Fractura de stres reprezinta intreruperea continuitatii osului in urma unui stres acut sau repetitiv asupra membrului sau osului respectiv.
O alta denumire pentru acest tip de fractura este fractura de suprasolicitare, acesta fiind mecanismul principal al leziunii.
Orice miscare repetitiva, acitivitate regulata ce pune presiune asupra osului sau o miscare brusca puternica, poate cauza o fractura de stres.
Din cauza mecanismului, fracturile de stres afecteaza de regula oasele ce sustin greutatea corpului:
- Oasele gambei: tibia sau fibula
- Oasele mici ale piciorului, in special metatarsiene ce conecteaza glezna de calcai si degetele de la picioare
- Calcaiul
- Oasele soldului sau vertebrele spinale lombare, mai rar
Fracturile de stres sunt comune in randul atletilor si persoanelor ce efectueaza munca fizica.
Aproximativ 20% din totalul leziunilor intalnite la sportivi sunt aceste fracturi de stres.
Fractura de stres, spre deosebire de alte fracturi, poate surveni progresiv. Initial apar mici fisuri in os si microfracturi ce ulterior fuzioneaza si formeaza o fractura adevarata.
Astfel, semnele si simptomele pot include:
- Durere ce se inrautateste in timpul efortului fizic sau in timpul activitatii repetitive obisnuite
- Durerea nu se amelioreaza la oprirea efortului, ci persista si in repaus
- Rigiditate la palpare si agravarea durerii la palpare si/sau mobilizarea membrului afectat
- Tumefiere locala
Fracturile de stres sunt aproape intotdeauna leziuni prin suprasolicitare.
Presiunea repetata, constanta asupra unui os nu lasa osul sa se recupereze, slabind in timp tesutul osos.
Antrenamentele intense pentru un sport sau locurile de munca ce impun o anumita miscare repetitiva sunt cele mai frecvente doua situatii in care apar astfel de fracturi.
Astfel, cauzele si factorii de risc pentru fractura de stres includ:
- Antrenamentele prea frecvente, fara pauzele necesare
- Inceputul unui nou sport sau activitate fizica fara antrenament corespunzator, echipament complet sau ghidare din partea unui profesionist
- Cresterea rapida a intenstitatii antrenamentelor
- Schimbarea suprafetei de antrenament
- Sportul de performanta efectuat la varste prea mici
- Miscarile repetitive ale piciorului/mainii: lucratorii din fabrici, croitorese, persoane cu tic nervos, dansatorii
Exista si cateva patologii mai frecvent asociate cu un risc de fractura de stres:
- Deficienta de vitamina D
- Supraponderea sau obezitatea
- Tulburarile de alimentare
Medicii vor stabili diagnosticul unei fracturi de stres pe baza examenului clinic.
Durerea intensa asociata cu istoricul personal de sport sau miscari repetitive sunt foarte sugestive pentru aceasta leziune.
Semnele fracturii precum mobilitatea anormala, incapacitatea functionala, durerea la palpare sunt evidentiate repede in timpul examenului clinic medical.
Localizarea exacta a fracturii se confirma cu ajutorul testelor imagistice precum radiografia osoasa, CT sau RMN. Medicul ortoped este cel ce se ocupa de caracterizarea leziunii si de planul de tratament.
Tratamentul va fi ales de catre medicul ortoped in functie de osul fracturat si severitatea fracturii.
Deseori fractura este usoara, liniara si incompleta, fara ca fragmentele osoase sa fie deplasate.
Acest context nu necesita interventie chirurgicala obligatorie, fractura putand beneficia de tratamentul conservator:
- Repaus complet: orice activitate este oprita, in special daca se pune presiune pe membrul afectat
- Gheata: aplicarea de gheata la nivelul osului fracturat, pe pielea acoperita in prealabil cu un prosop subtire. Este bine sa evitati aplicarea de gheata direct pe piele
- Antialgice: medicamentele antiinflamatoare pot de regula ameliora durerea si inflamatia, rareori fiind nevoie de analgezice mai puternice. Durata acestui tratament nu trebuie sa depaseasca 10 zile
- Ridicati membrul: mentineti membrul afectat deasupra nivelului inimii, cat mai mult timp posibil.
- Compresiune: aplicati un bandaj compresiv in jurul osului fracturat. Acesta este de regula aplicat de catre medic, iar pacientul trebuie doar sa il schimbe conform instructiunilor
- Imobilizare: poate fi nevoie sa purtati o cizma, un corset sau alt tip de orteza de imobilizare, pana cand fractura se vindeca
- Carje: in fracturile membrului inferior, medicul va poate sugera sa folositi carje pentru a va deplasa, pentru a evita presiunea asupra osului fracturat
Cu ajutorul acestor metode este favorizata vindecarea naturala a osului; in timp, osul se consolideaza cu tesut nou format si nu va mai fi nevoie de interventie chirurgicala.
Tineti insa minte ca aceasta varianta de tratament nu se potriveste oricui si in special nu in orice tip de fractura, astfel ca medicul specialist ortoped este singurul care poate decide acest plan terapeutic.
In ceea ce priveste interventia chirurgicala, aceasta va fi necesara daca tratamentul conservator esueaza si fractura nu se vindeca.
Fixarea interna este metoda chirurgicala preferata, ceea ce inseamna ca fragmentele osoase sunt reunite cu ajutorul suruburilor metalice speciale, urmand ca membrul sa fie imobilizat.
Imediat ce incepeti tratamentul conservator, simptomele ar trebui sa se amelioreze.
Repausul este insa esential.
Nu va intoarceti la activitatile fizice pana cand medicul nu va da acordul, chiar daca va simtiti mai bine, pentru ca altfel fractura se va agrava.
Recuperarea este completa in cateva saptamani, dar acest lucru poate varia in functie de fiecare caz.
Prognosticul este insa foarte bun pentru majoritatea pacientilor, chiar daca fractura este tratata chirurgical.
Pacientii tineri tind sa se recupereze mai rapid decat pacientii in varsta.
Fractura de stres nu poate fi intotdeauna prevenita, insa riscurile pot fi semnificativ diminuate prin diverse obiceiuri ce tin de activitatea fizica si stilul de viata.
Astfel, pentru a preveni acest tip de fractura incercati sa:
- Va opriti din antrenament imediat ce apare durere sau va simtiti suprasolicitat; impingerea dincolo de limite este deseori nociva, nu benefica
- Incalziti-va inainte de orice antrenament si faceti exercitii de intindere si mobilitate dupa antrenament
- Atunci cand incepeti un sport nou, apelati la ajutorul unui antrenor
- Purtati echipamentul potrivit
- Mergeti la medic imediat ce simtiti durere la nivelul membrului
Fractura de stres apare in special in randul sportivilor si persoanelor ce efectueaza miscari repetitive zilnic.
Osul fracturat este deseori un os al membrului inferior, insa fractura este unica si destul de fina.
Tratamentul conservator este de cele mai multe ori eficient, insa consultul ortopedic este esential pentru diagnostic si pentru un plan de tratament potrivit pacientului.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15841-stress-fractures
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/stress-fractures/symptoms-causes/syc-20354057