Cea mai frecventa afectiune a ficatului

Generalitati

Industrializarea puternica si ritmul alert de viata isi pun amprenta asupra functionarii optime a organismului. Intram in contact cu numerosi agenti de poluare, suntem tot timpul in alerta, presati de diverse sarcini de indeplinit si uneori neglijam ceea este esential: un stil de viata si o alimentatie sanatoase.

Cu toate ca organismul are mecanismele proprii de protectie, in fata prea multor pericole acestea pot fi coplesite si necesita mai multa grija.

Ficatul este unul dintre filtrele organismului afectate major de factorii nocivi externi si de un stil de viata agitat, cu o alimentatie precara. Iar steatoza este cea mai frecventa problema hepatica la care ne expunem atunci cand nu tinem cont de regulile pentru mentinerea sanatatii.

Steatoza hepatica sau boala ficatului gras

Steatoza hepatica afecteaza intre 20 si 30% din populatia tarilor dezvoltate, de aceea mai este denumita si “boala civilizatiei”. Adesea asociata cu supraponderalitate, obezitate si cu un continut bogat de grasimi la nivelul celulelor hepatice, aceasta este cunoscuta si ca “boala ficatului gras”.

Aproximativ trei din patru persoane obeze prezinta si steatoza hepatica, afectiune asociata adesea si cu hipertensiune arteriala, cu valori crescute ale colesterolului si trigliceridelor sau cu diabetul zaharat. De asemenea, steatoza hepatica este un puternic factor de risc pentru declansarea bolilor cardiovasculare, fata de care s-a identificat o relatie de agravare reciproca.

Alcoolismul este un alt factor important care conduce la aparitia steatozei hepatice. Aceasta afectiune este printre primele semne ale degenerarii starii de sanatate in cazul alcoolicilor cu un consum moderat. In cazul consumatorilor “inraiti” sau cronici, complicatia hepatica a alcoolismului se concretizeaza sub forma cirozei.

Fara simptome in faze incipiente

Steatoza hepatica este cu atat mai periculoasa cu cat in fazele incipiente afectiunea este asimptomatica, putandu-se dezvolta de aceea pana la forme cu multiple complicatii. De altfel, unul dintre patru pacienti cu steatoza hepatica evolueaza catre etape mai grave ale afectarii ficatului.

In cele mai multe cazuri, steatoza hepatica este diagnosticata pur intamplator cu prilejul altor investigatii medicale; iar metoda cea mai frecventa prin care este depistata steatoza hepatica este ecografia abdominala ce se face anual in cadrul consultului general. Primul semn de steatoza hepatica este osbervarea acumularii de grasime la nivelul celulei hepatice in cazul ecografiei abdominale, ficatul capatand un aspect hiperreflectogen.

Pe masura ce afectiunea avanseaza apar si o serie de manifestari exterioare. Oboseala si lipsa poftei de mancare sunt doua dintre acestea si tin de instalarea unei stari generale proaste. Acestora li se adauga senzatia de greata si varsaturile, durerile abdominale, precum si scaderea in greutate.

Protectie pentru ficat si sustinerea functiilor hepatice

Identificata in fazele incipiente, steatoza hepatica este complet reversibila, iar buna functionarea a ficatului poate fi redobandita complet. Pentru aceasta persoana afectata trebuie, printre altele, sa respecte un regim igieno-dietetic. Greutatea corporala trebuie redusa pana la sau mentinuta in limite normale pentru varsta si inaltimea sa sau cat mai aproape de aceste valori.

De asemenea, importanta este pastrarea unor valori medii ale trigliceridelor, ale glicemiei si ale colesterolului. In cazul in care aceste valori sunt deja crescute trebuie intervenit in primul rand prin dieta, ulterior cu medicatie specifica.

Aceasta medicatie poate fi de mai multe feluri in functie de ce valori sunt crescute:

1.medicatie hipolipemianta ce are rolul de a reduce atat valorile colesterolului fie el total,fie cel rau(LDL-colesterolul) sau bun(HDL-colesterolul) cat si a trigliceridelor.La randul sau aceste medicamente hipolipemiante au diverse mecaniste de actiune si de aceea sunt clasificate in alte tipuri.

2.derivatii de acizi grasi Omega3 cu rol in a diminua semnificativ valorile VLDL-trigliceridelor la nivel hepatic la doze de 2-4 grame pe zi, putin mai mult decat norma recomandata din alimentatie.

3.hepatoprotectoarele cu rol hepatoregenerator daca este luat pe o perioada indelungata de timp. In clasa acestor hepatoprotectoare intra: silimarina, fosfolipidele esentiale si arginina.

Alimentatia este un alt factor care trebuie supravegheat pentru amelioararea steatozei hepatice, printr-un aport constant si suficient de legume si fructe proaspete pentru un aport adecvat organsimului. Din alimentatie trebuie eliminate grasimile de origine animala, carnea rosie precum cea de porc sau de oaie si mezelurile.

Nici galbenusul de ou, lactatele de provenienta ovina sau alimentele prajite, afumate ori cu conservanti nu sunt recomandate pentru persoanele cu steatoza hepatica. Stresul contribuie la agravarea afectiunii, de aceea situatiile tensionate trebuie evitate. Programul sanatos de viata trebuie completat de asemenea si cu exercitii fizice si un somn profund, de calitate, care sa contribuie la urmarea unui ciclu activitate – odihna cat mai adecvat.

O alta abordare a tratamentului steatozei hepatice este prin suplimente alimentare naturale. Cea mai importanta functie a ficatului este metabolizarea componentelor alimentelor la nivelul tubului digestiv si sinteza unor noi forme ale nutrientilor, pentru a fi folosite de organism.

Tulburarea metabolizarii grasimilor este cauzata de rezistenta receptorilor insulinici, fenomen frecvent in cazul steatozei hepatice. Daca functionarea ficatului este afectata si acest proces sufera dereglari, celulele hepatice vor retine un nivel ridicat de grasimi, aparand astfel “ficatul gras”.

Concluzii

Un ficat sanatos este un rezervor continuu de energie,iar un ficat steatozic devine un consumator care incearca sa faca fata suprasolicitarilor inclusiv alimentare, inclusiv de ordin cotidian, iar pastarea in forme optime tine de stilul de viata sanatos, de indepartarea viciilor precum alcoolul si fumatul dar si de echilibrarea factorilor stresanti.