Otita externa sau urechea inotatorului este o conditie dureroasa care este insotita de inflamatie, iritatie sau infectie. Aceste simptome apar adesea dupa ce in urma apei care intra in ureche, se raspandesc local, bacterii sau fungi.
Intrucat aceasta conditie afecteaza, de obicei, inotatorii, este denumita si urechea inotatorului. Boala poate fi prezenta deseori la copii, dar si la adolescenti ori la persoanele care au eczeme sau cerumen in exces. Medicul va prescrie tratament, atat pentru diminuarea durerii, cat si pentru tratamentul infectiei.
Pielea care acopera canalul si exteriorul urechii are rol de bariera impotriva infectiilor care ar putea fi provocate de bacterii si fungi, dar si impotriva umiditatii excesive. Urechea este protejata de infectie, pentru ca mucoasa pielii este usor acida. Orice discontinuitate a mucoasei pielii poate duce la infectii, permitand bacteriilor sau ciupercilor sa invadeze urechea externa.
Aceasta bariera se poate crapa sau rupe si s-ar putea declansa infectia in urmatoarele moduri:
Cel mai frecvent intalnite bacterii responsabile de infectia urechii externe sunt: stafilococul auriu si pseudomonas aeruginosa. In putine cazuri, ciuperca este cauza urechii inotatorului.
Simptomul principal al otitei externe este durerea locala care poate fi severa si care se accentueaza atunci cand partea exterioara a urechii este trasa sau urechea este presata. De asemenea, poate fi dureros pentru o persoana cu otita externa sa mestece. Uneori, inainte ca durerea sa se instaleze, apare mancarime in canalul auditiv.
Umflarea canalului urechii ar putea determina un copil sa se planga de senzatie de plenitudine sau disconfort in ureche. Urechea exterioara devine rosie si umflata, ganglionii limfatici din jurul urechii se vor extinde si vor fi durerosi la atingere. Pot fi prezente si scurgeri din interiorul urechii, clare si asemanatoare cu puroiul.
Auzul poate fi temporar afectat daca apar puroiul sau inflamatia canalului auditiv. Otita externa nu este contagioasa.
Medicamentele sunt in general cele care amelioreaza simptomele. Principalele etape pentru tratarea urechii inotatorului sunt:
Daca din ureche este drenat puroi sau resturi, medicul va curata bine canalul auditiv inainte ca medicamentele sa fie introduse in ureche. Canalul auditiv poate fi curatat cu ajutorul unui instrument de plastic sau a unui dispozitiv de aspirare. Dupa curatarea urechii medicul va introduce un tampon inmuiat cu o spuma in canalul auditiv.
Tamponul va facilita absorbtia spre canalul urechii a medicamentelor si vor ramane imbibate in acesta, urmand sa actioneze asupra mucoasei pielii.
Medicul va prescrie si medicamente ce vor fi administrate oral, in cazul in care cele eliberate fara prescriptie medicala nu sunt eficiente. Antibioticele orale nu sunt prescrise daca infectia nu este severa.
Alte remedii care pot fi recomandate pentru tratarea otitei externe vizeaza tratarea inflamatiei, respectiv a infectiei si sunt clasificate in:
Agentii acidifianti - sunt eficienti intrucat bacteriile intalnite in infectia otitei externe nu pot supravietui intr-un mediu foarte acid.
Agentii antiseptici - functioneaza prin disturbarea bacteriilor potential ofensatoare.
Agentii antiinflamatori - ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii. Unele studii au demonstrat ca, in reducerea duratei si ameliorarea simptomelor, o combinatie de agenti antiinflamatori si acidifianti, au o actiune mult mai buna decat monoterapia cu agenti acidifianti.
Antibioticele - sunt disponibile pentru tratamentul otitei externe, diverse antibiotice. Acestea se regasesc in combinatie cu celelalte trei grupuri de medicamente pentru cresterea eficacitatii tratamentului.
Printre picaturile utilizate pentru tratarea urechii inotatorului care includ cele patru clase - antiseptice, agenti de acidifiere, antiinflamatorii si antibiotice - se numara:
Antibioticele pe cale orala sau intravenoasa nu sunt, in general, utilizate in tratamentul otitei externe. Totusi, acestea pot fi indicate in cazul infectiilor severe la persoanele care sufera de diabet zaharat sau la cei care au sistemul imunitar slabit. Acestea pot fi utilizate si in cazul in care aplicarea topica de picaturi in ureche nu este posibila, din cauza inflamatiei severe si a inchiderii canalului urechii. In cazurile complicate de otita externa, antibioticele orale sunt de ajutor.
Mai putin frecvent, infectia otitei externe poate fi provocata de o infectie fungica (otomicoza). De obicei, acesta conditie este suspectata in cazul persoanelor care nu raspund la tratamentul obisnuit pentru urechea inotatorului sau cele care traiesc in zonele cu clima tropicala ori, la persoanele care au avut anterior multiple infectii.
Infectia fungica poate provoca mancarimi intense, dar mai putina durere, comparativ cu infectiile bacteriene. Tratamentul infectiei fungice pentru otita externa se concentreaza pe combinarea antisepticelor topice, agentilor acidifianti, substantelor antiiflamatoare si medicamentelor antifungice.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.