Roua cerului face parte din
familia Droseraceae si este una din putinele plante carnivore intalnite in tara
noastra. Se dezvolta in locuri mlastinoase, pe zacaminte de turba, iubeste apa
si semiumbra. Se gaseste in nordul Europei, mai rar in centrul si sudul ei, in
America de Nord, in toata Siberia, Corea, Japonia si Noua Guinee. In Romania
apare in Rezervatiile naturale si este ocrotita de lege. Poate fi crescuta si
in ghiveci. Drosera are radacinile slab dezvoltate, iar frunzele pornesc
dintr-o rozeta bazala cu diametrul de 3-5 centimetri. Din mijlocul rozetei de
frunze apare tulpina florala, inalta de pana la 25 centimetri. Frunzele au petiolul lung si sunt acoperite
de perisori glandulari care secreta in varf o substanta mucilaginoasa,
lipicioasa, incolora, asemanatoare unor picaturi de roua, de unde vine si
numele plantei. Florile sunt deobicei de culoare alb sau roz, sunt solitare,
grupate intr-o inflorescenta scorpioida. Inaltimea maxima atinsa de planta este
de 10- 80 cm. In fitoterapie este utilizata intreaga planta si se recolteaza in
perioada de inflorire, in iulie sau august. Continutul chimic al plantei este: 1% compusi naftochinonici: plumbagina,
droserona si carboxi-oxi-naftochinona; 1,5% tanin, acizii: formic, propionic,
butiric, citric, benzoic, galic, un ferment proteolitic asemanator pepsinei, un
glicozid scindibil de emulsina, enzime, compusi flavonici, un antocianozid,
4-9% substante minerale. Proprietatile sale sunt: are efectul spasmolitic al
plombaginei asupra bronhiilor, calmeaza spasmele tusei convulsive, antispastic
intestinal, antibiotic, cicatrizant.
Uz intern:
- bronsita, colici intestinale,
tuse, raguseala, stari simpaticotonice, astm bronsic – sub forma de infuzie, tinctura.
Efecte adverse:
- Consumata in cantitati mari planta este toxica