Sedentarismul in sarcina incipienta si riscul de preeclampsie
Dr Alexandra-Elena Bolohan
Medic rezident medicina de familie
Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi
Ce este preeclampsia?
Preeclampsia este o complicatie severa ce poate surveni in timpul sarcinii, care implica aparitia hipertensiunii arteriale si a proteinuriei dupa 20 de saptamani de gestatie, cu sau fara asocierea si a altor disfunctii ale organelor materne.
Desi ingrijirile perinatale s-au imbunatatit considerabil, prevalenta preeclampsiei nu a beneficiat de aceeasi imbunatatire, aceasta afectand aproximativ 2-10% dintre sarcini la nivel mondial, ramanand astfel o cauza principala de mortalitate materna si neonatala, estimandu-se ca 15% din decesele materne pot fi atribuite preeclampsiei, majoritatea survenind in tarile cu venituri mici si medii.
Cuprins articol
Semne si simptome
Cu alte cuvinte, aceasta afectiune este un factor major de risc pentru restrictia cresterii fetale, nastere prematura, dezlipirea de placenta, edemul pulmonar, eclampsia, insuficienta hepatica si evenimente cardiovasculare.
In prezent, nu exista strategii preventive eficiente pentru progresia bolii sau tratamente pentru preeclampsie, in afara de nastere.
Pana la diagnosticul de preeclampsie, hipertensiunea gestationala si tensiunea arteriala crescuta sunt criterii de evaluare intermediare importante, intrucat pana la jumatate dintre gravidele cu hipertensiune gestationala ajung sa dezvolte proteinurie si alte disfunctii ale organelor, ceea ce conduce catre diagnosticul de preeclampsie.
Comportamentul sedentar
Comportamentul sedentar este definit ca orice comportament din starea de veghe caracterizat printr-un consum energetic sub 1,5 MET - echivalenti metabolici (raportul dintre rata metabolica a unei persoane in repaus si rata metabolica a unei persoane care efectueaza o activitate fizica), adica activitati care consuma foarte putina energie, precum statul pe scaun, vizionarea televizorului sau condusul unei masini.
Pentru a intelege mai usor notiunea de echivalent metabolic, mersul pe jos cu 4 km/h consuma 3 echivalenti metabolici.
Populatia adulta generala isi petrece aproximativ 55-60% din timpul petrecut treaz in comportamente sedentare, aspect care se pastreaza si in cazul femeilor insarcinate, cu un procent de 57-65% al sedentarismului.
Un studiu realizat in urma cu mai mult de un deceniu pe femei canadiene a raportat faptul ca gravidele care s-au implicat in mod regulat in activitati fizice in primele 20 de saptamani de sarcina au prezentat o reducere cu 43% a riscului de preeclampsie in comparatie cu gravidele sedentare.
Sedentarismul a fost asociat cu diabetul zaharat gestational, preeclampsia si depresia pre- si post partum.
Un studiu publicat in 2025 a constatat o probabilitate crescuta de preeclampsie, in special a subtipului sever si a celui prematur in randul femeilor care si-au petrecut o mare parte din timp sedentare la inceputul si mijlocul sarcinii.
In schimb, femeile care au realizat activitati fizice si si-au mentinut gradul de implicare in activitati, au inregistrat o probabilitate mai mica de preeclampsie.
Activitatea fizica in sarcina
Activitatea fizica in sarcina are un impact favorabil asupra femeii insarcinate si a fatului.
Pentru mama, un nivel mai ridicat de activitate fizica este asociat cu o crestere in greutate mai redusa si un risc mai mic de preeclampsie si diabet zaharat.
Mecanismele prin care activitatea fizica ar putea influenta riscul de preeclampsie sunt neclare.
Fiziopatologia preeclampsiei este in mare parte necunoscuta, dar afectiunea este caracterizata prin anomalii placentare, disfunctie endoteliala, stres oxidativ si inflamatie.
S-a propus ca aceste beneficii se explica prin faptul ca activitatea fizica promoveaza reducerea rezistentei la insulina, imbunatateste fluxul sanguin uteroplacentar, reduce stresul oxidativ, scade rigiditatea arteriala, stimuleaza vascularizatia si cresterea placentei, prevenind in acelasi timp disfunctia endoteliala si imbunatateste raspunsurile imune si inflamatorii.
Prin urmare, activitatea fizica pare sa aiba un impact asupra mai multor mecanisme fiziopatologice care au fost asociate cu preeclampsia.
Pe langa asta, fetii mamelor active fizic au o probabilitate mai mica de a se naste prematur.
In ultimele doua decenii au fost publicate numeroase studii si analize sistematice privind asocierea dintre activitatea fizica si riscul de preeclampsie, demonstrand un efect protector al activitatii fizice impotriva riscului de tulburari hipertensive gestationale.
In aceeasi directie, studiul din anul 2025 mentionat anterior, a sustinut existenta unei probabilitati scazute de preeclampsie in randul femeilor mai active fizic.
Avand in vedere ca numeroase studii au demonstrat ca activitatea fizica este benefica pentru majoritatea femeilor, Colegiul American de Obstetrica si Ginecologie si Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda femeilor care au sarcini fara complicatii sa practice cel putin 20-30 de minute de exercitii aerobice si de rezistenta pe zi.
Orice activitate fizica este mai buna decat sedentarismul
Conform unui studiu ce a analizat detaliat fiecare tip de activitate fizica, timpul saptamanal dedicat activitatii fizice in timpul sarcinii a fost invers proportional cu riscul de preeclampsie.
Comparativ cu femeile inactive, femeile care au participat la activitati fizice usoare sau moderate (de exemplu, inot ocazional sau ciclism ocazional) au prezentat un risc de preeclampsie redus cu 24%.
Femeile care au participat la activitati intense in timpul sarcinii au prezentat o reducere si mai mare a riscului (54%) in comparatie cu femeile inactive.
Riscul de preeclampsie a scazut odata cu cresterea energiei consumate pentru efectuarea activitatii fizice.
Femeile care au efectuat peste 9 echivalenti metabolici pe saptamana, adica 1,5 ore pe saptamana de exercitii viguroase, precum alergare, jogging sau dans aerobic sau 2,25 ore pe saptamana de exercitii moderate, precum mersul rapid, au prezentat un risc redus cu cel putin 41% de preeclampsie.
Mersul alert (ritm mediu de mers de peste 5 km/h), indiferent de distanta parcursa, in comparatie cu lipsa mersului deloc, a fost asociat cu o reducere de 30% pana la 33% a riscului de preeclampsie.
In randul femeilor inactive si al femeilor care au participat la activitati de intensitate usoara pana la moderata, am observat, de asemenea, ca ritmul mersului, iar nu distanta parcursa, a fost asociat cu un risc redus de preeclampsie.
Astfel, femeile care au mers pe jos sub 3 km zilnic, dar intr-un ritm alert (cel putin 5 km/h), comparativ cu femeile care au mers pe jos sub 3 km zilnic, dar intr-un ritm lejer (mai putin de 5 km/h), au prezentat un risc redus cu 38% de preeclampsie.
Un aspect important este si activitatea fizica efectuata in anul precedent sarcinii, fiind predictiva pentru un risc redus de preeclampsie.
In anul dinaintea sarcinii, femeile care au participat la activitati fizice usoare sau moderat-intense nu au prezentat nicio reducere a riscului de preeclampsie.
Cu toate acestea, participarea la activitati fizice intense inainte de sarcina a fost asociata cu o reducere cu 60% a riscului de preeclampsie.
Reducerea riscului de preeclampsie a fost cea mai mare la femeile care au avut un scor de cheltuieli energetice de 21,9 pana la 36,8 echivalenti metabolici pe saptamana.
Concluzii
In prezent, in afara de nasterea electiva, nu exista o strategie eficienta de gestionare a preeclampsiei cu debut precoce si severe.
Eforturile actuale ale sanataii publice pentru cresterea activitatii fizice ar putea contribui la o reducere a riscului de preeclampsie si sustin recomandarea ca femeile active sa ramana active fizic in timpul sarcinii.
Bibliografie
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12447678/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4810005/#S14
