DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

Salut!
Eu zic sa lasi complexele la o parte si sa iti deschizi sufletul in fata parintilor si sa le spui exact ce simti tu in realitate.
Apoi cauta ajutor la un psihiatru. Roaga-l sa-ti faca o evaluare si sa vada daca ai cumva vreo depesie parsiva sau vreo tulburare anxioasa. Fa ceva, nu sta!
Apoi, dupa cateva sapatamani de tratament cauta un psiholog bun, da unu bun cu recomandari bune si fa cateva sedinte sa vezi care e cauza acestei izolari/detasari fata de persoanele apropiate si de ce ti-ai pierdut increderea in aomeni.
Dupa cum vezi suntem multi afectati de aceasta boala "moderna" si luptam. Eu lupt in fiecare zi cu boala mea si nu vreau sa cad. Nu vreau sa ma las doborata. De ce?
Pentru ca viata este frumoasa, ca imi place primavara, imi place sa traiesc, ma bucur impreuna cu copilul meu de primul fulg de nea. Sunt chestii marunte care poate starnesc zambestul cititorilor, dar care daca le observam..ne fac fericiti!

Deci , nu mai sta, medicina a evoluat, medicatia nu te transforma in leguma daca e data cu cap de un dr bun. Eu iau tratament si lucrez mult ,am familie si incerc sa imi duc o viata normala:))
Multa bafta iti doresc!

Mi-a placut mult rapunsul tau ptr domnisoara de mai sus....trebuie sa vorbeasca neaparat cu parintii ptr ca pot deveni un suport moral valabil...de consultat un psiholog neaparat si de vorbit cu el ce anume a declansat tulburarea bipolara(asa se numeste afectiunea de care sufera),diagnostic pus de mine in urma relatarii simptomelor pe care le are...aceste stari apar cand psihicul este in defensiva,un ansamblu de intamplari neplacute carora ea le-a dat proportii au adus-o in starea asta..inainte de a ajunge la doctor,te sfatuiesc sa iti gasesti o ocupatie care sa iti insufle responsabilitate.de ex: ia-ti un caine,gaseste-ti un iubit care sa te implineasca,etc...sanatate maxima si capul sus,ca vor trece,e vara e frumos afara si timpul nu sta in loc....daca crezi ca ai ramas fata batrana te inseli,eu m-am casatorit la varsta de 33 de ani si sunt multumita de alegerea mea,nu m-am speriat ca s-au casatorit toate femeile si eu nu,din contra vroiam sa mai copilaresc

mersi de incurajari.si acum cand iti scriu simt niste furnicaturi in spatele capui.cred ca dela stres.peste tot unde am lucrat pana acum parca lumea radea de mine nu ma lua in serios.eu imi faceam complexe ca nu am aceeasi experienta de viata ca alte fete de varsta mea.tot timpul am incercat sa ascund complexele astea.simt ca-mi explodeaza capul.oare o iau razna?cand am realizat la servici ca eu nu sunt ca altele adica normala am inceput sa fiu mai retrasa sa nu mai ies din magazinul unde lucram parca numai acolo ma simteam in siguranta.lucrez 11 ore pe zi si ma uitam obsesiv pe ceas sa treaca timpul.mai incercam sa fac una alta lucru dar tot gru imi trecea timpul.lucrez singura.nu am colege decat de etaj.mi-am zis ca poate e mai bine asa ca daca as avea colega ar aparea discutii sio eu as avea de suferit .fata de sefi am incercat cat am putut sa maschez chestia sata de frica sa nu fiu data afara. nu ma mai puteam concentra la lucru.cand imi intra un client in magazin deja ma gandeam ca poate vede ca nu sunt ok.acum sunt in concediu dar nici acasa nu mi-e bine.stau singura.ma uit la apartamentul in care stau cu chirie de 4 ani si parca mi-e strain.la fel patesc si cand ma uit la hainele mele si chiar si la mine.ma simt obosita psihic.astea 3 luni tot la lucrurile astea m-am gandit incercand sa gasesc o solutie dar parca tot mai tare ma cufund.m-am izolat atat de tare si acum realizez ca nu e bine dar nu stiu cum sa fac sa ies din cercul asta vicios.merg la psiholog de 2 luni dar nu vad nici o schimbare.ea zice ca fug ca nu lupt suficient.cateodata ma gandesc ca nici ea nu stie cum sa ma ajute.stiu ca numai eu pot sa ma ajut dar nu stiu de unde sa incep.toata viata am trait asa izolata si acum nu stiu ce sa ma fac.am crezut ca m-am mai maturizat dar sunt foarte naiva si visatoare.nu mai am grija de corpul meu nu ma mai aranjez merg pe strada imbracata cu ce apuc si simt ca nu fac parte din lumea aceea agitata care isi vede de treaba cumva ma simt pe dinafara.am senzatia ca lumea se uita la mine si vede ca am probleme.am slabit imi cade parul am ajuns doar o umbra la ce am fost.eu cu mama nu am avut niciodata o relatie apropiata si nu pot sa-i spun prin ce trec.

am fost ieri intr-un atac de panica pe la o gramada de cabinete psihiatrice unde trebuia sa mergi cu progamare si trebuia sa astept foarte mult.pana la urma am ajuns la rand si psihiatrul m-a ascultat cam jumatate de ora si mi-a zis ca am depresie si fobii.mi-a zis sa caut un alt psihiatru ca ea intra in concediu si ar trebui sa incep sa iau antidepresive si ar trebui sa revin o data la saptamana pt control si ea nu se poate ocupa de mine.ma simt pierduta.ma tot gandesc daca o sa pot avea o viata normala,daca o sa pot creste un copil,daca sunt in stare.nu mai stiu cum sa ma comport.stau singura acasa si ma fortez sa fac cate ceva prin casa din lucrurile ce le faceam si inainte dar am diaree stari de voma.am incercat sa sun psihiatrul dar nu-mi raspunde.sunt stresata.ce ma fac?cum sa scap de starile astea/am senzatia ca pana acum am fost falsa ca am ascuns lumii aceste lucruri.prietenul meu a vrut ieri sa facem dragoste si eu nu ma simteam pregatita.parca nu mai sunt constienta de corpul meu.mi-e teama sa nu pierd totul si sa ajug sa ma internez.astept in fiecare zi cu disperare sa vina prietenul meu acasa de la lucru sa nu stau singura cu gandurile mele.ce ma fac?ajuta-ma cu un sfat te rog.nu mai stiu cum sunt.e o senzatie care ma sperie.

eu merg la psiholog de 2 luni si mi-e mai rau.cred ca o sa-l schimb.luni vreau sa ma programez la un psihiatru si am inteles ca are cabinet si de psihoterapie.nu stiu cum o sa ma descurc cu banii.acum sunt in cincediu dar peste o saptamana va trebui sa ma intorc si nu stiu daca o sa fac fata pt ca lucrez 11 ore pe zi.

buna,am revenit

imbucurator cate mesaje s-au scris pe aceasta tema,as vrea sa continuam ,am facut contacte si pe adresa de mess si functioneaza comunicarea,eu am reusit sa depasesc faza depresiei acute,dar mai am mult de luptat cu boala,inca ies rar din casa

Buna, vreau sa intru si eu in acest grup, insa nu as vrea sa imi dau idul de mess direct pe site, imi poi da te rog idul tau?Am 25 de ani, din bucuresti, am atacuri de panica de anul trecut.astept un raspuns.Mi se pare foarte buna ideea ta..pentru ca numai cei care trec prin asa ceva ii pot intelege pe ceilalti.Multumesc.

Va recomand tuturor sa cititi cartea "Viata din abundenta", de E. Stanley Jones. Aici veti gasi raspunsul la problemele cu care toti oamenii ne confruntam. Veti vedea ca este o carte extraordinara si ca va va fi de folos.

Iar m-am trezit cu ameteli puternice,fir-ar a dracului de treaba ca m-am saturat de ele ca de mere paduretze..Niciun nevrotic pe aici in ultima vreme?..........michelle1972_ro,id de mess

ok, idul meu de mess este reddbeepus
Multumesc mult de ajutor.

offf...stau de cateva ore si citesc....parca ma regasesc in cuvintele si trairile voastre..de vreo cativa ani sufar de aceste atacuri de panica,la inceput doar knd eram foarte stresata,cand trebuia sa fac ceva important,cand aveam emotii puternice,intram in panica,mi se facea rau,trebuia sa vomit k sa ma simt mai bine..intre timp m-am casatorit,totul mergea bine,nu ma mai gandeam la lucruri neplacute,nu mi se mai facea rau,dar de cateva saptamani au reaparut..intr-o zi am fost prin oras si mi s-a facut rau..am vomitat,iar de atunci am ramas obsedata k mi se face rau dak ies din casa si-am mancat inainte..de cateva zile s-a agravat situatia..ma cuprinde panica chiar si in propria casa...mi-e frica sa mananc sa nu mi se faca rau. ieri am avut taria sa-i spun sotului meu despre trairile mele,dar mi-a spus k el nu crede in aceasta boala k totul e in mintea mea si k ar trebui sa ma linistesc si sa ma gandesc la altceva...dar cum sa ma gandesc la altceva,nu am cum..sunt casnica..imi petrec tot timpul singura acasa...nu am fost pana acum la nici un medic..mi-e frica si rusine s-o fac..mi-e frica sa nu innebunesc de la aceste ganduri..mi-e frica k sotul meu nu va intelege..nu as vrea sa-l pierd..mi-e frica , k nu o sa mai pot fi o femeie normala niciodata,k nu o sa ma mai pot bucura de viata.....

IN PRIMUL RAND TREBUIE NEAPARAT SA MERGI LA UN PSIHOLOG,TE VA AJUTA FT MULT,LA A 2 A SEDINTA INTREABA-TI PSIHOLOGUL DACA ESTE DE ACORD SA IL IEI PE SOTUL TAU CU TINE.TREBUIE A SOTUL TAU SA INTELEAGA CU CE TE CONFRUNTI ALTFEL RELATIA VOASTRA VA AVEA DE SUFERIT.EU PRIMUL LUCRU PE CARE L-AM SPUS SOTULUI MEU INAINTE DE CASATORIE A FOST DESPRE PROBL CU CARE MA CONFRUNT,SI CARORA NU LE FAC FATA INTOTDEAUNA.FARA MEDICAMENTATIE SI FARA PSIHOTERAPIE SENZAIILE PE CARE LE AI SE POT AMPLIFICA,DAR IN ORICE CAZ NU O SA INNEBUNESTI,ATATA TOT CA DISCONFORTUL PSIHIC ESTE FT MARE.pt psihoterapie pot fi gasita pe mess cu id-ul michelle1972_ro............sanatate maxima iti doresc si o viata linistita.......zaharia cristina-studenta la medicina sectia psihiatrie-psihologie

si eu as vrea sa vb cat mai multi ptr a ne ajuta reciproc.Id meu este andreeatel pe yahoo,astept semnale de la voi

sufar de depresie si anxietate de 5 ani afurisiti.de cand am venit din anglia, am lucrat acolo 2 ani.parerea mea e ca societatea asta de nimic ne inbolnaveste,indiferenta, rautatea oamenilor etc.timp de 3 ani nu mi am dat seama ce mi se intampla... pe urma nemaiputand rezista am mers la psihiatru cu toata rusinea. acum fac tratament cu rivotril de 2 ani. ma simt mai bine dar nu cum ar trebui. parerea mea ca credinta in mine si in dumnezeu m ar ajuta mult dar dupa atatia ani de suferinta mi am pierdut si farama de credinta ce o aveam. my yahoo adress is. [email protected]

buna,eu sint iulian,am 29 de ani,deci inca zic ca sint tanar,si totusi am trecut prin atac de panica,am fost initial la cardiologie,am facut o ecografie,ca pe EKG,se vedeau niste extrasistole adica pauze,iar la efort,palpitatii.
si desi mi-a zis in urma ecografiei,ca am o inima sanatoasa,se mentin palpitatiile,si deci gandul ca as avea ceva la inima,si deci teama de a avea ceva neinregula,si momentan urmez un tratament medicamentos,nu mai am panica ,sau o controlez,dar palpitatiile ma ingrijoreaza ca au trecut 2 luni deja,si desi unii spun ca dureaza,ma ingrijoreaza sa nu-mi faca rau palpitatiile atat timp... si ma invart in cerc vicios.
id-ul meu iuli48

Va rog f.mult sa ascultati la tratamentul pe care il dau eu. Acest tratament trateaza orice problema legata de anxietate si atacuri de panica si te trateaza fara nici un medicament. Incepem asa: Pt.inceput trebuie sa va intoarceti fata, catre Bunul Dumnezeu si sa frecventati Biserica Dumineca la Sfanta Liturghie.Nu uitati de Sfantul Maslu care se tine Vinerea.Dupa ce ati inceput acest tratament,spovediti-va la un Duhovnic (preot)si luati canon,dezlegare de a citii,ACATISTUL MAICI DOMNULUI denumita GRABNICA AJUTATOARE.Nu uitati ca acest acatist trebuie citit in fiecare zi,timp de 40 de zile in care trebuie sa si postiti.Daca nu puteti postii in fiecare zi,macar luni,miercuri si vineri.Daca ai credinta ai sa vezi cum rugaciunile la BUNUL NOSTRU ISUS HRISTOS au sa ti se indeplineasca.Numai asa poti scapa,doar cu rugaciune.Asa mi s-a intamplat si mie.Dumnezeu sa va ajute sa reusiti.

pentru orice om exista mai multe laturi care trebuie sa si le implineasca,latura spirituala,sociala,materiala,etc pentru a fi implinit.
si in astfel de cazuri in primul rand credinta ,il el,in CEL de SUS,poate ajuta mult,dar omul e facut sa traiasca printre oameni,si la mine o lipsa e izolarea,sau ma rog prea putina socializare,iar ideea unui club al celor cu astfel de probleme in care doar povestind fiecare prin ce a trecut,sigur va ajuta si va intari credinta fiecaruia ca nu e singur si ca se poate trece,de asta am lasat si eu un id de mess,si sa pastram sa zicem macar un loc virtual ,unde ne putem "Aduna" toti,sau chiar real,doar citind si problemele voastre,inlatura putina grija.