Deficitul de vitamina D poate favoriza aparitia unei afectiuni a, arterelor periferice.
Boala arterelor periferice este destul de frecventa si afecteaza in general arterele membrelor inferioare. Lumenul arterelor se ingusteaza, prin depunerea unui strat lipidic pe peretii acestora. Principalele simptome sunt: durerea, amorteala membrelor inferioare si dificultati la mers. In SUA aproximativ opt milioane de oameni sufera de aceasta boala.
Vitamina D se gaseste in ficat, peste gras, unt, lapte, branza si galbenus de ou. Insa majoritatea vitaminei D necesara metabolismului, se formeaza in piele, daca aceasta este expusa la soare.
Studii pe animale de experienta, au demonstrat ca la soareci, vitamina D influenteaza concentratia hormonilor care regleaza presiunea sangelui.
La specia umana, au fost descoperiti receptori pentru vitamina D in celulele din peretii vaselor sangvine, de aceea se crede ca la oameni, vitamina D influenteaza direct presiunea sangvina.
A fost efectuat un studiu, pentru a verifica ce efect are vitamina D asupra incidentei ingustarii lumenului arterelor periferice. In studiu au fost inclusi 4839 adulti, barbati si femei.
In timpul studiului, la toti pacientii, a fost determinat:
- nivelul vitaminei D;
- fluxul sanguin, la nivelul membrelor inferioare;
- nivelul colesterolului;
- tensiunea arteriala;
- daca pacientul sufera sau nu de diabet zaharat.
Primele concluzii, au fost ca un nivel crescut de vitamina D, se asociaza cu o incidenta scazuta a bolii arterelor periferice. Dintre indivizii cu nivele crescute de vitamina D, de exemplu 29,2 ng/ml doar 3,7 la suta fac boala arterelor periferice. In comparatie cu un nivel al vitaminei D, mai mic de 17,8 ng/ml la care 8,1 la suta fac boala arterelor periferice.
La finalul studiului, s-a constatat ca la o scadere a nivelului vitaminei D cu 10 ng/ml, riscul de a face boala arterelor periferice creste cu 29 la suta.