Postata de melancolica cu 11 ani in urma.
Copilul lui dintr-o alta relatie
Am tot citit pe diverse site-uri si forumuri, postari despre o relatie in care unul dintre parteneri are un copil dintr-o alta relatie. Majoritatea celor care raspund post-urilor blameaza persoana care nu accepta copilul partenerului si in general cei care o fac sunt cei care au copii.
E usor sa emiti judecati fara sa te pui in postura celuilalt. Daca cei care raspund post-urilor n-ar fi avut copii, cu siguranta n-ar mai da acel raspuns in care il judeca pe cel care nu accepta copilul.
Fiecare om are dreptul la fericire. INTR-O RELATIE E VITAL SA TE SIMTI PE DEPLIN IUBIT SI IMPLINIT ALATURI DE PARTENER. Relatia de dragoste dintre doi oameni nu trebuie sa fie umbrita de ABSOLUT NIMENI, nici macar de un copil. La inceputul unei relatii sunt doar ei doi: el si ea. Abia apoi cand relatia evolueaza (in general) pozitiv, apare si un copil. Deci la baza unei relatii sunt doar ei doi si nimeni altcineva.
Atunci cand te indragostesti o faci simplu si firesc, inclusiv chiar si atunci cand esti constient ca cel/cea de care te-ai indragostit nu e tocmai omul pe care ti-l doresti si aici ma refer in speta, la un partener care are un copil dintr-o alta relatie. Multi iar blameaza：“stiai de la inceput ca are copil”. Da, stiai dar nu puteai sa stii dintr-o data relatia lui cu copilul ci lucrul asta il observi in timp, timp in care relatia evolueaza si te poti indragosti si iubi omul de langa tine mai mult.
Intr-o relatie consider ca trecutul trebuie lasat in urma. Copilul dintr-o alta relatie face parte si din trecut (pt faptul ca e facut cu altcineva cu care s-a terminat relatia) dar si din prezent (care nu trebuie absolut deloc sa influenteze noua relatie). Copilul va fi intotdeauna un liant catre trecut (prin faptul ca e facut cu altcineva si are chipul acelei persoane) chiar daca partenerul nu ar mai avea nici un sentiment fata de cel/cea cu care l-a conceput.
Nu mi se pare firesc ca intr-o relatie, copilul dintr-o relatie anterioara sa influenteze relatia de dragoste dintre parteneri. Multi spun ca copilul nu e vinovat de ce s-a intamplat dar daca acesta e motiv de discutii permanente in noua relatie, atunci el este. Copilul nu trebuie sa se creada mai presus decat parintele, acesta din urma ac***a dreptul sa-si refaca viata. Copii cresc, se duc la casa lor dar parintii vor ramane impreuna si tocmai de aceea nu mai se pare normal ca intr-o relatie copilul sa fie mai presus decat partenerul, caci daca partenerul n-ar fi existat nici copilul nu s-ar fi nascut. Iubirea e egoista, cand te implici total si oferi tot intr-o relatie, tinzi sa ai aceleasi asteptari de la partener.
Ma macin, ma framant, nu am liniste sufleteasca si nu sunt impacata cu mine insami si am nevoie sa caut raspunsuri, solutii la problema care ma apasa. Ma tem ca am deja probleme cu inima si daca in curand nu voi gasi o solutie...nu stiu ce se va intampla cu mine...imi vin tot felul de ganduri negative in minte...simt ca o iau razna!
Va rog, aveti rabdare si cititi pana la sfarsit.
De 1 an si ceva sunt implicata intr-o relatie cu un barbat care are o fata de 18 ani, rezultata dintr-o casnicie care s-a sfarsit acum 10 ani. Locuiesc impreuna cu el, ne iubim si ne intelegem bine doar atunci cand totul se concentreaza asupra relatiei noastre. Cand vine vorba despre fata lui, simt repulsie, o simt ca pe o intrusa in viata noastra, ac***a teama ca prin prisma ei, el poate afla vesti oricand despre fosta sotie si oricand, in mod imprevizibil ar putea relua relatia cu ea (desi dupa divort, la cativa ani distanta a mai reluat relatia si nu a mers si m-a asigurat ca niciodata nu s-ar mai putea intoarce la ea, in prezent ea ac***a o relatie de cativa ani). Chiar si un telefon banal intre el si fosta, m-ar deranja chiar daca au un copil impreuna. Nu sunt adepta pastrarii unei relatii civilizate intre fosti, nici macar a unei simple prietenii. Ce-a fost, s-a terminat si nu vad nici un motiv de a pastra legatura pt ca ORICAND, atata timp cat intre cei doi a existat o relatie intima, se pot reaprinde sentimentele...chiar si dupa ani!
Intalnirile cu fata lui sunt sporadice, intalniri la care particip si eu. Ocazional el vorbeste cu fata lui la telefon, fapt care uneori se intampla fara ca eu sa fiu de fata, ceea ce ma deranjeaza enorm cand vad apelurile in telefonul lui. I-am cerut ca la orice conversatie si intalnire cu ea, sa fiu si eu prezenta, numai asa putand avea (oarecum) garantia ca el nu se ascunde de mine. Nu mi se pare normal ca din resursele lui financiare sa profite ea (chiar daca este copilul lui).
El isi doreste enorm sa ne casatorim dar i-am spus ca eu intotdeauna voi face diferenta intre fata lui si copilul/copii nostri, nedorind sa o tratez egal pentru ca nu sunt obligata sa accept greseala trecutului lui. Noua noastra familie inseamna eu, el si copii nostri, NU si copilul lui cu alta femeie.
Multi vor blama ca sunt egoista, insensibila dar am dreptul sa ma simt fericita fara a fi obligata sa accept greseala trecutului lui.
In prezent el are dificultati financiare si traim din veniturile mele. Nu mi se pare normal sa-si iubeasca copilul mai mult decat pe mine si sa-i tina parte, reprosandu-mi ca vreau sa bag raca intre el si fata lui si ca vreau sa-l indepartez de ea (in sufletul meu chiar imi doresc acest lucru si i-am spus si lui).
NU sunt EU vinovata de greselile trecutului lui si NICI obligata SA-I accept copilul. Copilul lui este ca un nod in gat, ca un ghimpe pentru mine, acum si tot timpul cat va dura relatia noastra. Mi-as fi dorit ca acest copil sa nu existe sau macar lui sa nu-i pese, sa nu se implice atat de mult, dar copilul exista si nu am ce schimba, INSA atitudinea lui vis-a-vis de mine se poate schimba. As putea sa-mi gasesc pe cineva fara obligatii dar pe el il iubesc insa nu si pe copilul lui. Un minim de respect fata de ea, si mila din partea mea exista dar nu-mi doresc sa ma imprietenesc cu fata lui, nu vreau sa am nici o relatie cu ea, sa stea cat mai departe de noi e tot ce-mi doresc.
Pentru mine NU E NICI O PLACERE sa stiu ca sunt a doua femeie din viata lui cu care merge la altar si ca copilul nostru va fi al doilea. Nu vreau si nu-mi doresc ca in aceasta relatie sa fiu ca “roata de rezerva”, vreau EXCLUSIVITATE, ceea ce inseamna ca in toate cazurile, tot ce e legat de fata lui, sa-mi spuna, sa-mi ceara sfatul iar atunci cand nu sunt de acord cu ceva, sa vad ca el este de partea mea, nu a ei. (de exp: acum isi doreste un laptop de vreo 30mil iar eu nu sunt de acord sa i-l cumpere). De ce sa-si cheltuie banii pt cineva din trecutul lui, de ce sa accept acest lucru? E ca si cum i-ar face un bine fostei ca are grija de copilul pe care il au impreuna.
El considera ca daca imi spune, stie ca nu sunt de acord ca el sa-i dea ceva sau sa o ajute cu ceva...cand avem discutii aprinse, o suna pe fata lui (o considera ca un refugiu, SI MA DERANJEAZA ENORM ca se destainuie ei si tocmai de aceea nici eu nu am inceredere in el sa-i spun anumite lucruri de teama sa nu-i spuna ei; consider ca in relatia noastra ea nu trebuie implicata in nici un fel) sau isi gaseste refugiul in bautura, ceea ce ma face sa o urasc si sa o dispretuiesc pe fata lui si mai mult (datorita faptului ca discutiile despre ea conduc aici).
N-as fi niciodata de acord ca atunci cand ne vom casatori, fata lui sa vina la nunta noastra (nu vreau ca figura fostei sa fie prezenta la nunta mea, sa-mi umbreasca momentele in care ar trebui sa fiu cea mai fericita femeie). N-as fi niciodata de acord ca noi sa mergem la nunta fiicei lui, ca el in acele momente sa aiba sentimentul de implinire ca alaturi de fosta are o fata reusita si sa o conduca pe un nou inceput de drum, si nici ca el sa mearga singur la nunta ei.
N-as fi niciodata de acord ca fata lui sa tina legatura cu rudele lui sau sa se implice in familia noastra, sa-si vada fratiorii/surioarele (posibili copii care i-am avea impreuna), ca ea sa participe la nunti, botezuri, petreceri care sunt in familia noastra sau ca el sa participe si sa se implice in viata ei sau cand va deveni bunic.
Vreau sa clarific aceste lucruri la inceput, ca sa nu ma trezesc mai tarziu in casnicie ca lucrurile nu evolueaza asa cum imi doresc si totul se duce de rapa. Daca ma casatoresc, nu-mi doresc sa divortez. E un om minunat dar ma deranjeaza copilul lui, nu-mi place sa vad ca se implica si isi face griji pentru ea, chiar daca si eu ma pun in situatia in care nu mi-ar placea sa am un copil si partenerul sa nu se implice in cresterea si educarea lui, sa nu fie responsabil. Dar nu ma intereseaza, in privinta asta sunt egosita, il vreau doar pt mine si atat. Nu ma intereseaza copilul lui, nu vreau sa imparta sau sa-i dea ceva copilului lui, casa, diverse bunuri, etc. atata timp cat traieste si mama copilului.
Mi-e greu sa accept aceasta relatie dar il iubesc enorm si nu vreau sa renunt la el.
Daca ati trecut printr-o situatie asemanatoare sau traiti in prezent ceva asemanator (mai ales cu un copil major) astept parerile si sfaturile dvs.
Multumesc pt rabdarea si timpul pe care le-ati acordat citind aceasta postare.
acum 4 ani
Nu este ușor cînd există o fosta care se folosește de copii în primul rind pt satisfacția ei bolnava de a tulbura apele.Cunosc !M-am căsătorit cu un bărbat cu doi copii din prima căsnicie.Un soț bun și un tata desăvârșit.Eu de la început am acceptat existența copiilor ,avem o relație pașnică și bazata pe respect prietenie as zice.Dar asta datorită soțului meu care mereu mi-a spus sa am răbdare cu ei,să înțeleg că există o mama care le face capul pătrat în ceea ce ne privește și atunci sa fim noi mai deștepți și să lăsăm copiii liniștiți ,fără discuții,întrebări,etc.Si a funcționat!Dar trebuie sa recunosc că Sint doi copii buni și chiar le doresc tot binele din lume!Dar nu fostei,și asta datorită comportamentului ei!Pe ea o detest atît eu cit și soțul meu ,nu discutăm nimic cu ea și desigur noi in prezența copiilor noi niciodată nu am pomenito pe ea nici de bine nici de rau ,mai bine ne mișcam limba!Și copiii au apreciat și înțeles!Ea acum după 17 annnni!!!!....de doi ani e prezenta in casa și viața socrilor mei ,cumnatelor și cumnaților mei,ii joaca pe degete ca sa îmi facă în ciuda probabil și nu înțeleg rostul dar nici pe neamul soțului meu nu îl înțeleg cu care am avut o relație f buna.Prima data le-am explicat cu frumosul că nu am nimic împotrivă daca o intilnesc intimplator să își vorbească ,dar nicidecum așa ,chefuri,sărbători ...In felul acesta fam lui ne-a pierdut pe noi ,am întrerupt orice relație cu toții.Pt soțul meu exist eu și copii lui !Dar păcat,Sint femei blestemate care reușesc orice și se mai mira apoi că au fost lasate
acum 4 ani
Țin să precizez că primii șase ani eram terorizați cu telefoanele ei ....ști pe vladut l-au mușcat tintari,pe Dana o doare burtica etc .Apoi cu timpul după ce a descoperit ,,bărbații",ne-a mai scutit naibii.Si apropo copiii nu pot să pomenească de soția tatălui care este una și imediat de 20 ani dar ea -mama își prezintă toată seria de iubiți .Cit poate fi de cretina...Mă bucur că copiii Sint mari și înțeleg singuri cum stau lucrurile ,nu e nevoie de discutii
acum 10 ani
Luca, imi pare foarte rau prin ce ai trecut si treci in continuare. Daca nu te deranjeaza as vrea sa stiu mai multe detalii legate de povestea ta, si anume:
1) in ce conditii v-ati cunoscut (era casatorit la vremea cand l-ai cunoscut sau divortat)?
2) daca era divortat la momentul cand l-ai cunoscut, de cat timp era?
3) copilul lui cati ani are acum si cati ani avea la divort?
4) copilul lui din relatia anterioara e fata sau baiat?
5) el a fost casatorit religios cu fosta?
6) tu te-ai cununat cu el sau sunteti casatoriti doar civil?
7) copilul vostru e fata sau baiat? ce varsta are acum?
8) fata de copilul vostru, el cum se poarta? dar copilul lui fata de copilul vostru?
9) casa in care locuiti a cui este?
10) fosta s-a recasatorit sau are doar o simpla relatie?
11) sotul tau in ce relatii a ramas cu fosta dupa pronuntarea divortului?
12) care a fost motivul divortului lui?
13) in cazul vostru, cine a intentat divortul si care a fost motivul?
14) cat timp a durat relatia ta cu el, ca apoi sa decizi sa te casatoresti cu el? dar casnicia ta, cat a durat?
Stiu ca sunt cam multe intrebari dar vreau sa inteleg cat mai bine situatia ta, pt ca nici mie nu mi-e bine, iar experienta altora ma ajuta mult si tin sa-ti multumesc pt ca ti-ai facut timp sa-mi scrii mie, unei necunoscute, cateva randuri....sper din tot sufletul ca sa te impaci cu el, sa va fie bine ca familie. Oricum, pe parcurs sper sa poti gasi solutia optima sa-ti fie bine tie si copilasului pe care-l aveti impreuna.....urasc trecutul lui din toti rarunchii si mi-as dori din suflet ca fiica-sa sa dispara de pe fata pamantului...desi mi-e greu si de multe ori vreau sa renunt, n-o fac....cu toate sa nu-mi lipseste nimic iar el nu-mi ofera mare lucru.......ofer prea mult si primesc prea putin si cam de p***a calitate si asta numai din vina a doua jigodii (fosta si fii-sa) care exista in viata lui si care i-au transformat viata in iad inca din tinerete...mereu isi gaseste refugiul in alcool chiar si din senin sau atunci cand il apuca nostalgia trecutului.....uffff.....astept sa-mi raspunzi...nu mai fii trista, capul sus...gandeste-te la copilasul tau.
acum 10 ani
Luca, imi pare foarte rau prin ce ai trecut si treci in continuare. Daca nu te deranjeaza as vrea sa stiu mai multe detalii legate de povestea ta, si anume:
1) in ce conditii v-ati cunoscut (era casatorit la vremea cand l-ai cunoscut sau divortat)?
2) daca era divortat la momentul cand l-ai cunoscut, de cat timp era?
3) copilul lui cati ani are acum si cati ani avea la divort?
4) copilul lui din relatia anterioara e fata sau baiat?
5) el a fost casatorit religios cu fosta?
6) tu te-ai cununat cu el sau sunteti casatoriti doar civil?
7) copilul vostru e fata sau baiat? ce varsta are acum?
8) fata de copilul vostru, el cum se poarta? dar copilul lui fata de copilul vostru?
9) casa in care locuiti a cui este?
10) fosta s-a recasatorit sau are doar o simpla relatie?
11) sotul tau in ce relatii a ramas cu fosta dupa pronuntarea divortului?
12) care a fost motivul divortului lui?
13) in cazul vostru, cine a intentat divortul si care a fost motivul?
14) cat timp a durat relatia ta cu el, ca apoi sa decizi sa te casatoresti cu el? dar casnicia ta, cat a durat?
Stiu ca sunt cam multe intrebari dar vreau sa inteleg cat mai bine situatia ta, pt ca nici mie nu mi-e bine, iar experienta altora ma ajuta mult si tin sa-ti multumesc pt ca ti-ai facut timp sa-mi scrii mie, unei necunoscute, cateva randuri....sper din tot sufletul ca sa te impaci cu el, sa va fie bine ca familie. Oricum, pe parcurs sper sa poti gasi solutia optima sa-ti fie bine tie si copilasului pe care-l aveti impreuna.....urasc trecutul lui din toti rarunchii si mi-as dori din suflet ca fiica-sa sa dispara de pe fata pamantului...desi mi-e greu si de multe ori vreau sa renunt, n-o fac....cu toate sa nu-mi lipseste nimic iar el nu-mi ofera mare lucru.......ofer prea mult si primesc prea putin si cam de p***a calitate si asta numai din vina a doua jigodii (fosta si fii-sa) care exista in viata lui si care i-au transformat viata in iad inca din tinerete...mereu isi gaseste refugiul in alcool chiar si din senin sau atunci cand il apuca nostalgia trecutului.....uffff.....astept sa-mi raspunzi...nu mai fii trista, capul sus...gandeste-te la copilasul tau.
acum 8 ani
Daca spui ca iti ofera atit de putin si mai bea uneori...de ce mai stai linga el? cauta-ti fericirea! e dreptul tau!
acum 9 ani
Imi pot inchipui prin ce treci si cu siguranta nu e nimic usor. Toti avem dreptul la fericire. De asta cu cine trebuie sa ai o discutie e iubitul tau si nu persoane la intamplare pe forum.. Este important sa discuti cu el ce asteptari ai de la aceasta relatie, ce te bucura, ce te intristeaza; cu alte cuvinte sa ajungeti la un numitor comun si nu in ultimul rand sa stabiliti limite ce nu trebuie incalcate. Daca vor fi anumite reguli (in ceea ce o priveste pe fosta lui sotie respectiv fiica sa), care sunt respectate de amandoi atunci siguranta si increderea unul in celalalt creste semnificativ. Daca nu puteti ajunge la un numitor comun, atunci nu te amagi, nu te casatori, nu adu pe lume copilasi care vor suferi ulterior. Lucrurile trebuie sa fie clare de la inceput si acceptate in totalitate de ambii parteneri. Pentru ca la inceput faci multe compromisuri, dar relatia evolueaza si toate neimplinirile si nemultumirile se vor intoarce mult prea tarziu. Intr-o relatie trebuie sa fii fericita, sa faci tot posibilul sa fii atat tu cat si sotul. Daca nu, atunci care-i rostul cuplului? Sa avem pe cine da vina la sfarsitul unei zile proaste? Fiecare avem propria personalitate, nu trebuie sa vrem sa schimbam pe cineva; ci mai degraba sa vedem cate putem accepta si cate nu....Unde inclina balanta? Tu esti cea mai in masura sa raspunzi...sa analizezi si sa iei cea mai buna decizie pentru tine si familia ta. Succes si toate cele bune!
acum 9 ani
Am cunoscut si eu pe un baiat care avea o p***a de plod de 16 ani genul feminin. Dupa 4 ani l-am lasat pt ca nu mai suportam pe fitoasa ceea cu mofturi. A fost groaznic. Si acum ma roade dar sunt fericita ca am scapat. E groaznic sa cunosti barbat cu fiica adult.
acum 9 ani
Du-te la un psiholog, inainte sa intri in depresie!sincer esti obsedata de chestia asta! Invata ca nu doar existi pe pamant, Daca erai si tu o greseala de-a lui taica-tu? Voiai sa te lase de izbeliste?
Cauta un psihilog si incearca sa te duci la el in fiecare zi timp de cativa ani !!!
acum 9 ani
Draga mea..eu sunt intr.o situatie asemanatoare ca diferenta e ca eu am luat un barbat cu 3 copii. Si sa.ti zic ceva...AI DREPTATE IN TOT CEEA CE SIMTI SI GANDESTI. Si stii de ce ? Pt ca eu am aceleasi sentimente. Fiul cel mare a venit ca un intrus in viata noastra. Infine e mult de povestit si nu am cum...dar iti zic in 3 randuri. Au trecut 2 ani de cand ai postat asta cred si sper ca nu ai facut pasul de a te marita cu el. Eu da m.am castorit cu el. Si am facut si un copil ceea ce nu regret niciodata in viaya cel mai bun lucru din viata mea. Am aceleasi sentimnte care le ai si tu. Si stai...nu locuieste cu voi...groaznic..simti un strain in casa ta..asa este..certuri multe..multe..bani pe ascuns..discutii despre fosta...si e.t.c.....cum am mentionat mai sus sunt multe de spus. Si inca o data iti zic si repet si pt alte fete proaste care se indragostesc de barbati nu va faceti iluzii desarte aveti cearsaf pe ochii. Ganditi cu capul nu cu curu...E foarte greu sa accepti copii altora. Greu..si pt cele care comenteaza in contra ta nu cred ca sunt in cauza habar nu au dar se apuca de comentat si dat sfaturi. P.S. Luati aminte..si balansati bine..Crezi ca poti ?
acum 9 ani
Draguta mea, iarta-ma, dar ce am citit mai sus ma ingrozeste.
Sincer, oricat de mult as iubi nu mi-as dori in veci o relatie cu cineva, care se iubeste pe sine cu o iubire bolnava. Din pacate, inca nu ai aflat ce inseamna iubire. Nici macar pe tine nu te iubesti, ca nu pot numi iubire pretentiile absurde, vis a vis de persoana ta.
Te rog, nu te supara, dar reflecta mai mult, caci daca vei ramane constanta in aceasta gandire, vei fi foarte nefericita.
Iubirea este bunatate, jertfa...cand iubesti o persoana, iubesti tot ce-i apartine, vrei sa fie fericit.Cum poate fi cineva fericit, cand, copilasul lui este considerat "greseala a trecutului" si i se interzice iubirea pentru fiinta din el? Tu te auzi ce spui? Copiii, oricum ar veni pe lume, sunt daruri pretioase, nu greseli. Un parinte adevarat isi face griji pentru copilul lui si toata viata il iubeste. Iubirea de parinte n-o poti controla.Cum sa-i spui inimii, nu-ti mai iubi copilasul? Doar daca ai un handicap sufletesc nu poti iubi.
Nici o relatie nu poate fi de durata, daca nu exista iubirea adevarata, care inseamna toleranta fata de persoana de langa tine.Cum poate fi un om fericit, daca i se controleaza gandurile, simtirea?
Draga mea, sunt langa iubitul meu sot de 38 ani, cu bune si cu rele si nu vorbesc din carti.
Daca intram in viata hotariti sa-l schimbam pe cel de langa noi, cum dorim, nu avem nici o sansa ca sa dureze.
Iarta-ma ca te-am "certat", dar, eu, intotdeauna am iubit pe cei care mi-au aratat ca gresesc, astfel, salc***au-ma!
Nu e usor, dar daca iubesti cu adevarat, copilul lui, vei dori sa fie si al tau, considerandu-te binecuvantata...cand e mic, daca e mare, ti-o vei putea face prietena.
Cu toata dragostea!
acum 9 ani
Esti bolnava,draguto...Nu ma iau de tine,nu iti sar in cap.Iti spun un adevar.
Esti posesiva,geloasa fara motiv si bolnava,foarte bolnava psihic.
Daca tu ai impresia ca vreodata in viata ta vei reusi sa fii inaintea fiicei lui,te inseli amarnic.
Relatia parinte-copil este cea mai sfanta si puternica din lume,pt ca acea "consecinta a greselilor lui" este bucatica din el,carne din carnea lui,adn din adn-ul lui.Este mostenirea cea mai de pret care ii ramane,pt ca dupa moarte tot ce lasi limii sunt copiii tai,care mentin vie o lumina din fiinta ta.Nu poti intelge ce inseamna asta,esti prea seaca,esti prea putreda la interior...
Sa punem in felul urmator problema : daca iubitul tau te va parasi sau va pati ceva si voi doi veti avea copii,ce vei face apoi?Vei ramane singura toata viata sau vei cauta pe cineva de la care desigur ar trebui sa te astepti sa iti respinga copiii,ba mai mult,sa ii urasca,sa le doreasca moartea etc...Si tu ca o mama "buna" ce ai fi si la ce gandire infecta ai,ti-ai lasa copiii pt un handralau.Niciodata nu se alege handralaul/muierea in detrimentul copilului,iar daca cineva ar face totusi asta,e un gunoi uman.
Te sfatuiesc sa nu faci copii.Nu pari demna.Tu nu intelegi legatura dintre parinte si copil si nu meriti acest privilegiu.
Eu zic sa te duci la psihiatru pt ca ai probleme foarte grave si nu glumesc.Probabil ca ai suferit niste traume de ai gandirea asta bolnava.
Cat despre partea financiara,e absolut normal ca un parinte sa isi intretina si sustina atat cat poate copilul,el stia asta din moment ce a decis sa aiba un copil.Si ma bucur ca omul isi asuma asta.Oricum,o parte din bunurile lui dupa moarte ii vor reveni,indiferent de ceea ce vrei tu.Legile s-au schimbat si copiii legitimi sunt prioritatea numarul 1 intr-un testament.
Iar tu draguto sa stii ca el sigur a avut ceva femei,dar fiica lui este si va ramane unica pt el.. ;)
acum 8 ani
Draga mea,
Tu nu stii ca un copil este mai important decat orice pe lume pentru un parinte? Nu stii ca nu ai nici un drept sa te amesteci in relatia copil-parinte? Cu siguranta nu il iubesti cu adevarat pe partenerul tau. Iubire ta este una bolnava, egoista....ai mari probleme...trebuie sa mergi la un specialist. Copilul nu este o GRESEALA in viata cuiva si nu face parte din trecut. Este cel mai minunat lucru care i se poate intampla unei persoane. Parerea mea este ca tu nu meriti sa ai copii. Daca partenerul tau te-ar parasi ti-ai lasa copilul pentru un altul?
acum 8 ani
Draga mea...eu te inteleg foarte bine....traiesc aceasi situatie....toate discutiile dincasa din cauza din cauza copilului....urasc ca am ales un bărbat cu un copil......
acum 8 ani
Vreau să împărtășesc mărturia mea și fericirea mea cu voi toți în acest site, anul trecut soțul meu ma părăsit pentru o altă femeie în locul lui de muncă și mi-a și-mi 2 copii abandona, totul a fost atat de greu pentru mine, deoarece eu l iubesc atât de mult , așa că am văzut mărturiile Marii Mutaba el a fost de ajutor doamnelor în obținerea soțul acolo înapoi, așa că am să-l contactat și el să mă ajute să arunce o revenire vraja pentru soțul meu și în 2 zile soțul meu a plecat pe de altă femeie și a venit înapoi la mă cu atâta dragoste și grijă. Nu voi uita niciodată acest ajutor că Marea Mutaba a dat-o și children.if mea esti aici ai nevoie de ajutor pentru a te întoarce iubitul il puteti contacta prin acest e-mail [email protected] Sunt mândru să fie pe mărturia
acum 8 ani
Buna si eu trec print o perioada grea sunt cu cineva de 1 an jumate so la inceput totul a fost frumos dar de ceva timp nu mai e la fel eu ac***a 2 copii el nu are si poate tocmai de aceea nu ma intelege sufletul de mama iti iubesti copii mai mult decat orice pe lume il iubesc mult si pe el dar degeaba nu ma intelege cu toate ca si El a trait greu fata ambit parinti am crezut ca ma va intelege mai bine ca altcineva
acum 8 ani
Buna si eu trec print o perioada grea sunt cu cineva de 1 an jumate so la inceput totul a fost frumos dar de ceva timp nu mai e la fel eu ac***a 2 copii el nu are si poate tocmai de aceea nu ma intelege sufletul de mama iti iubesti copii mai mult decat orice pe lume il iubesc mult si pe el dar degeaba nu ma intelege cu toate ca si El a trait greu fata ambit parinti am crezut ca ma va intelege mai bine ca altcineva
acum 8 ani
In sfarsit stiu ca nu sunt singura in aceasta situatie. Sunt casatorita de 6 ani cu un barbat care are un baiat din prima casatorie. Primii 5 abi venea doar in vacante si week-end. Ca dupa aceea sa il ia definitiv sa traiasca la noi....Ce pot sa spun...sunt la capatul puterilor.... Uneori cred ca nu mai ies din acest cosmar. O suma de factori care nu ma lasa sa pot pleca. Trebuie sa rabd. Dar de ce?? Diferenta de varsta dintre noi este de aprox 20 de ani. Si acest aspect isi spune cuvantul. Dupa nenumarate certuri si mai ales dupa loviturile pe care le-am indurat, atat fizic cat si psihic, ma intreb daca am fost condamnata la nefericire. Si daca da, pentru ce motiv??
acum 8 ani
Daca el te-a lovit..pleaca! Un copil il poti accepta dar loviturile Nu!!! Niciodata! Nu se poate numi barbat.
acum 8 ani
Nu am precizat: diferenta de varsta este dintre mine si sotul meu. Copilul are 12 ani. Pentru mine este prima casatorie, la 24 de ani...nu am avut decat obligatii, nici o bucurie in toti acesti ani....imi doresc doar sa plec, dar nu am unde... De parca destinul cu toata forta ma mentine aici, fara sanse de a-mi reda libertatea... Iar o relatie fericita, bratele barbatului care ma iubeste, fericirea adevarata...nu pot decat sa mai visez...fara sa mai sper sa o pot avea...oare ce pot sa fac sa schimb destinul??....
acum 8 ani
Nu putem judeca pe nimeni, caci lucrurile sunt diferite pentru fiecare.
Sotul meu are un copil dintr-o relatie anterioara. Nu il iubesc ca pe propriul cpil, nu as avea cum. Ne acceptam reciproc si consider ca sotul meu ne iubeste pe amindoi, doar ca in mod diferit.
Nu pot sa imi consum energia sa incerc sa schimb ceva ,ce nu pot schimba. De cind m-am linistin sufleteste si iau lucrurile asa cum sunt...sunt fericita. Am linga mine un barbat minunat si simt ca traiesc.
Abia astept momentul cind vom avea impreuna un copil. Vreau sa se stie de frati.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua