Dudul este un arbore inalt, ce poate ajunge pana la 15 m inaltime si face parte din familia Moraceae. Dudul alb este originar din China, iar cel negru din Persia. La noi in tara este foarte raspandit in zonele de campie si de deal, dar este cultivat si pe marginea drumurilor. Frunzele sale sunt asimetric lobate, verzi, iar coroana este globulara. Florile femeiesti sunt albe si apar in mai - iunie, iar fructele sunt carnoase, zemoase si sunt albe sau negre, au gust dulceag si se coc in august. Dudul are urmatoarea compozitie chimica: acizii aspartic, folic, folinic, compusi volatili, aldehide, cetone, beta-caroten, frunzele - tanin, beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenina, carbonat de calciu, glucozide ale argininei, in fructe: tanin, antocianozide si vitamina C, materii peptice, grase si saruri. In fitoterapie se folosesc frunzele, ce se recolteaza in mai si iunie, si fructele mature proaspete, dar si scoarta. Dudul are urmatoarele calitati: laxativ, depurativ, tonic, astringent, antidiabetic. Alte utilizari: distilarea de bauturi alcoolice, gemuri, lemnul este folosit pentru confectionarea butoaielor, frunzele erau utilizate pentru cresterea viermilor de matase.
Uz intern:
- scoarta - boli de ficat, scorbut, icter, tenie, laxativ, adjuvant in diabet, constipatie – sub forma de infuzie, decoct.
- frunzele - diaree – sub forma de infuzie, decoct.
- coaja radacinii, fructe - enterite cronice, gastrita, ulcer, viermi intestinali - sub forma de infuzie, consumul ca atare al fructelor, tinctura, suc din fructe.
Uz extern:
- stomatita, afte, angina, amigdalita – sub forma de infuzie, bai sau spalaturi locale, gargara.