cazuri, hiperdontia nu induce complicatii.
In functie de localizarea dintelui/dintilor suplimentari pot insa aparea complicatii ce tin de rolul functional al dintilor sau de afectarea tesuturilor din jur.
Riscurile posibile includ:
- Impactare dentara: dintele ramane ,,blocat’’ partial sau total in osul maxilar
- Probleme de masticatie
- Fenomen de aglomerare dentara
- Fisuri dentare
- Malocluzie (muscatura defectuoasa)
- Cavitati dentare
- Boli gingivale
- Formarea de chisturi orale
Medicii stomatologi pot diagnostica hiperdontia in timpul unei examinari de rutina, observand dintele suplimentar.
Daca este vorba despre dinti suplimentari ascunsi in radacina din arcada dentara, acestia vor fi vizualizati cu ajutorul unei radiografii dentare.
Uneori poate fi nevoie de un CT al arcadelor dentare pentru a identifica dintii supranumerari.
Nu toate cazurile de hiperdontie necesita tratament de specialitate, uneori dintele suplimentar fiind inofensiv si asimptomatic.
In cazurile in care dintele suplimentar interfereaza cu sanatatea orala, functia masticatorie sau alte aspecte, inclusiv cel estetic, medicul dentist va recomanda indepartarea lui.
Extractia dintilor suplimentari devine astfel tratamentul de electie daca:
- Aveti dificultati in muscatura sau masticatie corecte
- Simtiti durere sau disconfort
- Intampinati dificultati in periajul dintilor sau in folosirea atei dentare
- Va deranjeaza aspectul produs de dintii suplimentari
Extractia dintelui in plus se poate face si preventiv, pentru a evita riscul de complicatii. Unii pacienti prefera insa o abordare conservativa si consulturi regulate, urmarind evolutia anomaliei.
Hiperdontia nu poate fi prevenita, indiferent de varsta. Identificarea timpurie si tratamentul precoce pot preveni complicatiile.
Hiperdontia nu este o patologie periculoasa sau amenintatoare de viata intrucat nu afecteaza sanatatea generala.
Tratamentul, atunci cand este necesar, este accesibil si eficient, iar dintii suplimentari nu cresc de regula la loc. Medicul dentist va va recomanda cea mai buna optiune pentru dumneavoastra, asigurandu-va un rezultat cat mai bun.
Este important sa mergeti regulat la medicul dentist pentru consulturi de rutina si igienizari profesionale. Aceste consulturi, de preferat la fiecare 6 luni, va pot ajuta sa identificati din timp multe probleme dentare si inclusiv hiperdontia. De asemenea mergeti la dentist ori de cate ori experimentati simptome precum durerea dentara.
Hiperdontia este afectiunea stomatologica caracterizata de prezenta unui numar crescut de dinti, peste 32 la adulti respectiv peste 20 la copii.
Dintii supranumerari pot avea diverse localizari si forme, deseori producand probleme pentru alti dinti si pentru functiile orale.
Mergeti la medicul dentist atunci cand experimentati simptome, dar si pentru consulturi de rutina, la fiecare 6 luni.
Bibliografie
https://www.healthline.com/health/hyperdontia#causes
https://www.medicalnewstoday.com/articles/hyperdontia
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.