Acest arbore este originar din Europa, iar in Romania este intalnit in lunci, pe terase joase si pe malul raurilor, in dealurile intracarpatice si in general in zonele cu soluri umede. Este un copac ce atinge inaltimi de pana la 20 m, frunzele sale sunt rotunde, cu nervuri proeminente, usor dintate pe margini, iar cele tinere sunt lipicioase; la maturitate au culoarea verde inchis. Mugurii sunt acoperiti cu o substanta rasinoasa. Mugurii feminini sunt mici si inchisi la culoare, oarecum lemnosi, iar cei masculini sunt matisori galbui, pendulari. Contine tanin, cvercitrina, hiperozid, dimetoxi-izolaricirezinol-xilozid, lignanmenoxilozid. In scop fitoterapeutic se folosesc: scoarta, mugurii, frunzele. Frunzele se culeg inainte ca fructele sa ajunga la maturitate, iar mugurii inainte sa ajunga la vegetatie. Calitatile sale sunt: tonic amar, antiseptic, dezinfectant, sudorific, astringent, antidiareic, cicatrizant, hemostatic.
Uz intern:
- afectiuni gastrice cu hemoragii chiar, diaree, dureri stomacale, enterite, febra, transpiratii abundente - sub forma de decoct de coaja, infuzie de muguri, tinctura de muguri.
Uz extern:
- afectiuni dermatologice, stomatite, ulceratii, hemoragii usoare, taieturi, oprirea lactatiei, leucoree, reumatism - sub forma de comprese cu infuzie sau decoct, pulberea de coaja macinata se aplica pe rani ce sangereaza, cataplasme de frunze proaspete pentru impiedicarea intaririi sanului cand se doreste oprirea lactatiei, spalaturi vaginale.