Rachitanul este o planta din flora spontana originara din Europa. In tara noastra se intalneste aceasta planta in locuri umede, mlastinoase, pe langa balti, prin tufisuri umede. Tulpina plantei este dreapta, simpla sau ramificata, inalta de pana la 2 m, cu baza in 4 muchii, acoperita cu peri scurti. Frunzele sunt lanceolate, opuse, cele de pe ramuri sunt dispuse altern. Florile sunt grupate in inflorescente terminale si au culoarea rosie- violacee, sunt lungi si infloresc din iunie pana in septembrie.
Dintre elementele chimice continute de aceasta planta se numara: galo-taninuri (5-10%), salicarina, hidroxid feric, substante de natura flavonoidica, heterozide, orientina, pigmenti antocianici-diglicozide ale malvidolului si galactozide ale cianidolului, colina, glucoza, amidon, colina, un fitoncid cu activitate antibiotica, substante antibiotice,pectine, carotenoizi, substante minerale, urme de ulei volatil.
Principalele calitati ale rachitanului sunt: antibiotic natural, astringent, antidiareic, inhiba dezvoltarea florei microbiene patogene intestinale si fermentatia intestinala.
In fitoterapie se foloseste partea aeriana a plantei.
Uz intern:
- colite de fermentatie, diaree, dizenterie, epistaxis, flux menstrual dereglat, hemoptizie, hemoragii gastro-intestinale, metroragii, infestari cu stafilococ auriu (s. aureus) si baccilii dizenterici - sub forma de infuzie, decoct, pulbere sau extract fluid din planta.
Uz extern:
- dermatoze diverse, eczeme zemuinde, leucoree, prurit vulvar, rani, ulcer varicos, urticarie, vaginite, intertrigouri - sub forma de comprese, irigatii vaginale, bai cu decoct de planta maruntita.