Indicatii
Tratamentul osteoporozei: la femei aflate in post-menopauza; la barbati cu risc crescut de fracturi inclusiv cazurile cu fractura recenta de sold determinata de un traumatism minor.
Tratamentul osteoporozei asociat cu terapia sistemica pe termen lung cu glucocorticoizi: la femei aflate in post-menopauza; barbati care prezinta un risc crescut de fracturi.
Tratamentul bolii Paget osoase la adulti.
Pentru tratamentul osteoporozei post-menopauza, al osteoporozei la barbati si tratamentul osteoporozei asociate cu terapia sistemica pe termen lung cu glucocorticoizi, doza recomandata este o singura perfuzie intravenoasa de 5 mg Aclasta, administrata o data pe an.
La pacientii care au suferit recent o fractura de old determinata de un traumatism minor, se recomanda sa se administreze perfuzia cu Aclasta la doua sau mai multe saptamani dupa remedierea fracturii de sold.
Pentru tratamentul bolii Paget, Aclasta trebuie prescris numai de medici cu experienta in tratamentul bolii Paget osoase. Doza recomandata este o singura perfuzie intravenoasa de 5 mg Aclasta.
Repetarea tratamentului pentru boala Paget: nu sunt disponibile date specifice cu privire la repetarea tratamentului. Dupa o singura administrare de Aclasta in boala Paget, s-a observat o perioada de remisiune prelungita in cazul pacientilor cu raspuns la tratament. Totusi, repetarea tratamentului cu Aclasta poate fi avuta in vedere la pacientii care au suferit recaderi, diagnostic pus pe baza creterilor concentratiilor plasmatice ale fosfatazei alcaline, la pacientii la care nu a fost atinsa valoarea normala a fosfatazei alcaline serice sau la pacientii simptomatici, conform practicii medicale .
Pacientii trebuie hidratati adecvat inainte de administrarea Aclasta. Acest lucru este important in special la pacientii varstnici i la cei care urmeaza o terapie cu diuretice.
La pacientii cu boala Paget, se recomanda asocierea administrarii Aclasta cu aport adecvat de calciu i vitamina D. in plus, la pacientii cu boala Paget, se recomanda administrarea de doua ori pe zi a unui supliment adecvat de calciu, corespunzator la cel putin 500 mg calciu elemental, timp de cel putin 10 zile dupa administrarea Aclasta.
La pacientii care au suferit recent o fractura de old determinata de un traumatism minor, se recomanda ca inainte de prima perfuzie cu Aclasta sa se administreze o doza de incarcare de vitamina D de 50000 pana la 125000 UI, pe cale orala sau intramusculara.
Incidenta simptomelor ulterioare administrarii dozei, care au aparut in primele trei zile dupa administrarea Aclasta, poate fi redusa prin administrarea de paracetamol sau ibuprofen la scurt timp dupa administrarea Aclasta.
Pacienti cu insuficienta renala
Aclasta nu trebuie administrat la pacientii cu clearance-ul creatininei < 35 ml/min (vezi pct. 4.4).
Nu este necesara ajustarea dozei in cazul pacientilor cu clearance-ul creatininei 35 ml/min.
Pacienti cu insuficienta hepatica
Nu este necesara ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).
Varstnici ( 65 ani)
Nu este necesara ajustarea dozei deoarece biodisponibilitatea, distributia i eliminarea au fost similare la varstnici i subiectii tineri.
Copii i adolescenti
Siguranta i eficacitatea Aclasta la copii i adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
Mod de administrare Administrare intravenoasa. Aclasta (acid zoledronic 5 mg in 100 ml solutie perfuzabila pentru utilizare imediata) se administreaza prin intermediul unei linii de perfuzie separate prevazuta cu supapa, cu o viteza de perfuzare constanta. Timpul de perfuzare trebuie sa fie de minim 15 minute. Pentru informatii cu privire la modul de administrare al Aclasta.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, orice bifosfonati sau la oricare dintre excipienti.
-Pacienti cu hipocalcemie.
-Sarcina si alaptare.
Precautii
S-a observat insuficienta renala in urma administrarii Aclasta, mai ales la pacientii cu disfunctie renala preexistenta sau alti factori de risc, inclusiv varsta inaintata, medicamente nefrotoxice administrate concomitent, terapie diuretica concomitenta sau deshidratare care apare dupa administrarea Aclasta. Insuficienta renala care necesita dializa sau cu rezultat letal a aparut rar la pacientii cu afectiune renala preexistenta sau cu orice factori de risc descrisi mai sus.
Trebuie luate urmatoarele precautii pentru a reduce la minimum riscul aparitiei reactiilor adverse renale: Clearance-ul creatininei trebuie masurat inainte de fiecare doza de Aclasta; Aclasta nu trebuie utilizat la pacientii cu clearance al creatininei < 35 ml/min (vezi pct. 5.2);Cresterea temporara a concentratiei plasmatice de creatinina poate fi mai pronuntata la pacientiicu insuficienta renala preexistenta; Monitorizarea creatininemiei trebuie avuta in vedere la pacientii cu risc; Aclasta trebuie utilizat cu precautie cand este administrat concomitent cu alte medicamente care ar putea afecta functia renala.
Pacientii, mai ales cei varstnici si cei carora li se administreaza terapie cu diuretice, trebuie hidratati in mod adecvat inainte de administrarea Aclasta.
O doza unica de Aclasta nu trebuie sa depaseasca 5 mg, iar durata perfuziei trebuie sa fie de cel putin15 minute.
Hipocalcemia preexistenta trebuie tratata printr-un aport adecvat de calciu si vitamina D inaintea initierii tratamentului cu Aclasta. De asemenea, trebuie tratate eficient alte tulburari ale metabolismului mineral (de exemplu: rezerva paratiroidiana diminuata, malabsorbtie intestinala a calciului). Medicii trebuie sa aiba in vedere monitorizarea clinica a acestor pacienti.
Turnover-ul osos crescut este o caracteristica a bolii Paget osoase. Datorita aparitiei rapide a efectului acidului zoledronic asupra turnover-ului osos, poate aparea hipocalcemie temporara, uneori simptomatica, ale carei efecte sunt de obicei maxime in primele 10 zile de la administrarea perfuziei cu Aclasta.
Se recomanda asocierea administrarii Aclasta cu aport adecvat de calciu si vitamina D. In plus, la pacientii cu boala Paget, se recomanda administrarea de doua ori pe zi a unui supliment adecvat de calciu, corespunzator la cel putin 500 mg calciu elementar, timp de cel putin 10 zile dupa administrarea Aclasta. Pacientii trebuie informati asupra simptomelor hipocalcemiei si monitorizati clinic adecvat in timpul perioadei de risc. La pacientii cu boala Paget, se recomanda determinarea calciului seric inainte de administrarea Aclasta sub forma de perfuzie.
Rareori, la pacientii la care se administreaza bifosfonati, inclusiv Aclasta, s-au raportat dureri osoase, articulare si/sau musculare severe si, ocazional, care au condus la incapacitate de munca.
Aclasta contine aceeasi substanta activa care intra in compozitia Zometa (acid zoledronic), utilizat in indicatii oncologice, si un pacient tratat cu Zometa nu trebuie tratat si cu Aclasta.
Osteonecroza mandibulara (ONM)
Osteonecroza mandibulara a fost raportata in special la pacientii cu cancer carora li s-au administrat scheme de tratament care includ bifosfonati, inclusiv acid zoledronic. Multi dintre acesti pacienti erau, de asemenea, tratati prin chimioterapie si cu corticosteroizi. Majoritatea cazurilor raportate au fost asociate cu proceduri stomatologice, cum sunt extractiile dentare. Multi au prezentat semne de infectie locala, inclusiv osteomielita. Trebuie avuta in vedere o examinare dentara adecvata, la o institutie de stomatologie preventiva, inaintea tratamentului cu bifosfonati la pacientii cu factori de risc concomitenti (de exemplu: cancer, chimioterapie, corticosteroizi, igiena orala necorespunzatoare). In timpul tratamentului, daca este posibil, acesti pacienti trebuie sa evite procedurile stomatologice invazive. in cazul pacientilor la care apare osteonecroza mandibulara in timpul tratamentului cu un bifosfonat, chirurgia dentara poate agrava afectiunea. In cazul pacientilor care necesita proceduri stomatologice, nu exista date disponibile care sa sugereze daca intreruperea tratamentului cu bifosfonat reduce riscul de osteonecroza mandibulara. Decizia clinica a medicului curant trebuie sa directioneze planul de tratament al fiecarui pacient pe baza evaluarii individuale a raportului beneficiu/risc.
Interactiuni medicamentoase
Nu au fost efectuat studii privind interactiunile cu alte medicamente. Acidul zoledronic nu este metabolizat sistemic si nu afecteaza, in vitro, enzimele citocromului P 450 uman. Acidul zoledronic nu este legat in proportie mare de proteinele plasmatice (legare de aproximativ 43-55%), astfel incat este putin probabil sa apara interactiuni datorita deplasarii medicamentelor care se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice.
Acidul zoledronic este eliminat prin excretie renala. Se recomanda prudenta la administrarea Aclasta in asociere cu medicamente care pot influenta semnificativ functia renala (de exemplu aminoglicozide sau diuretice care pot determina deshidratare).
La pacientii cu insuficienta renala poate creste expunerea sistemica la medicamente administrate concomitent si care sunt excretate in principal pe cale renala.
Nu exista date adecvate privind utilizarea acidului zoledronic la femeile gravide. Studiile la animale cu acid zoledronic au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere, inclusiv malformatii congenitale. Riscul potential pentru om este necunoscut.
Alaptarea Nu se stie daca acidul zoledronic se excreta in laptele matern la om. Aclasta este contraindicat in timpul sarcinii si la femeile care alapteaza.
Femei aflate la varsta fertila
Aclasta nu este recomandat femeilor aflate la varsta fertila.
Fertilitatea
Acidul zoledronic a fost evaluat la sobolani pentru posibile reactii adverse asupra potentialului fertilla genitori si prima generatie filiala F1. Evaluarea a avut ca rezultat efecte farmacologice intense, considerate a fi in relatie cu inhibarea de catre medicament a mobilizarii calciului de la nivel osos, determinand hipocalcemie peripartum, un efect de clasa al bisfosfonatilor, distocie si incheierea prematura a studiului. Astfel, aceste rezultate au impiedicat stabilirea unui efect definitiv al Aclasta asupra fertilitatii la om.
Reactii adverse, precum ameteala, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, desi nu s-au efectuat studii privind acest efect in cazul administrarii Aclasta.
Procentele totale de pacienti care au prezentat reactii adverse au fost 44,7%, 16,7% si 10,2% dupa prima, a doua, respectiv, a treia perfuzie. Incidenta individuala a reactiilor adverse dupa prima perfuzie a fost: febra (17,1%), mialgie (7,8%), simptome asemanatoare gripei (6,7%), artralgie (4,8%) si cefalee (5,1%). Incidenta acestor reactii adverse a scazut marcat in cazul administrarilor ulterioare, anuale, de Aclasta. Majoritatea acestor reactii adverse apar in primele trei zile dupa administrarea Aclasta. Majoritatea acestor reactii adverse au fost usoare pana la moderate si au disparut in trei zile de la instalarea lor. Procentele de pacienti care au prezentat reactii adverse au fost mai mici intr-un studiu de dimensiuni mai reduse (19,5%, 10,4%, 10,7% dupa prima, a doua, respectiv, a treia perfuzie), atunci cand s-au aplicat masuri profilactice impotriva reactiilor adverse, asa cum sunt descrise mai jos.
Incidenta reactiilor adverse care au aparut in primele trei zile dupa administrarea Aclasta, poate fi redusa prin administrarea de paracetamol sau ibuprofen la scurt timp dupa administrarea Aclasta, in functie de necesitati (vezi pct. 4.2).
in studiul clinic HORIZON Pivotal Fracture Trial [PFT] (vezi pct. 5.1) incidenta totala a fibrilatiei atriale a fost 2,5% (96 din 3862) si 1,9% (75 din 3852) la pacientii carora li s-a administrat Aclasta, respectiv, placebo. Procentul evenimentelor adverse grave de fibrilatie atriala a fost mai mare la pacientii carora li s-a administrat Aclasta (1,3%) (51 din 3862), comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo (0,6%) (22 din 3852). Nu se cunoaste mecanismul responsabil de cresterea incidentei fibrilatiei atriale. in studiile osteoporozei (PFT, HORIZON Reccurent Fracture Trial [RFT]) incidentele cumulate ale fibrilatiei atriale au fost comparabile intre grupul de tratament cu Aclasta (2,6%) si grupul placebo (2,1%). Pentru evenimentele adverse grave de fibrilatie atriala, incidentele cumulate au fost de 1,3% pentru grupul de tratament cu Aclasta si 0,8% pentru grupul placebo.
Efecte de clasa:
Insuficienta renala
Acidul zoledronic a fost asociat cu aparitia insuficientei renale manifestata prin deteriorarea functiei renale (respectiv, valoare crescuta a creatininemiei) si in cazuri rare prin insuficienta renala acuta. Aparitia insuficientei renale a fost observata in urma administrarii de acid zoledronic, in special la pacientii cu disfunctie renala preexistenta sau cu factori de risc suplimentari (de exemplu varsta inaintata, pacienti cu cancer supusi chimioterapiei, medicamente nefrotoxice administrate concomitent, terapie concomitenta cu diuretice, deshidratare severa), la majoritatea dintre acestia fiind administrata o doza de 4 mg la intervale de 3-4 saptamani, dar a fost observata la pacienti si dupa o singura administrare.
In studii clinice in osteoporoza, modificarea clearance-ului creatininei (masurat anual inainte de administrare) si incidenta insuficientei si disfunctiei renale au fost comparabile pentru grupurile de tratament cu Aclasta si placebo in decurs de trei ani. A existat o crestere temporara a creatininemiei observata in decurs de 10 zile la 1,8% dintre pacientii tratati cu Aclasta, comparativ cu 0,8% dintre pacientii carora li s-a administrat placebo.
Hipocalcemie
in studii clinice in osteoporoza, aproximativ 0,2% dintre pacienti au prezentat scaderi notabile ale concentratiilor serice ale calciului (mai putin de 1,87 mmol/l) in urma administrarii Aclasta. Nu au fost observate cazuri simptomatice de hipocalcemie.
In studiile bolii Paget, s-a observat hipocalcemie simptomatica la aproximativ 1% dintre pacienti, aceasta disparand ulterior la toti acesti pacienti.
Pe baza determinarilor de laborator, s-au observat concentratii ale calciului sub limita valorii normale (mai putin de 2,10 mmol/l), asimptomatice, temporare, la 2,3% dintre pacientii tratati cu Aclasta din cadrul unui studiu clinic mare, in comparatie cu 21% dintre pacientii tratati cu Aclasta din cadrul studiilor bolii Paget. Frecventa aparitiei hipocalcemiei a fost mult mai mica dupa perfuziile ulterioare.
Tuturor pacientilor li s-au administrat suplimente adecvate de vitamina D si calciu, in studiul osteoporozei post-menopauza, in studiul prevenirii fracturilor clinice dupa fractura de sold, cat si in studiile bolii Paget. in studiul prevenirii fracturilor clinice in urma unei fracturi de sold recente, concentratiile vitaminei D nu au fost determinate in mod obisnuit, dar la majoritatea pacientilor s-a administrat o doza de incarcare de vitamina D inainte de administrarea Aclasta.
Reactii locale
Intr-un studiu clinic mare, dupa administrarea de acid zoledronic, s-au raportat reactii locale la locul de perfuzare, cum sunt eritem, umflaturi si/sau durere (0,7%).
Osteonecroza mandibulara
Cazuri de osteonecroza (in principal mandibulara) au fost raportate mai putin frecvent, in special la pacientii cu cancer tratati cu bifosfonati, inclusiv acid zoledronic. Multi dintre acesti pacienti au prezentat semne de infectie locala, inclusiv osteomielita si majoritatea raportarilor se refera la pacientii cu cancer dupa extractii dentare sau alte tipuri de chirurgie dentara. Osteonecroza mandibulara prezinta multipli factori de risc bine documentati, inclusiv un diagnostic de cancer, tratamente concomitente (de exemplu: chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi) si afectiuni patologice co-morbide (de exemplu: anemie, coagulopatii, infectii, afectiuni dentare preexistente). Desi cauzalitatea nu a fost determinata, ca masura de precautie se recomanda evitarea interventiilor chirurgicale dentare, deoarece recuperarea poate fi prelungita. Intr-un studiu clinic mare, la 7736 pacienti, osteonecroza mandibulara a fost raportata la un singur pacient tratat cu Aclasta si la un singur pacient caruia i s-a administrat placebo. Ambele cazuri s-au vindecat.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Daca nu este utilizat imediat, timpul si conditiile de pastrare inainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului si, in mod normal, nu trebuie sa depaseasca 24 ore la 2 grade Celsius -8 grade Celsius.
Compozitie
Fiecare flacon cu 100 ml solutie contine acid zoledronic 5 mg (sub forma de monohidrat).
Fiecare ml de solutie contine acid zoledronic anhidru 0,05 mg sub forma de acid zoledronic monohidrat 0,0533 mg.
Ambalaj
Flacon din plastic transparent (polimer cicloolefinic) a 100 ml de solutie, inchis cu un dop de cauciuc bromobutilic acoperit cu fluoro-polimer si un capac din aluminiu/polipropilena cu componenta flip.
Aclasta este disponibil in cutii care contin un flacon ca unitate de ambalaj sau in ambalaje colective formate din 5 ambalaje, fiecare continand 1 flacon.
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
Fabricant
Novartis Pharma GmbH RoonstraSe 25 D-90429 Nurnberg Germania
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
Novartis Europharm Limited Wimblehurst Road Horsham West Sussex, RH12 5AB Marea Britanie