Postata de melancolica cu 11 ani in urma.
Copilul lui dintr-o alta relatie
Am tot citit pe diverse site-uri si forumuri, postari despre o relatie in care unul dintre parteneri are un copil dintr-o alta relatie. Majoritatea celor care raspund post-urilor blameaza persoana care nu accepta copilul partenerului si in general cei care o fac sunt cei care au copii.
E usor sa emiti judecati fara sa te pui in postura celuilalt. Daca cei care raspund post-urilor n-ar fi avut copii, cu siguranta n-ar mai da acel raspuns in care il judeca pe cel care nu accepta copilul.
Fiecare om are dreptul la fericire. INTR-O RELATIE E VITAL SA TE SIMTI PE DEPLIN IUBIT SI IMPLINIT ALATURI DE PARTENER. Relatia de dragoste dintre doi oameni nu trebuie sa fie umbrita de ABSOLUT NIMENI, nici macar de un copil. La inceputul unei relatii sunt doar ei doi: el si ea. Abia apoi cand relatia evolueaza (in general) pozitiv, apare si un copil. Deci la baza unei relatii sunt doar ei doi si nimeni altcineva.
Atunci cand te indragostesti o faci simplu si firesc, inclusiv chiar si atunci cand esti constient ca cel/cea de care te-ai indragostit nu e tocmai omul pe care ti-l doresti si aici ma refer in speta, la un partener care are un copil dintr-o alta relatie. Multi iar blameaza：“stiai de la inceput ca are copil”. Da, stiai dar nu puteai sa stii dintr-o data relatia lui cu copilul ci lucrul asta il observi in timp, timp in care relatia evolueaza si te poti indragosti si iubi omul de langa tine mai mult.
Intr-o relatie consider ca trecutul trebuie lasat in urma. Copilul dintr-o alta relatie face parte si din trecut (pt faptul ca e facut cu altcineva cu care s-a terminat relatia) dar si din prezent (care nu trebuie absolut deloc sa influenteze noua relatie). Copilul va fi intotdeauna un liant catre trecut (prin faptul ca e facut cu altcineva si are chipul acelei persoane) chiar daca partenerul nu ar mai avea nici un sentiment fata de cel/cea cu care l-a conceput.
Nu mi se pare firesc ca intr-o relatie, copilul dintr-o relatie anterioara sa influenteze relatia de dragoste dintre parteneri. Multi spun ca copilul nu e vinovat de ce s-a intamplat dar daca acesta e motiv de discutii permanente in noua relatie, atunci el este. Copilul nu trebuie sa se creada mai presus decat parintele, acesta din urma ac***a dreptul sa-si refaca viata. Copii cresc, se duc la casa lor dar parintii vor ramane impreuna si tocmai de aceea nu mai se pare normal ca intr-o relatie copilul sa fie mai presus decat partenerul, caci daca partenerul n-ar fi existat nici copilul nu s-ar fi nascut. Iubirea e egoista, cand te implici total si oferi tot intr-o relatie, tinzi sa ai aceleasi asteptari de la partener.
Ma macin, ma framant, nu am liniste sufleteasca si nu sunt impacata cu mine insami si am nevoie sa caut raspunsuri, solutii la problema care ma apasa. Ma tem ca am deja probleme cu inima si daca in curand nu voi gasi o solutie...nu stiu ce se va intampla cu mine...imi vin tot felul de ganduri negative in minte...simt ca o iau razna!
Va rog, aveti rabdare si cititi pana la sfarsit.
De 1 an si ceva sunt implicata intr-o relatie cu un barbat care are o fata de 18 ani, rezultata dintr-o casnicie care s-a sfarsit acum 10 ani. Locuiesc impreuna cu el, ne iubim si ne intelegem bine doar atunci cand totul se concentreaza asupra relatiei noastre. Cand vine vorba despre fata lui, simt repulsie, o simt ca pe o intrusa in viata noastra, ac***a teama ca prin prisma ei, el poate afla vesti oricand despre fosta sotie si oricand, in mod imprevizibil ar putea relua relatia cu ea (desi dupa divort, la cativa ani distanta a mai reluat relatia si nu a mers si m-a asigurat ca niciodata nu s-ar mai putea intoarce la ea, in prezent ea ac***a o relatie de cativa ani). Chiar si un telefon banal intre el si fosta, m-ar deranja chiar daca au un copil impreuna. Nu sunt adepta pastrarii unei relatii civilizate intre fosti, nici macar a unei simple prietenii. Ce-a fost, s-a terminat si nu vad nici un motiv de a pastra legatura pt ca ORICAND, atata timp cat intre cei doi a existat o relatie intima, se pot reaprinde sentimentele...chiar si dupa ani!
Intalnirile cu fata lui sunt sporadice, intalniri la care particip si eu. Ocazional el vorbeste cu fata lui la telefon, fapt care uneori se intampla fara ca eu sa fiu de fata, ceea ce ma deranjeaza enorm cand vad apelurile in telefonul lui. I-am cerut ca la orice conversatie si intalnire cu ea, sa fiu si eu prezenta, numai asa putand avea (oarecum) garantia ca el nu se ascunde de mine. Nu mi se pare normal ca din resursele lui financiare sa profite ea (chiar daca este copilul lui).
El isi doreste enorm sa ne casatorim dar i-am spus ca eu intotdeauna voi face diferenta intre fata lui si copilul/copii nostri, nedorind sa o tratez egal pentru ca nu sunt obligata sa accept greseala trecutului lui. Noua noastra familie inseamna eu, el si copii nostri, NU si copilul lui cu alta femeie.
Multi vor blama ca sunt egoista, insensibila dar am dreptul sa ma simt fericita fara a fi obligata sa accept greseala trecutului lui.
In prezent el are dificultati financiare si traim din veniturile mele. Nu mi se pare normal sa-si iubeasca copilul mai mult decat pe mine si sa-i tina parte, reprosandu-mi ca vreau sa bag raca intre el si fata lui si ca vreau sa-l indepartez de ea (in sufletul meu chiar imi doresc acest lucru si i-am spus si lui).
NU sunt EU vinovata de greselile trecutului lui si NICI obligata SA-I accept copilul. Copilul lui este ca un nod in gat, ca un ghimpe pentru mine, acum si tot timpul cat va dura relatia noastra. Mi-as fi dorit ca acest copil sa nu existe sau macar lui sa nu-i pese, sa nu se implice atat de mult, dar copilul exista si nu am ce schimba, INSA atitudinea lui vis-a-vis de mine se poate schimba. As putea sa-mi gasesc pe cineva fara obligatii dar pe el il iubesc insa nu si pe copilul lui. Un minim de respect fata de ea, si mila din partea mea exista dar nu-mi doresc sa ma imprietenesc cu fata lui, nu vreau sa am nici o relatie cu ea, sa stea cat mai departe de noi e tot ce-mi doresc.
Pentru mine NU E NICI O PLACERE sa stiu ca sunt a doua femeie din viata lui cu care merge la altar si ca copilul nostru va fi al doilea. Nu vreau si nu-mi doresc ca in aceasta relatie sa fiu ca “roata de rezerva”, vreau EXCLUSIVITATE, ceea ce inseamna ca in toate cazurile, tot ce e legat de fata lui, sa-mi spuna, sa-mi ceara sfatul iar atunci cand nu sunt de acord cu ceva, sa vad ca el este de partea mea, nu a ei. (de exp: acum isi doreste un laptop de vreo 30mil iar eu nu sunt de acord sa i-l cumpere). De ce sa-si cheltuie banii pt cineva din trecutul lui, de ce sa accept acest lucru? E ca si cum i-ar face un bine fostei ca are grija de copilul pe care il au impreuna.
El considera ca daca imi spune, stie ca nu sunt de acord ca el sa-i dea ceva sau sa o ajute cu ceva...cand avem discutii aprinse, o suna pe fata lui (o considera ca un refugiu, SI MA DERANJEAZA ENORM ca se destainuie ei si tocmai de aceea nici eu nu am inceredere in el sa-i spun anumite lucruri de teama sa nu-i spuna ei; consider ca in relatia noastra ea nu trebuie implicata in nici un fel) sau isi gaseste refugiul in bautura, ceea ce ma face sa o urasc si sa o dispretuiesc pe fata lui si mai mult (datorita faptului ca discutiile despre ea conduc aici).
N-as fi niciodata de acord ca atunci cand ne vom casatori, fata lui sa vina la nunta noastra (nu vreau ca figura fostei sa fie prezenta la nunta mea, sa-mi umbreasca momentele in care ar trebui sa fiu cea mai fericita femeie). N-as fi niciodata de acord ca noi sa mergem la nunta fiicei lui, ca el in acele momente sa aiba sentimentul de implinire ca alaturi de fosta are o fata reusita si sa o conduca pe un nou inceput de drum, si nici ca el sa mearga singur la nunta ei.
N-as fi niciodata de acord ca fata lui sa tina legatura cu rudele lui sau sa se implice in familia noastra, sa-si vada fratiorii/surioarele (posibili copii care i-am avea impreuna), ca ea sa participe la nunti, botezuri, petreceri care sunt in familia noastra sau ca el sa participe si sa se implice in viata ei sau cand va deveni bunic.
Vreau sa clarific aceste lucruri la inceput, ca sa nu ma trezesc mai tarziu in casnicie ca lucrurile nu evolueaza asa cum imi doresc si totul se duce de rapa. Daca ma casatoresc, nu-mi doresc sa divortez. E un om minunat dar ma deranjeaza copilul lui, nu-mi place sa vad ca se implica si isi face griji pentru ea, chiar daca si eu ma pun in situatia in care nu mi-ar placea sa am un copil si partenerul sa nu se implice in cresterea si educarea lui, sa nu fie responsabil. Dar nu ma intereseaza, in privinta asta sunt egosita, il vreau doar pt mine si atat. Nu ma intereseaza copilul lui, nu vreau sa imparta sau sa-i dea ceva copilului lui, casa, diverse bunuri, etc. atata timp cat traieste si mama copilului.
Mi-e greu sa accept aceasta relatie dar il iubesc enorm si nu vreau sa renunt la el.
Daca ati trecut printr-o situatie asemanatoare sau traiti in prezent ceva asemanator (mai ales cu un copil major) astept parerile si sfaturile dvs.
Multumesc pt rabdarea si timpul pe care le-ati acordat citind aceasta postare.
acum 11 ani
Woooow!
Mama dar ce plina de ura esti! In primul rand gresesti enorm, fata de tine! Si sa iti spun de ce... Toata energia asta negativa iti face tie rau in primul rand! si apoi in momentul in care ai ales sa fii cu el, ar fi trebuit sa tii cont de "bagajul" lui. Nu e vina lui si a copilului lui faptul ca tu nu vrei sa tii cont de asta. Si sa iti mai spun ceva... Copilul e unic... femei pe toate drumurile! :) Deci, trebuie sa fii constienta de anumite lucruri! Nu esti buricul pamantului si e bine sa iti stii pozitia! Nu marsa ca nu rezolvi nimic. Probabil ca inca te iubeste suficient din moment ce nu riposteaza, mai ales ca are niste ani in plus fata de tine si intelege muult diferit lucrurile! Tu ai inca naivitatea varstei foarte fragede, cred, de gandesti asa... ca un copil care nu vrea sa isi imparta jucaria cu nimeni! Invata sa iei lucrurile in viata asa cum sunt si nu incerca sa schimbi, mai ales ce nu se poate schimba niciodata! Nu mai crede ca esti a doua... caci in cazul in care ramai cu el, tu vei fi prima si cea mai importanta! Lasa sa se vada faptul ca esti stapana pe tine si pe situatia voastra si asta vei transmite! Copilul este cu totul atceva fata de iubita. Nu incurca lucrurile! Dragostea este diferita pentru copil, fata de cea pentru sotie/iubita!
Iar cand vei avea tu copii cu el, fata pe care o are va fi mare si nu va fi cazul sa iti faci griji. O va iubi ca si pe ai vostrii! Dar grija cea mai mare o va purta alor vostri. Si nu pentru ca ar iubi mai mult sau mai putin pe vreunul din ei ci pentru ca ai vostri o sa fie mici si au nevoie de mai multa atentie...
Deci stai prost cu increderea in tine! Eu cred ca ar trebui sa stai de vb cu mama ta, sa iti explice lucrurile pe indelete, sa te faca sa iti recapeti increderea in tine si sa iti dai seama ca viata e frumoasa cand iubesti si nu trebuie sa bagi in sama toata amanuntele!
O noapte frumoasa iti doresc!
acum 11 ani
Oricât ar părea ca e nebunie ceea ce spui,
e totusi o "nebunie lucidă". Când citesc ce
scrii, ma simt fascinat. Si mi-e teama ca
nimeni vreodata nu va reusi sa-ti zdrun-
cine AUTOAMAGIREA pe care chiar
TU ti-ai construit-o cu atata truda.
In principiu, as putea sa-ti arat ca
ai construit deasupra plecand de
la o premisa falsa; dar atunci, in-
treaga citadela ar fi in pericol
sa se sfarame intr-o clipa (si
asa ceva nici eu n-as putea
sa accept.
:l
acum 11 ani
Nimeni nu te poate ajuta sa-ti fie mai usor
sa cari aceasta POVARA (inutila) pe care
o porti. Si nici tu insati nu poti sa te deba-
rasezi de ea.
In opinia mea , n-ai decat sa ai rabdare
cu tine si sa te deprinzi sa convietuiesti
inainte cu ea.
acum 11 ani
Inutilitatea poverii consta in faptul ca
e
O FRICA inactuala - ce o face ina-
decvata pentru orice fel de relatie
interpersonala prezenta. Dar , pt
tine ea reprezinta O REALITATE
(psihologica) de netagaduit/de
necontestat.
In acest sens, condamnarea nu
elibereaza , ci asupreste. Si...
nu putem schimba nimic pana
ce nu il acceptam mai intai.
:)
( deci nu poti nici sa pretinzi
sa fii acceptata de ceilalti,
cata vreme nu te accepti
pe tine insati mai intai.
:l
acum 11 ani
A te accepta pe tine insati - inseamna ca
TU
sa reusesti sa-ti spui TIE , pur si simplu,
"DA"
Iar la modul concret, inseamna sa fii ca-
pabila sa traiesti bine cu tine insati (sa
te simti confortabil in pielea ta). Si...
> lucru valabil pt. fiecare dintre noi <
... suntem capabili sa traim in doi numai
atunci cand suntem capabili sa traim
singuri.
acum 11 ani
Reguli pentru... /_________________________
http://www.youtube.com/watch?v=nniyKE5ByQk
_____________________________/ ... a fi om
A INVATA - inseamna
a descoperi
ca ceva este posibil...
;)
acum 11 ani
Raspuns pt. Laura:
E mult adevar in ceea ce ai scris si apreciez faptul ca ti-ai facut timp sa citesti niste randuri scrise de o necunoscuta.
Intr-adevar ma simt epuizata atat psihic cat si fizic, simt o energie negativa care parca ma sufoca si simt lucrul asta si uneori cand sunt foarte tensionata si el e langa mine....daca ii spun gandurile care ma apasa, temerile mele, incepe discutia DAR din pacate nu vad nici o cale de mijloc din partea lui, sa gaseasca cumva o solutie, o cale de iesire la liman.
Legat de "bagajul" lui am scris in text:
"""Multi iar blameaza: "stiai de la inceput ca are copil". Da, stiai dar nu puteai sa stii dintr-o data relatia lui cu copilul ci lucrul asta il observi in timp, timp in care relatia evolueaza si te poti indragosti si iubi omul de langa tine mai mult."""
Legat de copil ca e unic si nevinovat, tot in text:
"""Nu mi se pare firesc ca intr-o relatie, copilul dintr-o relatie anterioara sa influenteze relatia de dragoste dintre parteneri.
Multi spun ca copilul nu e vinovat de ce s-a intamplat dar daca acesta e motiv de discutii permanente in noua relatie, atunci el este. Copilul nu trebuie sa se creada mai presus decat parintele, acesta din urma ac***a dreptul sa-si refaca viata. Copii cresc, se duc la casa lor dar parintii vor ramane impreuna si tocmai de aceea nu mai se pare normal ca intr-o relatie copilul sa fie mai presus decat partenerul, caci daca partenerul n-ar fi existat nici copilul nu s-ar fi nascut. Iubirea e egoista, cand te implici total si oferi tot intr-o relatie, tinzi sa ai aceleasi asteptari de la partener."""
Copilul il cresti si pleaca dar omul de langa tine cu care iti imparti viata de zi cu zi, ramane. Copilul poate fi indiferent fata de parinti, poate fi profitor (se poate observa psihologic ca in familiile destramate, copii tind sa isi doreasca de la tata bunuri materiale, bani, etc. tocmai pt a compensa lipsa afectiunii,sentimentele de care a fost privat datorita despartirii parintilor). Acest lucru il observ si in relatia dintre el si fata lui. Cand ii spun ca ea e o profitoare el ma acuza ca nu e adevarat, ca stie el ce copil a crescut. DAR nu e data cand ea sa-l sune si sa nu-i ceara bani sau sa faca aluzii ca are nevoie sa-si cumpere ceva. Nu mi se pare normal ca banii lui sa si-i imparta cu copilul. De ce sa fiu eu si posibili nostri copii nedreptatiti si privati de bucuria de a ne satisface nevoile noastre??? Pt ca are el de crescut copilul unei tarfe?
Apropo, mi-a zis ca nu s-a casatorit din placere, ca nici parintii lor nu au fost de acord si in consecinta nici copilul nu e unul dorit, a fost o simpla intamplare. Mai tarziu, cand fata avea vreo 3 ani, el lipsea noptile de acasa, se ducea la alta, si-a inselat sotia.....Eu ce garantie am ca nu va face acelasi lucru cu mine, in condittile in care el era casatorit si avea si copil? In replica, el se apara ca era prea tanar si ca a gresit...dar mi-e teama ca odata ce-a inselat, poate insela din nou.
In relatia cu el VREAU sa fiu unica in sufletul lui, vreau sa fiu eu prima la care se gandeste si apeleaza. NU fata lui! Mai ales ca fata lui are exact varsta cand a cunoscut-o pe maica-sa si seamana leit cu ea, si cu atat mai mult imi provoaca dispret faptul ca el vorbeste cu ea sau se intalneste, asa cum am mai zis si pe ascuns. Parca prin fi-sa retraieste trecutul.
NU POT SA ACCEPT IDEEA CA EL sa iubeasca la fel ambii copii, adica si pe ai nostri. INTOTDEAUNA pe fata lui o voi considera "copilul tarfei" care i-a distrus viata si prin fata lui parca retraieste trecutul (pt ca ea seamana leit cu mama ei) iar gandul asta ma chinuie, ma omoara....
Daca nu ar fi cunoscut-o pe fosta sotie, nu ar mai fi avut "coada" din trecut...viata lui ar fi fost alta, poate nici nu ne-am fi cunoscut....
Sunt convinsa ca el ma iubeste...i-am facut lucruri inimaginabile si am vorbit cum niciodata nu credeam ca as fi in stare...dar nu a fost violent cu mine si nici nu m-a dat afara din casa (cum probabil ar fi facut altii)....stiu ca l-am ranit si eu destul...de multe ori cuvintele "omoara" sufletul.
Intr-adevar viata e frumoasa cand iubesti, dar fara sa existe altcineva (din trecut)
in suftelul partenerului DECAT TU. Atunci, da, sentimentul e unic! Inainte de el am avut parte de cea mai romantica, superba relatie de iubire care poate exista intre doi oameni, eram doar noi doi si atat....dar s-a terminat.
acum 11 ani
Fara fiica lui, el nu este intreg.
Daca ai fi tu in locul ei (a fiicei)?!
acum 11 ani
Pt.Grisham:
De ce sa nu fie intreg? Dumnezeu l-a creat doar pe el nu odata cu fata lui....ea este consecinta greselii din trecutul lui iar eu nu sunt obligata sa o accept.
Cand el e langa mine, e DOAR EL, nu si ea.
Chiar stateam la un moment dat si ma gandeam cum pot unele femei sa accepte o povara din trecutul barbatului cu care isi traiesc viata, si anume faptul ca el are un copil cu alta femeie.Mi-e greu oricat as incerca, sa gasesc un raspuns.
Daca as fi in locul ei, nu m-as baga in relatia tatalui pt ca toti facem greseli...unii ni le asumam, altii nu.
acum 11 ani
Ti-ar placea ca cineva sa te considere o consecinta a greselii din trecutul cuiva?
Oricit de greu iti este, mai incearca sa gasesti raspunsul potrivit.
Si in tot acest timp nu uita sa fii om pur si simplu .
acum 11 ani
Draga mea,
Din cate am citit in raspunsul tau pentru mine, lucrurile sunt un pic mai complicate decat ai lasat tu sa se vada in primul mesaj. Nu stiu ce sa spun... poate doar ca, doar cei ce au fost in situatia ta pot constientiza corect ceea ce se intampla si ce simti. Dar un sfat prietenesc pe care ti-l pot da, este sa incerci sa ignori toate aceste fapte care, stiu ca te deranjeaza. Asta ca un test pentru a vedea reactia lor. Cred ca atunci el nu va mai tentat sa se ascunda de tine cand vorbeste cu fiica lui si incercand acest lucru cred ca va ajunge sa creada si sa simta ca il intelegi. Spun asta, pentru ca eu cred ca daca vei fi defensiva se va instala linistea la un moment dat. Iar aceasta noua stare a ta ii va pune in dificultate pe ei si apoi... daca ei se vor comporta in continuare la fel, inseamna ca asa sunt ei si ca nu o fac din cauza reprosurilor tale, ceea ce...rezulta ca nua i cum sa ii schimbi. Nici cu reprosuri nici cu vorba buna.
Cat despre "greseala" - copil, nu mai gandi asa... ! Poate ca e la mijloc si manip**area lui de ai ajuns sa crezi asa ceva. Nu e vina copilului ca s-a nascut si ca a mostenit astfel de gene. genele de p***a factura se pot indrepta pana la un moment dat prin o buna educatie. Deci e vina ambilor parinti ai copilului ca nu stiu sa isi puna la respect copilul si ca nu l-au educat in asa masura incat sa apeleze la astfel de tertipuri (cerutul banilor). Si apoi nu ii vei face tu educatie copilului... ceea ce nu au reusit parintii ei in 18 ani. Sunt sigura ca... daca analizezi putin lucrurile la rece, vei gasi o rezolvare la tot si vei realiza multe lucruri. Am vazut apoi ca ai 36 de ani si el parca 38 si sunt sigura ca experineta ta de viata te va face sa gasesti rezolvari. Eu cred ca daca nici cu binele nu rezolvi situatia, atunci nu merita. Si apoi si mare curaj pe tine sa traiesti cu un om care a facut parte dintr-o "familie" ... sau o tentativa de familie, in care fiecare era cu drumul lui si in care pe niciunul nu il interesa aproape nimic despre ceea ce numeau ei familie. Poate eu gresesc... dar eu una nu as avea incredere intr-o astfel de persoana. Stiu ca dragostea nu alege, dar deschide ochii mari, te rog!
Cu drag!
acum 11 ani
____________________________________________________
melancolica : " ... / Ma macin, ma framant, nu am liniste sufleteasca
si
nu sunt impacata cu mine insami si AM NEVOIE SA CAUT raspun-
suri, solutii la problema care ma apasa /..."
______________________________
CAUTA si vei gasi.Construieste ceea ce cauti. Nu exista drum catre
fericire. FERICIREA este drumul. Si drumul se parcurge mergand.. .
____________________________________________________
melancolica : " ... / Ma tem ca am deja probleme cu INIMA si daca in
curand nu voi gasi o solutie... nu stiu ce se va intampla cu mine... imi
vin tot felul de ganduri negative in minte... simt ca o iau razna /..."
______________________________
- Elena , INIMA are logica ei pe care ratiunea nu poate s-o inteleaga.
:)
( Cele mai mari probleme ale vietii NU pot fi rezolvate, dar pot fi...
;) ... depasite.
acum 11 ani
"Vai de cel care incearca sa faca VIATA sa mearga!
:)
Ea nu e menita sa mearga. A fost asezata printre
noi ca sa ne invete si e alegerea noastra daca
alegem sa ne distram si sa radem in timp ce
invatam , sau sa trecem printr-un proces
continuu de frustrare si disperare...
ACUM (si) AICI
((( ! ))) ____________________________
SIMTUL UMORULUI este capacitatea
unui om de a se detasa de sine insusi
_________________________________
Charlie Chaplin a spus ca "diferenta dintre
comedie si tragedie este distanta. Acolo,
vazute de aproape, lucrurile par tragice...
:l
Daca te distantezi de acolo, te alegi cu
o comedie pe cinste. Formula acestui
concept este:
TRAGEDIE + TIMP => COMEDIE
:)
( povestile din trecutul nostru ce pareau
candva dureroase ACUM par vesele.. .
;)
acum 11 ani
Glasul... /_______________________________
http://www.youtube.com/watch?v=F1SBPwpj4Kc
______________________________/... Timpului
acum 11 ani
____________________________________________________
melancolica : " ... / Chiar stateam la un moment dat si ma gandeam
cum pot unele femei sa accepte O POVARA din trecut/.../.Mi-e greu
oricat as incerca, sa gasesc un raspuns /..."
________________________________
RĂUL (povara) este in noi, oameni BUNI.
Si
toti va vor BINELE ; nu vi-l lasati
luat.
________________________________
- Elena, vrei sa-ti arat ca ai carat degeaba
aceasta povara, pana acum?
Rasp., DA / NU
?
acum 11 ani
Aici, acum : TU alegi. TU decizi (desi-
gur, poti chiar sa "decizi sa nu decizi"
:)
( vedem insa ca decizia este omni-
prezenta ; si inevitabila.
:l
acum 11 ani
____________________________________
Grisham a scris: "Ti-ar placea ca cineva sa te
considere o consecinta a greselii din trecutul
cuiva? /.../ nu uita sa fii OM pur si simplu ."
_______
"Pentru a fi un adevărat OM, trebuie să te gân-
deşti la două lucruri: că atâţia oameni au fost
ca să fii TU; şi TU însuţi ca să fie după tine.. .
_______
melancolica : " ... / Daca nu ar fi cunoscut-o pe
fosta sotie, nu ar mai fi avut "coada" din trecut...
viata lui ar fi fost alta, poate nici nu ne-am fi
cunoscut /..."
_______
... Hmm.. .
_______
melancolica : " ... / Chiar stateam la un mo-
ment dat si ma gandeam /..."
_______
Da... reflecteaza in loc sa intrebi. Asculta-ti
tacerea si iti vei auzi adevaratele nevoi. Si
chiar NEVOIA te invata.. .
:)
( A INVATA - inseamna
a descoperi
ca ceva este posibil.. .
;)
acum 11 ani
:) Nu renunta!... ___________________________
http://www.youtube.com/watch?v=hmQ0m-vAUec
_________________________ ... Ai sa reusesti!...
acum 11 ani
SALVAREA sta in increderea in dorinta..
(si mi-ar placea sa intreb daca TU chiar
iti doresti
- cu adevarat - sa beneficiezi de ajutor)
.. si in a profita de ceea ce este la inde-
mana:
"AICI-si-ACUM."
:)
acum 11 ani
____________________________
melancolica: ".../ toti facem greseli /..."
__________________________
- Elena, de fapt, nu exista greseli,
ci doar oportunitati de a invata..
:)
( ACUM-si-AICI
;)
( A invata - inseamna
a descoperi
ca ceva este posibil...
:)
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua