Postata de melancolica cu 11 ani in urma.
Copilul lui dintr-o alta relatie
Am tot citit pe diverse site-uri si forumuri, postari despre o relatie in care unul dintre parteneri are un copil dintr-o alta relatie. Majoritatea celor care raspund post-urilor blameaza persoana care nu accepta copilul partenerului si in general cei care o fac sunt cei care au copii.
E usor sa emiti judecati fara sa te pui in postura celuilalt. Daca cei care raspund post-urilor n-ar fi avut copii, cu siguranta n-ar mai da acel raspuns in care il judeca pe cel care nu accepta copilul.
Fiecare om are dreptul la fericire. INTR-O RELATIE E VITAL SA TE SIMTI PE DEPLIN IUBIT SI IMPLINIT ALATURI DE PARTENER. Relatia de dragoste dintre doi oameni nu trebuie sa fie umbrita de ABSOLUT NIMENI, nici macar de un copil. La inceputul unei relatii sunt doar ei doi: el si ea. Abia apoi cand relatia evolueaza (in general) pozitiv, apare si un copil. Deci la baza unei relatii sunt doar ei doi si nimeni altcineva.
Atunci cand te indragostesti o faci simplu si firesc, inclusiv chiar si atunci cand esti constient ca cel/cea de care te-ai indragostit nu e tocmai omul pe care ti-l doresti si aici ma refer in speta, la un partener care are un copil dintr-o alta relatie. Multi iar blameaza：“stiai de la inceput ca are copil”. Da, stiai dar nu puteai sa stii dintr-o data relatia lui cu copilul ci lucrul asta il observi in timp, timp in care relatia evolueaza si te poti indragosti si iubi omul de langa tine mai mult.
Intr-o relatie consider ca trecutul trebuie lasat in urma. Copilul dintr-o alta relatie face parte si din trecut (pt faptul ca e facut cu altcineva cu care s-a terminat relatia) dar si din prezent (care nu trebuie absolut deloc sa influenteze noua relatie). Copilul va fi intotdeauna un liant catre trecut (prin faptul ca e facut cu altcineva si are chipul acelei persoane) chiar daca partenerul nu ar mai avea nici un sentiment fata de cel/cea cu care l-a conceput.
Nu mi se pare firesc ca intr-o relatie, copilul dintr-o relatie anterioara sa influenteze relatia de dragoste dintre parteneri. Multi spun ca copilul nu e vinovat de ce s-a intamplat dar daca acesta e motiv de discutii permanente in noua relatie, atunci el este. Copilul nu trebuie sa se creada mai presus decat parintele, acesta din urma ac***a dreptul sa-si refaca viata. Copii cresc, se duc la casa lor dar parintii vor ramane impreuna si tocmai de aceea nu mai se pare normal ca intr-o relatie copilul sa fie mai presus decat partenerul, caci daca partenerul n-ar fi existat nici copilul nu s-ar fi nascut. Iubirea e egoista, cand te implici total si oferi tot intr-o relatie, tinzi sa ai aceleasi asteptari de la partener.
Ma macin, ma framant, nu am liniste sufleteasca si nu sunt impacata cu mine insami si am nevoie sa caut raspunsuri, solutii la problema care ma apasa. Ma tem ca am deja probleme cu inima si daca in curand nu voi gasi o solutie...nu stiu ce se va intampla cu mine...imi vin tot felul de ganduri negative in minte...simt ca o iau razna!
Va rog, aveti rabdare si cititi pana la sfarsit.
De 1 an si ceva sunt implicata intr-o relatie cu un barbat care are o fata de 18 ani, rezultata dintr-o casnicie care s-a sfarsit acum 10 ani. Locuiesc impreuna cu el, ne iubim si ne intelegem bine doar atunci cand totul se concentreaza asupra relatiei noastre. Cand vine vorba despre fata lui, simt repulsie, o simt ca pe o intrusa in viata noastra, ac***a teama ca prin prisma ei, el poate afla vesti oricand despre fosta sotie si oricand, in mod imprevizibil ar putea relua relatia cu ea (desi dupa divort, la cativa ani distanta a mai reluat relatia si nu a mers si m-a asigurat ca niciodata nu s-ar mai putea intoarce la ea, in prezent ea ac***a o relatie de cativa ani). Chiar si un telefon banal intre el si fosta, m-ar deranja chiar daca au un copil impreuna. Nu sunt adepta pastrarii unei relatii civilizate intre fosti, nici macar a unei simple prietenii. Ce-a fost, s-a terminat si nu vad nici un motiv de a pastra legatura pt ca ORICAND, atata timp cat intre cei doi a existat o relatie intima, se pot reaprinde sentimentele...chiar si dupa ani!
Intalnirile cu fata lui sunt sporadice, intalniri la care particip si eu. Ocazional el vorbeste cu fata lui la telefon, fapt care uneori se intampla fara ca eu sa fiu de fata, ceea ce ma deranjeaza enorm cand vad apelurile in telefonul lui. I-am cerut ca la orice conversatie si intalnire cu ea, sa fiu si eu prezenta, numai asa putand avea (oarecum) garantia ca el nu se ascunde de mine. Nu mi se pare normal ca din resursele lui financiare sa profite ea (chiar daca este copilul lui).
El isi doreste enorm sa ne casatorim dar i-am spus ca eu intotdeauna voi face diferenta intre fata lui si copilul/copii nostri, nedorind sa o tratez egal pentru ca nu sunt obligata sa accept greseala trecutului lui. Noua noastra familie inseamna eu, el si copii nostri, NU si copilul lui cu alta femeie.
Multi vor blama ca sunt egoista, insensibila dar am dreptul sa ma simt fericita fara a fi obligata sa accept greseala trecutului lui.
In prezent el are dificultati financiare si traim din veniturile mele. Nu mi se pare normal sa-si iubeasca copilul mai mult decat pe mine si sa-i tina parte, reprosandu-mi ca vreau sa bag raca intre el si fata lui si ca vreau sa-l indepartez de ea (in sufletul meu chiar imi doresc acest lucru si i-am spus si lui).
NU sunt EU vinovata de greselile trecutului lui si NICI obligata SA-I accept copilul. Copilul lui este ca un nod in gat, ca un ghimpe pentru mine, acum si tot timpul cat va dura relatia noastra. Mi-as fi dorit ca acest copil sa nu existe sau macar lui sa nu-i pese, sa nu se implice atat de mult, dar copilul exista si nu am ce schimba, INSA atitudinea lui vis-a-vis de mine se poate schimba. As putea sa-mi gasesc pe cineva fara obligatii dar pe el il iubesc insa nu si pe copilul lui. Un minim de respect fata de ea, si mila din partea mea exista dar nu-mi doresc sa ma imprietenesc cu fata lui, nu vreau sa am nici o relatie cu ea, sa stea cat mai departe de noi e tot ce-mi doresc.
Pentru mine NU E NICI O PLACERE sa stiu ca sunt a doua femeie din viata lui cu care merge la altar si ca copilul nostru va fi al doilea. Nu vreau si nu-mi doresc ca in aceasta relatie sa fiu ca “roata de rezerva”, vreau EXCLUSIVITATE, ceea ce inseamna ca in toate cazurile, tot ce e legat de fata lui, sa-mi spuna, sa-mi ceara sfatul iar atunci cand nu sunt de acord cu ceva, sa vad ca el este de partea mea, nu a ei. (de exp: acum isi doreste un laptop de vreo 30mil iar eu nu sunt de acord sa i-l cumpere). De ce sa-si cheltuie banii pt cineva din trecutul lui, de ce sa accept acest lucru? E ca si cum i-ar face un bine fostei ca are grija de copilul pe care il au impreuna.
El considera ca daca imi spune, stie ca nu sunt de acord ca el sa-i dea ceva sau sa o ajute cu ceva...cand avem discutii aprinse, o suna pe fata lui (o considera ca un refugiu, SI MA DERANJEAZA ENORM ca se destainuie ei si tocmai de aceea nici eu nu am inceredere in el sa-i spun anumite lucruri de teama sa nu-i spuna ei; consider ca in relatia noastra ea nu trebuie implicata in nici un fel) sau isi gaseste refugiul in bautura, ceea ce ma face sa o urasc si sa o dispretuiesc pe fata lui si mai mult (datorita faptului ca discutiile despre ea conduc aici).
N-as fi niciodata de acord ca atunci cand ne vom casatori, fata lui sa vina la nunta noastra (nu vreau ca figura fostei sa fie prezenta la nunta mea, sa-mi umbreasca momentele in care ar trebui sa fiu cea mai fericita femeie). N-as fi niciodata de acord ca noi sa mergem la nunta fiicei lui, ca el in acele momente sa aiba sentimentul de implinire ca alaturi de fosta are o fata reusita si sa o conduca pe un nou inceput de drum, si nici ca el sa mearga singur la nunta ei.
N-as fi niciodata de acord ca fata lui sa tina legatura cu rudele lui sau sa se implice in familia noastra, sa-si vada fratiorii/surioarele (posibili copii care i-am avea impreuna), ca ea sa participe la nunti, botezuri, petreceri care sunt in familia noastra sau ca el sa participe si sa se implice in viata ei sau cand va deveni bunic.
Vreau sa clarific aceste lucruri la inceput, ca sa nu ma trezesc mai tarziu in casnicie ca lucrurile nu evolueaza asa cum imi doresc si totul se duce de rapa. Daca ma casatoresc, nu-mi doresc sa divortez. E un om minunat dar ma deranjeaza copilul lui, nu-mi place sa vad ca se implica si isi face griji pentru ea, chiar daca si eu ma pun in situatia in care nu mi-ar placea sa am un copil si partenerul sa nu se implice in cresterea si educarea lui, sa nu fie responsabil. Dar nu ma intereseaza, in privinta asta sunt egosita, il vreau doar pt mine si atat. Nu ma intereseaza copilul lui, nu vreau sa imparta sau sa-i dea ceva copilului lui, casa, diverse bunuri, etc. atata timp cat traieste si mama copilului.
Mi-e greu sa accept aceasta relatie dar il iubesc enorm si nu vreau sa renunt la el.
Daca ati trecut printr-o situatie asemanatoare sau traiti in prezent ceva asemanator (mai ales cu un copil major) astept parerile si sfaturile dvs.
Multumesc pt rabdarea si timpul pe care le-ati acordat citind aceasta postare.
acum 11 ani
Scumpa mea inteleg perfect ce simti, eu sunt implicata intr-o relatie de 5 ani, copilul lui are 12 ani, nu locuieste cu noi, dar cand el ma anunta ca vine copilul in vizita ma apuca asa o repulsie.... sunt toata intoarsa pe dos.
Ma deranjeaza si pe mine enorm faptul ca asa tine legatura cu fosta, cu fostii socrii. Ma confrunt cu aceeasi problema, nu stiu daca sa mai raman in aceasta relatie sau nu, noi impreuna nu avem un copil, de casatorie nici nu vrea sa auda, spune ca vom face noi actele intr-o zi... Ii cer sa facem acte sa stiu si eu ca nu muncesc degeaba, ca daca se intampla ceva cu el, nu ma va da copilul afara, dar parca vorbesc singura.
Atunci l-am intrebat ca daca el ar fi in situatia mea cum ar proceda? Mi-a raspuns ca el nu ar accepta, pentru ca a mai fost implicat intr-o relatie in care acea femeie avea un copil si nu i-a convenit, asa ca s-au despartit.
Nu stiu ce sa fac, am 35 de ani, am mai incercat sa rup acesta relatie de cateva ori si nu din cauza copilului, din cauza lui, dar il iubesc enorm de mult si de fiecare data l-am iertat. Parca toata lumea mea se invarte in jurul lui, imi simt inima pustiita fara el, si atunci cand nu mai era langa mine eram in stare sa accept si 10 copii, dar de fiecare data dupa impacare, apare acelasi sentiment de repulsie fata de copil. Nici eu nu pot sa-mi explic aceste stari.
Mentionez ca sunt o femeie independenta, ma intretin singura pentru ca el are foarte multe rate, plus pensia alimentara, deci nu ma tine nimic material langa el, pur si simplu il iubesc, dar mi-as fi dorit din suflet sa nu existe acel copil.
acum 11 ani
Madalina
Cine iti vrea mereu hainele cind mergi in vizita?
La fete in crestere este acest comportament de a incerca hainele rudeniilor mai mari pe care le admira, este o trecere de la jocul cu papusi.
acum 11 ani
poate ca ai dreptate...dar vezi tu ...cand un lucru iti place foarte mult ,iar copilul ti l cere crezand ca i se cuvine ,ca e normal sa fie al ei,iar tatal o sprijina te simti un pic rau...asa ma simt eu...mai ales cand stiu ca nu le va putea purta decat in 5 ani...adica e un moft fara de folos...eu de multe ori ii ziceam ca ii cumpar un lucru ca al meu dar ca nu pot sa il dau pe al meu pentru simplu fapt ca este al meu...
acum 11 ani
:) Sunt de acord cu Madalina . Dreptul fie-
caruia dintre noi de a dispune de obiecte-
le personale este perfect legitim.
Pe de alta parte, parintele are obligatia de
a satisface NEVOILE copilului, NU dorinte-
le/mofturile acestuia; afara de cazul in care
vreun.. adult oarecare tine cu tot dinadinsul
sa se transforme in sclavul capriciilor copi-
lului.
Nevoia si dorinta -- deosebirea dintre ele
Cand o nevoie este nesatisfacuta, lucrul
acesta poate sa puna in pericol sanata-
tea ( chiar viata! ) cuiva. In schimb, cand
o dorinta oarecare este nesatisfacuta,se
poate ca persoana in cauza sa simta un
sentiment de frustrare ( si chiar zvarcoliri
de durere..
:)
.. Dar FRUSTRAREA este o EMOTIE (ne-
gativa) SANATOASA - ce ajuta la forma-
rea/ dezvoltarea capacitatii de amanare
a satisfacerii dorintelor -> caracteristica
esentiala a Inteligentei Emotionale (I.E.
;)
acum 11 ani
P.S.:
De altfel , dreptul de a dispune de
obiectele personale este prevazut
(si) in actele normative in vigoare,
tocmai pt. ca vine in intampinarea
unei NEVOI generale.
Iar ignoranta cu privire la recunoas-
terea acestei NEVOI fundamental
umane poate sa puna in pericol
chiar (si) sanatatea mintala.
:l
acum 11 ani
daca nu va place sa fiti pe locul 2 in viata unui barbat,de ce va indragostiti de divortati cu copii?,intotdeauna ptr un parinte care isi iubeste copilul,acesta va fi pe primul loc,iar amanta sau viitoarea sotie pe locul 2,
draga mea MELANCOLICA dragostea ce un parinte o are fata de copilul lui e cu totul diferita de dragostea dintre dou parteneri,iubitul tau are dreptul sa aiba o relatie de parinte cu fata lui si in acelasi timp are dreptul sa fie fericit cu tine,din ce ai scris reiese ca esti rau de tot geloasa pe fata si pe fosta,ai grija aceasta gelozie nebuna iti poate distruge povestea de iubire care crezi tu ca o traiesti,nu fi asa de rea,lasai loc pentru el si fata lui,poartate frumas cu fata lui pentru ca nu cunosti viitorul si poate ai sa ajungi si tu cu un copil si nu tiar place ca nimeni sa til trateza ca o greseala din trecut ,de obicei un copil e rodul dragostei dintre 2,nu o greseala,dragostea vine si trece,copilul meu e al meu pana mor,am 2 copii,imi iubesc sotul enorm,dar nu mias parasi copii pentru nimeni,asta e un sentiment care il simte doar un parinte,intelegeti iubitul nu fi cruda cu el,lasal sa se bucure de fata lui,iar despre bani nu o numi profitoare pe fata,e obligatia lui ca si parinte sa ii mai dea niste banuti
iti doresc sati gasesti linistea de care ai muulta nevoie
iubeste,lasate iubita ce e in jur nu mai conteaza,fosta e fosta,oricum nu poti sa ti o persoana cu forta langa tine,
acum 11 ani
Excurs /________________________________
William James ( 1842-1910 ) a relevat importanta
Sinelui material -- unul dintre cele trei aspecte ale
sentimentului de sine al persoanei.
Sinele material -- consta in tot ceea ce socotim ca
apartinandu-ne DOAR noua - corpul, familia, cami-
nul sau stilul vestimentar. El considera ca deosebit
de importanta ALEGEREA hainelor.
James scria ca " vechea zicala ca omul e compus
din trei parti - suflet, corp si haine - nu e doar o glu-
ma. Ne apropriem (-> a face propriu, a-si atribui,
a-si insusi) hainele si ne identificam cu ele."
________________________________/ Excurs
acum 11 ani
W. James afirma ca: /_________________
Sinele material -- consta in tot ceea ce soco-
tim ca
apartinandu-ne DOAR noua (de ex, CORPUL
__________________________________
[ Si mi-ar placea sa aprofundam putin asta.]
- 1 -
-> Sa vedem ce se intampla cand un organ
sau o celula din corp se identifica cu intreg
corpul , ca si cand ar zice : " Eu , Celula X -
- Eu (sunt) Corpul."
In aceasta situatie , un observator din afara
ar considera, pe buna dreptate, ca celula X
este "o celula razvratita" , ce refuza sa-si in-
deplineasca functia sa, ca parte din sistem.
Ca si cand ar fi capatat constiinta de sine,
celula X - a decis sa nu mai functioneze in
acord (si) cu nevoile celorlalte celule , ci
numai pt. satisfacerea propriilor nevoi.
Or,
iata [ asa apare ] CANCERUL.
:l
P.S: Eu sunt totalmente de acord
cu ce zice James (in aceasta pri-
vinta). Vreau doar sa evit o intele-
gere gresita a celor spuse de el.
acum 11 ani
W. James afirma ca: /_________________
Sinele material - consta in tot ceea ce soco-
tim ca
apartinandu-ne DOAR noua (de ex, FAMILIA
__________________________________
[ Mi-ar placea sa aprofundam putin (si) asta.]
- 2 -
-> Sa vedem ce se intampla cand un membru
al unei familii se identifica cu intreaga familie,
ca si cand ar zice:
"Eu, Liviu Y - Eu (sunt) Familia."
In aceasta situatie , un observator din afara
ar considera , pe buna dreptate, ca Liviu Y
se comporta precum " o celula razvratita",
care se revolta* , refuzand sa-si indepli-
neasca functia sa, ca parte din sistem.
______________________________
*) Ne revoltam atunci cand inca ne mai
simtim prizonieri.
______________________________
- Liviu Y - a decis sa nu mai functioneze
in acord (si) cu nevoile celorlalti membri
ai familiei, ci numai pt. satisfacerea pro-
priilor nevoi.
Or,
iata SCHIZOFRENIA - "cancerul bolilor
mintale".
:l
acum 11 ani
m.ghidul-parintilor.ro/pubertatea/educatie/relatia-mama-fiica-la-pubertate.html
acum 11 ani
_____________________________________________
http://www.youtube.com/watch?v=s12ZE9fbF04
__________________________
"Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!"
:)
l /__________________________/ Hi!.. Vino..
V
http://www.youtube.com/watch?v=8IlFTAe8A9I
.. "acum-aici".. ->/_____________________/ ... ->
;) ___________/
_/
acum 11 ani
_________________________________________
:) -> Adevarul (sau: Realitatea) este rareori romantic(a)
l
l /_______________________________________
v
:)) -> AICI, ACUM: nu facem altceva, decat sa repro-
ducem ori sa simulam (inform.) situatii/ relatii inter-
personale reale , cu SCOPUL de a descoperi - in
cadrul intalnirii "Eu-Tu" - ca este posibil sa gasim
noi comportamente (creative) care sa ne permita
sa facem fata cu succes unor situatii similare din
viata cotidiana, concreta.
;)
acum 11 ani
__________________________________________
[ Practic , daca ceva functioneaza inseamna ca e ade-
varat, real. ]
:) AICI nu exista greseli, ci doar oportunitati de a invata.
l
l /_______________________________________
v
;) --> A INVATA inseamna a descoperi ca ceva este..
.. POSIBIL.
Or,
--> daca un anumit comportament ( nu doar prompt..
:))
... ci si adecvat ), pe care il descoperim ACUM, e si
functional AICI, exista sanse reale ca acel compor-
tament sa functioneze oriunde veti merge inainte.
:)
-> In schimb, daca - dintr-un motiv sau altul - ceva..
... nu merge AICI, exista ( cel mai probabil ) toate
sansele ca el sa mearga in realitate mai departe..
- la fel -
.. ca si pana ACUM. Si tocmai de aceea va spun:
:))
l /______________________________
v
:) ---> ACUM pare sa fie o perioada..
- la fel de -
;) -------> .. profitabila ca oricare alta.
acum 11 ani
___________________________________
http://www.youtube.com/watch?v=Y9jL9LhxdIg
___________________________________
acum 11 ani
Psihopata asta a scris si pe Eva.ro, la sectiunea Dragoste, topicul se numeste la fel. Oameni buni, psihopata va sfarsii omorand acel copil, a mentionat ca prostul care este tatal copilului stie lucruri si mai grave.
acum 11 ani
te numesti "om bun"? daca ai fi bun n-ai judeca pe altii. stii tu care-i viata ei? ai trecut sau treci prin aceeasi experienta? privind de afara e usor sa "arunci cu piatra" dar mai bine sa ne vedem de viata noastra ca niciodata nu stii ce "surprize" iti rezerva viata.
acum 11 ani
tind sa cred ca e doar trolling
daca nu este atunci persoana ar face bine sa viziteze un psihiatru, nimic din ce spune nu este coerent.
initial spune ca tipul este tot ce vrea ea, urmeaza inca 2 raspunsuri in care spune la fel, apoi incepe sa spuna ca o bate
eu de la 5 ani stau doar cu maica-mea si am inteles relatia cu tatal meu foarte bine, si in noua casatorie in care are 2 copii am vazut ca daca sunt si eu prezent, copii sunt tratati altfel ( sunt mai mici cu 10 ani ) asa ca am decis sa ma limitez la putine intalniri, etc.
nimic din ce am citit aici nu este dovada de iubire a persoanei respective pentru tip, am intalnit pe cineva care gandea la fel, imi pare rau pentru ea - combinatie de posesivitate cu gelozie este urata rau - asa ca eu i-am zis pa dupa 4-5 luni
ps. am 33 de ani si pedagogie in spate
acum 11 ani
Esti o femeie urata sufleteste...Nu ai vindecare. Incearca sa cauti un duhovnic, poate te poate aduce pe drumul cel bun.
acum 11 ani
inteleg perfect ceea ce simti.....din pacate si eu am trait aceeasi drama, caz asemanator. dupa atatea compromisuri am ales sa ma despart de el; eram fericita "conditionat" doar in momentele noastre care nu includeau copilul lui. cand copilul era adus in discutie, desi major fiind, iubitul meu izbucnea imediat, totul degenera in injurii si refugiul lui in alcool.
nu stiu cum pot alte femei sa fie atat de tolerante cu faptul ca partenerul lor are un copil cu alta femeie.....chiar nu pot intelege, e peste limita mea de intelegere si toleranta sufleteasca.....nu e vorba de orice membru din familie sau prieten apropiat la care tii, aici e vorba de COPILUL LUI CU ALTA FEMEIE....in cazul meu tot de o fata era vorba.....prin ea o vedeam pe fosta, ma bantuia imaginea ei, eram geloasa ca fii-sa era si parte din fosta.....ajunsesem sa le urasc pe amandoua si mama si fiica si sa le blestem existenta ca-mi fac zilele amare.....dar am ales sa pun capat pt ca era o cale fara iesire.....sper sa iei si tu aceeasi decizie oricat de greu ti-ar parea.
acum 10 ani
"Daca"voi a-ti avea un copil si ai avea aceeasi soarta ca fosta lui sotie sa te desparti de el,dupa;el refacandu-si viata cu o femeie care sa semene cu tine si sa nu-l lase sa vina la copilul tau la nunta,cum te-ai simti sau copilul tau cum s-ar simti?copilul e un dar de la D-zeu si nu confunda iubirea parinteasca cu iubirea fata de iubit/a,intotdeauna copilul va fi mai presus.eu nu am copii dar inteleg situatia fii desteapta si fa-i si tu un copil.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua