Copiii cu ADHD - tulburare comportamentala sau rasfat excesiv?
Nicoleta Burlacu
Psiholog clinician
ADHD, afectiune frecvent intalnita
In tramvai se foieste, da din coate, vorbeste in gura mare; daca incerci sa-i vorbesti, iti raspunde obraznic si se stramba la tine. La locul de joaca imbranceste copiii, bate din picioare, urla. La gradinita nu reuseste sa se implice in activitatile comune, se joaca mai mult singur, este zgomotos. La scoala isi paraseste adesea locul din banca si raspunde fara a fi intrebat sau inainte ca intrebarea sa fi fost formulata in intregime.
Oriunde ar fi, pare tot timpul pe picior de plecare, de parca ar avea un motoras ascuns, mereu in functiune. Nu te asculta cand ii vorbesti si deseori se baga in discutiile altora, intrerupandu-i si, atunci cand creste devin rebeli si nu respecta regulile.
De cele mai multe ori parintii sunt rusinati de atitudinea copilului iar persoanele din jur ii considera rasfatati si prost educati.
De ce? Pentru ca cei mai multi oameni nu stiu ca un astfel de copil nu poate, fizic, sta locului din cauza unei afectiuni de tip neurobiologic, cauzata de un dezechilibru chimic din creier, numit si ADHD sau Tulburare de Deficit de Atentie si Hiperactivitate.
ADHD este una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti.
Conform statisticilor, la ora actuala, in Romania exista oficial peste 8.000 de copii cu aceasta tulburare.
Se estimeaza ca cifrele sunt mai mari pentru ca nu toti parintii isi dau seama ca cel mic are problema si nu apeleaza la un specialist pentru a-i face o evaluare copilului.
Afectiunea este mai des intalnita la baieti, ceea ce ii face mai predispusi la violenta sau delicventa juvenila, mai ales daca nu se recurge la o schema de tratament.
Cuprins articol
Cauzele diagnosticului
Cauzele exacte ale ADHD nu sunt cunoscute, aceasta fiind cel mai probabil rezultatul unei interactiuni a factorilor genetici, de mediu si nutritionali.
Exista insa dovezi ca persoanele cu ADHD nu produc cantitati corespunzatoare a anumitor neurotransmitatori, printre care dopamina, noradrenalina si serotonina.
Studiile clinice functionale au relevat ca posibili factori agravanti un numar scazut de conexiuni intre celulele nervoase si un deficit al cantitatii de mielina produsa de celulele creierului.
Cum se pune diagnosticul
Stabilirea unui diagnostic se realizeaza de catre un specialist (psiholog clinician, psihiatru) pe baza unei evaluari riguroase, folosindu-se teste standardizate.
In obtinerea unui diagnostic corect este foarte importanta experienta specialistului, pentru ca aceasta tulburare se poate confunda cu alte probleme de comportament.
Examenul clinic are astfel rolul de a exclude alte posibile tulburari raspunzatoare pentru simptomele respective, foarte des existand riscul confundarii unui comportament coleric cu sindromul.
Copiii intre 2 si 4 ani sunt dificil de diagnosticat deoarece comportamentele specifice varstei pot fi confundate cu simptome hiperkinetice.
Din cauza implicatiilor pe terrmen lung ale diagnosticarii cu ADHD expertii recomanda formarea de echipe multidisciplinare pentru stabilirea diagnosticului si a tratamentelor, formate din medici, psihologi clinicieni, psihiatri, psihoterapeuti, educatori si parinti.
De asemenea, pentru o identificare corecta a ADHD se recomanda urmarirea copilului pentru o perioada de minim 6 luni.
Simptomele ADHD
Simptomele ADHD se impart in doua categorii principale: deficit de atentie si hiperactivitate - impulsivitate.
Simptomele de neatentie:
- Copilul cu ADHD adeseori ignora detaliile si greseste din neglijenta;
- Isi mentine cu greutate concentrarea la lucru sau la joaca;
- Pare sa nu asculte cand cineva i se adreseaza direct;
- Nu respecta instructiunile si nu termina ceea ce a inceput;
- Are dificultati in a-si organiza activitatile;
- Evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut;
- Pierde lucrurile de care are nevoie si este uituc in activitatile cotidiene;
- Este distras de zgomotele exterioare.
Simptomele de hiperactivitate:
- Impulsivitate: copilul hiperactiv adeseori se agita sau se foieste, se ridica de pe scaun cand nu este cazul si alearga sau se catara in copaci atunci cand nu ar trebui;
- Are dificultati in a se juca sau in a se angaja in activitati in liniste;
- Este mereu in miscare, parca animat de un motor si vorbeste excesiv.
Din punct de vedere al impulsivitatii, la copii principalele manifestari sunt:
- Raspunsul inainte ca intrebarile sa fie complete;
- Dificultatea in a-si astepta randul si interventiile in discutiile altor persoane, atunci cand nu este cazul.
Tratament
Tratamentul clasic al ADHD se poate face pe mai multe paliere: terapie comportamentala (incluzand antrenament si terapie), medicatie sau terapie combinata (medicatie si terapie comportamentala).
Desi in general majoritatea medicilor recomanda inca terapia medicamentoasa, efectele adverse ale medicamentelor recomandate in aceste cazuri precum si ineficienta lor pe termen lung fac ca tendintele in domeniu sa se modifice.
Astfel, solutia optima in tratamentul pentru ADHD ramane terapia comportamentala.
Atentie: Nu este suficient ca cel mici sa fie integrat intr-un program terapeutic. Pentru cele mai bune rezultate, toate persoanele semnificative din viata copilului trebuie implicate (cadre didactice, bunici si parinti). De ce? Pentru ca cel mic trebuie stimulat sa isi redefineasca modul de gandire, iar astfel noile mecanisme sunt invatate de la persoanele din jur.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
